Romanian Times | Noiembrie 2018

20 / 24

Diverse 20
ROMANIANTIMES
(continuare din pagina 12)
Marea Unire a românilor – 1 Decembrie 1918
Angela FURTUNĂ este inițiatoare și director al mai multor proiecte literar- -
cultural-educaționale și de diplomație culturală care s-au derulat în Bucovina în
ultimii 15 ani.
Astfel:
Festivalul A. Primăvara Poeților în Bucovina – Le Printemps des Poètes
versiunea Paris – Bucovina ( în cadrul cărora a inițiat Premiile de excelență
în cultură și educație PROFESOR IULIA LEO-MIZA și, respectiv,
PROFESORCORNELIAMÂNICUȚĂ, în omagiu pentru două eminente
personalități ale școlii pedagogice și culturale bucovinene și românești);
Zilele Monica Lovinescu B. (și Premiul Național «Monica Lovinescu și Virgil
Ierunca» – având ca Președinte al Juriului Internațional pe Acad. Basarab
Nicolescu);
C. Zilele dedicate memoriei victimelor Holocaustului și Gulagului (teme
majore și sensibiledin istoriaBucovinei șiRomâniei secolului trecut) –proiect
axat pe etica neuitării, cultul eroilor și pedagogia memoriei;
multe D. proiecte dedicate în Bucovina promovării scriitorilor și a oamenilor
de cultură din exil, precum și a valorilor majore și universale românești
afirmate și în lupta pentru democrație –
toate acestea se află sub autoratul exclusiv al scriitoarei Angela
FURTUNĂ, fiind derulate de-a lungul timpului sub egida Consiliului
Județean Suceava și a Bibliotecii Bucovinei.
A participat, ca invitat oficial, la toate edițiile FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL
POEZIA LA IAȘI, important proiect dedicat Literaturii Române, cu recitaluri de grup și
individuale, alături de elitele poeziei românești și internaționale.
Câteva recunoașteri naționale și internaționale :
Decorată de - North American Romanian Press Association în 2013 cu Titlul
Journalist of The Year in Culture.
Titlul de - Poetă a Iașului, oferit de Primăria Iași, 2014.
Decorată de - World Organization Of Bukovinian Jews cu Letter of Merit, 2011,
pentru creativitate și spiritul dreptății.
În onoarea Angelei Furtună au fost plantați 10 copaci în Pădurile de pe Muntele -
Carmel.
Cavaler al Poeziei Capitalei Marii Uniri Iași - , 1918-2018, oferit de Primăria Iași,
2018.
AngelaFurtună a realizat filmul documentarMONICALOVINESCU,DINNOU -
ACASĂ, 2008.
Aorganizat conferințeMonica Lovinescu și a publicat zeci de articole la temă sau -
dedicate literaturii exilului, în presa românească și internațională.
A redactat, în cadrul unui parteneriat cu organizatorii francezi (Fondation -
Simone et Cino del Duca, sub auspiciile L’Institut de France și Académie
des Sciences Morales et Politiques din Franța), pagina de dicționar dedicată
MonicăiLovinescu(19nov. 1923, București–20apr. 2008, Paris), la zece ani de la
moarteaei, pentru ”Dictionnaireencyclopédiquedespenseursd’Europecentrale
et orientale (Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie, Slovénie,
Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis 1945”, Paris, 2018.
Pentru activitatea sa literară, critică, publicistică, eseistică și de promovare a valorilor
românești,
Angela Furtună a mai fost recompensată de-a lungul timpului cu zeci de premii
literare, culturale și civice, atât în țară cât și străinătate. Participă la multe volume
colective și antologii. A scris numeroase pagini de prefață și postfață de volum,
numeroase pagini cu interviuri sau critică literară, în revistele de specialitate ale
USR și ale presei culturale de ținută, susținând multe debuturi și reconfirmări
valoroase ale tinerilor scriitori. Dintre premiile de excelență:
*MarelePremiupentruvolumdedebut înmanuscris, la FestivalulNationaldeLiteratură
română «TudorArghezi», Tg. Jiu, 1999, pentru volumul Prizonier în Ego.
mobilizeze 70.000 de soldaţi transilvăneni din fosta armată austro-ungară, cu care sămeargă
în Transilvania.
La 3 octombrie 1918 era publicat de către împăratul Carol I de Habsburg alAustro-Ungariei
manifestul intitulat Către popoarele mele credincioase, care propunea reorganizareaAustro-
Ungariei ca un stat de tip federal de șase state independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav,
polonez și ucrainean). Imediat a apărut Declaraţia Corpului voluntarilor transilvăneni și
bucovineni, care a respins manifestul împăratului Austro-Ungariei și a proclamat unirea
teritoriilor lor cu Regatul României.
La 27 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român al Bucovinei, sub conducerea
luiIancuFlondor,careaafirmatdorinţaBucovineideunirecuRomânia,evenimentproclamat,
la 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi. La 3 noiembrie 1918 se constituia Consiliul Naţional
Român Central din Transilvania, ce reunea reprezentanţii Partidului Naţional Român și ai
PartiduluiSocial-Democrat și care, încondiţiilerapideidezintegrări aaparatului administrativ
maghiar, a preluat controlul Transilvaniei. Ca urmare, guvernul maghiar, condus de Károlyi
Mihály, a încercat să intre în negocieri cuConsiliul Naţional RomânCentral. Tratativele s-au
purtat laArad, între 13-15 noiembrie 1918, și au eșuat. În același timp, guvernul maghiar a
semnat la 13 noiembrie 1918 armistiţiul de la Belgrad, care stabilea o linie de demarcaţie
între Ungaria și Transilvania, care lăsa orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș, Arad și regiunile
Crișana și Maramureș sub control maghiar, iar Banatul sub administraţia Serbiei.
Consiliul Naţional Român Central a convocat pentru 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la
Alba Iulia, o adunare naţională a românilor din Transilvania și Ungaria. De ce laAlba Iulia?
Mai întâi, deoarece la 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intrase în cetate, care a devenit
capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească Unirea Țărilor Române. Mai
apoi, în 1784, pe platoul Cetăţii, Horia și Cloșca au fost frânţi pe roată în urma condamnării
lor. Pentru buna desfășurare a lucrărilor urma să fie aleși 600 de deputaţi pe bază de vot
universal și, respectiv, 628 reprezentanţi ai organizaţiilor și societăţilor culturale. Pe parcursul
a două săptămâni, au fost aleși câte 5 reprezentanţi de circumscripţie.
MareaAdunare Naţională a fost pregătită cu minuţiozitate, discuţiile purtându-se îndeosebi
în jurul Rezoluţiei Unirii, redactată de Vasile Goldiș. Unii au cerut ca Unirea să se facă
pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul a solicitat unirea fără niciun fel de
condiţii. Socialiștii se temeau de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din
urmă, s-a adoptat formula unei autonomii provizorii.
Anunţând popoarelor lumii voinţa și hotărârea sa, naţiunea română declara prin manifest
că ea „din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a pierii mai bine
decât a suferi mai departe sclavia și atârnarea…” În vederea realizării acestui deziderat, în
încheierea manifestului se cerea sprijinul întregii populaţii române din Transilvania, care
„spera și aștepta că în năzuinţele ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu
care una vom fi de aici înainte în veci”.
Anunţând programul Adunării Naţionale Constituante, Comitetul organizatoric adresa
următorul apel: „Fraţi români, locul cel mai istoric al neamului vă așteaptă cu braţele
deschise, veniţi deci să-l atingeţi cu pasul vostru, ca să simţiţi fiorul ce l-a mișcat odată pe
marele voievod cu numele de arhangheli, pe martirii Horea, Cloșca și Crișan, pe craiul
munţilor,Avram Iancu, și pe toţi cei care au început și lucrat la realizarea Visului de veacuri
pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a
neamului românesc”.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă de mare sărbătoare. Au venit 1.228
de delegaţi oficiali, reprezentând cele 130 de cercuri electorale din comitatele românești.
Acestora li s-au adăugat episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale românești,
ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-
Democrat Român, ai organizaţiilor militare și ai tinerimii universitare. Pe lângă toţi aceștia,
s-au adunat peste 100.000 de oameni, care au sosit cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, cu
steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare ale comunelor ori ale ţinuturilor. Drumul spre
Cetăţuia de la Alba Iulia era flancat de șirurile de ţărani români înveșmântaţi în sumanele
de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii flutura drapelul
tricolor. De pe opt tribune se explica maselor populare măreţia vremurilor pe care le trăiau
și importanţa adunării. Concomitent, în sala Cazinei Militare, delegaţii au ţinut ședinţa. Prin
aceasta, adunarea de laAlba Iulia a căpătat caracterul unui plebiscit al tuturor românilor.
Vorbitorii, în persoana lui Ștefan Cicio Pop, au prezentat condiţiile istorice în care se
desfășura adunarea. Vasile Goldiș a făcut o expunere a istoriei românilor și a argumentat
necesitatea Unirii. Aurmat apoi Iuliu Maniu, care a insistat asupra împrejurărilor în care se
realiza Unirea. Iosif Jumanca a adus adeziunea la Unire a lucrătorilor industriali.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputaţii au decis în unanimitate cu privire la unirea
Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, pe baze democratice, cu
păstrarea unei autonomii locale și cu egalitatea naţionalităţilor și a religiilor. Rezoluţia votată
de MareaAdunare Naţională a solicitat: „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele
conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin
indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare
și la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
Egală îndreptăţire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile dinStat.
Înfăptuirea desăvârșită a unui regimcurat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice.Votul
obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă
de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor
omenești.
Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor
mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora
după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune,
pădure) cel puţin atât cât o să poatămunci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici
agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
(continuare din pagina 7)
Premiul pentru calitatea operei și activitatea
scriitoricească pentru anul 2017...
Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele
mai avansate state industriale dinApus”.
Cu prilejulAdunării, s-a constituit și Marele Consiliu Naţional Român, de fapt un organism
legislativ, format din 200 demembri aleși și 50 demembri cooptaţi.Adoua zi, acest Consiliu
a ales un guvern provizoriu, numit și Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu
Maniu. Consiliul a hotărât să trimită la București o delegaţie, condusă de episcopul de
Caransebeș, Miron Cristea (viitorul patriarh al României). Acesta, la 1/14 decembrie 1918,
înmânează regelui Ferdinand I Declaraţia de laAlba Iulia. La 11/24 decembrie 1918, regele
Ferdinand promulgă decretul de sancţionare a Unirii.
Adunarea de la Alba Iulia s-a desfășurat fără prezenţa trupelor române. Primii soldaţi au
trecut Munţii Carpaţi la 13 noiembrie 1918, iar acţiunea s-a intensificat după 20 noiembrie,
primele orașe în care au intrat unităţilemilitare române fiindTopliţa și Miercurea Ciuc, la 26
noiembrie, deci în zona secuiască a Transilvaniei, care oricum nu și-a trimis reprezentanţi la
Alba Iulia. La 1 decembrie 1918, trupele române nu trecuseră linia Mureșului decât într-un
singur loc, în zona orașului TârguMureș.
După adunarea de la Alba Iulia, atitudinea guvernului de la Budapesta faţă de românii
ardeleni s-a radicalizat. Budapesta nu a recunoscut adunarea de laAlba Iulia și nici înfiinţarea
Consiliului Dirigent. Mai mult, la 8 decembrie 1918, primul ministru maghiar Károlyi l-a
numit pe IstvánApáthy comandant al „Comisariatului pentruUngaria de Est”. Pe de o parte,
guvernul maghiar și-a dat seama că lipsa unor forţe militare regulate îi submina situaţia în
teritoriile pe care le considera drept maghiare, începând din decembrie să-și reorganizeze
armata. Ca atare, a fost absolut necesară înaintarea trupelor române dincolo de Mureș, fie și
numai din acest motiv.
Pentru mai multe informatii accesati site-ul