Romanian Times | Noiembrie 2018

17 / 24

ROMANIANTIMES
Inceputul lunii noiembrie mi-a amintit de niste ani din
trecut si de o perioada in care nu prea intelegeam anumite
lucruri. Cand eram adolescenta ma enerva foarte tare
vantul: imi strica frizura obtinuta cu mult chin in fata
oglinzii. Mai tarziu ma revoltam la ploaie, la frig, la
ceata si tot asa. Am avut o perioada de cativa ani buni in
care traiam doar pentru a merge la mare in timpul verii.
Trebuie sa recunosc ca sunt copilul Soarelui, ii iubesc
lumina si caldura, iubesc zilele de vara lungi si starea de
bucurie pe care mi-o da el.
Intr-o zi mi-am dat seama ca nu mai “traiam” decat in
vacanta si am realizat ca nu mai savuram pe deplin toate
momentele mici si mari de bucurie cu care viata mea era
presarata. Le traiam, dar nu la intensitatea la care as fi
putut sa le traiesc. Eram in standby, in pauza, ca intr-o
amorteala-hibernare auto-impusa. Doar vara simteam
ca pot sa fiu eu, simteam ca atunci traiam pe deplin.
Soarele imi dadea o energie aparte pe care o simteam cu
toata fiinta mea.
In ziua in care am avut acest moment de “Aha!” am
inteles ca ma saracesc singura, ca trec prin viata ca
gasca prin apa si am hotarat ca fiecare anotimp pe care il
traiesc are rostul lui si ammai hotarat ca de atunci incolo
il voi aprecia pe fiecare dintre ele, cu felul lui special de
a fi. M-am educat sa fiu atenta la fiecare schimbare de
vreme, sa fiu atenta la cer, la luna si la stele, la nori, la
ploaia si la vant, la zapada, la copaci si plante, la natura
intr-un cuvant. Pana atunci imi mureau toate plantele pe
care le primeam ...pentru ca eram absenta si pentru ca nu
ma conectam cu ele.
Si am inceput intr-o luna de noiembrie, care altadata ma
facea sa ma revolt, sa vad frumusetea copacilor goi, a
culorii gri cu intreaga ei paleta de nuante (da, exista multe
nuante de gri!), sa ma las sa simt vantul, sa-i ascult sunetul,
sa-i aud mesajul, am inceput sa privesc ploaia ca pe un
semn de abundenta si de iubire fata de inceput
sa ies afara pe orice vreme si mi-amdemonstrat mie insami
ca ma pot bucura de toate acestea, si nu numai atat, dar au
si inceput sa imi placa si sa le iubesc in adevaratul sens al
cuvantului. Si inca ceva, nu am mai racit.....pentru ca nu
ma mai opuneam vremii.
Treaba noastra ca locuitori ai acestei planete este, printre
altele, sa ne adaptam la vreme, sa o acceptam si sa onoram
schimbarea anotimpurilor. Cu cat ne-am ascuns si n-am
izolat mai mult in spatele zidurilor locuintelor noastre, cu
cat ne-am impotrivit si rasculat impotriva vremii, cu atat
ne-am desprins de ritmurile naturale ale casei noastre,
Pamantul, ne-am deconectat de ritmurile cosmice si
universale.
Noi oamenii, ca si energie colectiva a gandurilor si
intentiilor noastre, influentam vremea. Traind intr-o relatie
cu planeta, ca vremsa nu, noi o afectamsi la acest nivel. Cu
cat vibratia gandurilor noastre este mai joasa, mai negativa,
cu atat vremea merge mai in extreme. Ea ne oglindeste pe
noi, gandurile si emotiile noastre.
E datoria noastra, a fiecaruia dintre noi, sa ne monitorizam
gandurile si sa nu ne complacem in a ramane in cele
negative prea multa vreme. Ele sunt firesti atata vreme
cat nu ne preocupa in majoritatea timpului. Daca sesizam
ca avem prea multe ganduri negative, ar trebui sa ne
schimbam atentia pe ceva placut.
Si cum in fiecare anotimp exista ceva frumos, sa alegem sa
observam acel ceva.
Intr-o sesiune de hipnoza veche, de acumopt ani, persoana
cu care lucram si-a simtit constiinta existand intr-un copac
si in apa unui rau. Intreband cum e sa fii copac, mi-a
raspuns: ma gandesc la cum imi mangaie vantul frunzele,
iar la cea cum e sa fii apa, ma bucur sa ma joc printre
pietrele pe langa care curg. Poetic!
Va las cu gandul acesta: in orice manifestare a Naturii
exista un inteles, un scop si o MARETIE care ne aduce
aminte de perpetuarea vietii si a energiei in toate formele
ei, fizice sau nonfizice, pentru ca energia nu se pierde, ci
doar se TRANSFORMA.
Sa avem o toamna asa cum avem nevoie sa fie! Si pentru
ca e intai noiembrie, 111, sa fim constienti de energia zilei
de azi: MANIFESTARE si ABUNDENTA.
Ganduri bune tuturor! Va invit sa accesati blogul meu,
ma bucur sa impartasesc cu voi trairile si gandurile mele
Am cunoscut-o pe Violeta Stoica in urma cu multi ani cand amandoua locuiam in Philadelphia,
Pennsylvania, marturisesc cu bucurie ca ne leaga atatea amintiri frumoase si usor nostalgice de perioada
ce-a insemnat pentru noi doua un nou inceput, inceputul vietii de emigrant pe taramulAmericii…viata ne-a
despartit dar dupa multi ani ne-am regasit, si bucuria a fost reciproca! Am descoperit cu bucurie si mult
entuziasmcaVioleta si-a urmat cu succes pasiunea si practica in prezent Psihoterapia in California. In afara
orelor de program, Violeta gaseste ragazul necesar sa-si astearna pe hartie gandurile pe blogul personal,
articolul demai jos ii apartine si prin consimtamantul ei, vi-l impartasesc…veti descoperi un suflet frumos,
sensibil si ganduri care, sper sa-si gaseasca ecoul in inima voastra.
SAINVATAM SAIUBIMVREMEA
de Violeta Stoica, Mission Viejo, California “Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.” ~ Mihai Eminescu
Pagină realizată de Mara Circiu