17 / 24
ROMANIANTIMES
Frumoasă e viața! Freamătă,
palpită, stârnește bucurii, pasiuni, înfruntă
necazuri, dar mai e și dureros de tristă
câteodată… Oricât ar fi de frumoasă, cu
o moarte tot îi suntem datori! Astăzi o
să vorbim despre un lucru foarte serios,
moartea…vremelnică este trecerea noastră
prin lume, și viața trece ca un vis…ceea ce
ieri a fost, azi numai este! În tradiția noastră
românească, moartea, înmormântarea și tot
ce ține de aceste tragice evenimente sunt
privite și tratate cu multă tristețe, durere și
o jale ce-ți sfâșie sufletul…la fel că mine,
ați fost și voi probabil martori multor
inmomantari în care jalea era ceva palpabil,
totul negru, totul trist, lacrimi, durere…
cunoaștem așa de bine aceste triste și
dureroase sentimente ce ne năpădesc în
astfel de situațîi. Ele ne urmăresc cu mult
după ce nu mai suntem fizic prezenți în
față sicriului, cimitirului…ne obligă să ne
gândim la cei dragi ce nu mai sunt printre
noi, la ziua aceea tristă pentru noi și pentru
cei dragi nouă când firul poveștii noastre
își găsește sfârșitul…dacă cele descrise
mai sus rezonează cu cei mai mulți dintre
***
Albastru de Săpânța,
de Mara Circiu,
Atlanta, Georgia
noi, undeva în Maramureș, mai precis la
Săpânța, moartea, trecerea noastră într-o
altă dimensiune este privită cu alți ochi.
Cimitirul Vesel din Săpânța, o localitate
micuță din nordul Maramureșului aproape
de granița României cu Ucraina, ne
provoacă să privim trecerea noastră în
neființă asemeni dacilor, strămoșii noștri
care primeau acest eveniment cu bucurie,
și îl considerau clipa supremă a întâlnirii cu
zeul Zamolxis.
Culorile în Cimitirul Vesel din
Săpânța, vibrează intens și sunt scăldate
în lumina. Pe toate crucile, fără excepție,
întâlnim un fundal de un albastru superb,
o culoare specifică zonei, moștenită de la
o generație la altă, numită atât de frumos
“Albastru de Săpânța”. Celelalte culori
predominante sunt roșu, verde, galben,
și negru, culori ce se integrează perfect
în simbolistica maramureșeană: roșu –
pasiune; verde – viață; galben – fertilitate;
negru – moarte.
Supranumit de mulți “cel mai
frumos cimitir” din Europa, Cimitirul vesel
din Săpânța face parte din patrimoniul
Unesco și oferă lumii un crâmpei din
spiritul românului, privim orice situație cu
un dramde umor, hacem întotdeuna haz de
necaz și pentru noi paharul este întotdeuna
pe jumătate plin. Un mozaic multicolor
de cruci pictate manual, sculptate în lemn
de stejar, fiecare având propriul portret
al defunctului și un epitaf original, ne
introduc într-o manieră plină de umor
în lumea celor ce-și află odihna veșnică
aici; pe fiecare cruce vom află numele
persoanei, ocupația, principalele vicii și
virtuți, precum și cauza morții. Epitafurile
păstrează vie și nealterată amintirea celor
ce nu mai sunt, în acest colț de lume,
plăcerile, viciile, defectele, necazurile sau
bucuriile fiecărui locuitor nu sunt ascunse
de văzul lumii, ci, din contra, și le însușesc,
le trâmbițează chiar și după moarte, într-un
mod transparent și plin de umor, către toți
cei care calcă pragul acestui locaș de veci.
Datorăm acest inedit locaș de veci
artistului local, Stan Ioan Patraș, sculptor,
pictor, înmormântat și dânsul în acest
cimitir, din 1935 și până la moartea să, în
1977, Stan Ioan Patraș a creat aproximativ
700decruci, viziuneadansului asupravieții
și mai ales felul în care a ales să privească
moartea a propulsat acest cimitir la rangul
la care este apreciat astăzi și a transformat
Săpânța într-un obiectiv turistic de interes
internațional. După moartea sa, meșteșugul
a fost preluat și păstrat cu sfințenie de
Dumitru PopȚincu, ucenicul lui. La rândul
sau, acesta își pregătește ucenicul, se pare
că meșteșugul acesta unic este și va rămâne
pe mâini bune.
Înainte de a ajunge la Săpânța, mă
încercau sentimente contrarii…e trist să
te afli într-un cimitir, dar faptul că noi, cei
vii îi vizităm pe cei plecați dintre noi este
un omagiu, înseamnă că nu i-am uitat, că
ei sunt vii și trăiesc în amintirea noastră…
Sincer, nu ar fi trebuit să analizez prea
mult decizia mea de a vizita acest cimitir,
am simțit starea de bucurie a artistului
transmisă nouă, vizitatorilor. Cimitirul
vesel de la Săpânța este o odă adusă
vieții, descoperi oamenii așa cum au fost,
cu bune, cu rele, cu speranțe, ambiții,
dorințe, împliniri, tristeți, o tapiserie de
vieți, oameni, evenimente având că liant
frumosul Albastru de Săpânța! Dacă nu ați
făcut-o până acum, va invit să descoperiți o
altă față a României, o Românie colorată,
veselă și atât de frumoasă!