Romanian Times 335

20 / 24

Actualitate 20
ROMANIAN TIMES
(continuare din pagina 16)
FRONTIERISTII ...
4. Păcatul ascuns. Așa zisul păcat ascuns este o noțiune falsă. Păcatul nu numai
că nu poate fi ascuns dar poate să fie trămbița de aramă prin care diavolul aruncă vina
peste copii lui Dumnezeu. Nu vă înșelați: mai devreme sau mai târziu, viermele care îți
roade neprihănirea și bunul nume va provoca o cangrenă în cortul tău și chiar în adunarea
din care faci parte.
Aceste trepte ale căderii, dacă le pot numi astfel, sunt indentice cu cele pe care
Scriptura ni le descrie în 2 Samuel capitolul 11. La fel ca în cazul lui Acan, tot poporul a
suferit. Prin păcatul lui, David a adus boala și sabia peste Israel. Unitatea întregului a fost
compromisă prin păcatul unuia singur. Îmi aduc aminte de bunicul meu care obișnuia să
spună: o mie nu pot strânge cât poate unul să risipească…
(continuare din pagina 16)
Omul de dincolo de sine
capcană pentru fugari, cărora li se părea că din moment ce au trecut de zona de frontieră,
sunt deja liberi. Gardul era legat la o instalaţie specială de alarmă, astfel încât era suficient
să-l atingi, pentru a atrage patrula de frontieră.
Ca şi la noi,mare parte a locuitorilor din zonele de graniţă au fost colaboratori ai Securităţii
bulgare. În acele zone a fost menţinută special o adevărată psihoză împotriva „teroriştilor
şi a diversioniştilor occidentali”.
O mare parte din activitatea poliției politice din România, din Germania de Est și din
alte țări comuniste era dedicată luptei contra celor care intenționau să plece din țară.
Comunismul, ca sistem, acţiona similar în toate ţările în care a funcţionat.
Cei care doreau să emigreze erau insultați, degradați, considerați oameni de nimic și
incriminați, iar acest lucru a dus, ca o consecință, la apariția atâtor victime. Propaganda
comunistă nu a vorbit despre emigranți sau refugiați, ci stigmatiza acești oameni drept
trădători (ei trădau, în ochii comuniștilor, țara și societatea, fugind).
Comunismul, ca sistem, acţiona similar în toate ţările în care a funcţionat. Zeci de mii de
est-germani au fost arestați și trimiși în închisori pentru că au încercat să fugă. Iar circa
800-1000de est-germani au fost uciși lagranițe. În țări precumRomânia sauCehoslovacia
am avut o situație similară. Și majoritatea victimelor erau oameni tineri.
Între stigmatizarea acestor refugiați și crimele de la granițe era o legătură directă. Odată
ce declarai oamenii trădători, mai era un singur pas pentru a lupta împotriva lor cu orice
mijloace.
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema
frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email:
notademaximă irealitate amodificării conştiinţei şi personalităţii umane, „cerând insistent
literaturii să joace un rol mai important în «educația omului nou»…Acest «om nou» al
lui Cernîșevski, după o prea lungă și neagră descendență, pare să-și mai caute strănepoți
pe malurile Dîmboviței”20. Geneza „omului nou” este exemplul cel mai recent de tiranie
în politică, aşa cum a fost ea prezentă în secolul trecut, care a produs doctrinele
comunismului şi nazismului, dar şi „marximul în toate permutările sale baroce,
naționalismul, tiers-mondismul – multe inspirate de ura față de tiranie, toate capabile să
inspire tirani odioși și intelectuali orbi la crimele acestora”21. În fond, omul nou era un
concept ingineresc, un robot ideologic care îşi propunea să lupte împotriva tiraniei, dar
sfârşea el însuşi înecându-se într-un habitus sufletesc de tiran dominat de ură şi de
intoleranţă faţă de celălalt. Pe urmele lui Platon, un prezumtiv om nou de succes, fie şi în
prototip idealizat, ar fi trebuit să adopte o doctrină etică limitativă: „ Nu e nicio rușine să
eșuezi sau sămori înpolitică, atâtavreme cât nu te lași cuprins de tiranie”22.Un intelectual
responsabil identifică mecanismele mutilării personalităţii de către doctrina politică,
oricare ar fi aceasta, şi decelează între momentele de luciditate filosofică autentică şi
clipele de derapaj prin tiranofilie. Monica Lovinescu a deconstruit adesea tipologia
personajului Rubin din romanul Primul cerc al lui Alexandr Soljeniţân. Modelul acestui
personaj a fost Lev Kopelev, care mărturiseşte23 despre mintea comunistă: „ ca şi ceilalţi
din generaţia mea, am crezut cu tărie că scopurile scuză mijloacele. Marele nostru ţel a
fost triumful universal al comunismului, şi de dragul acestui ţel totul era permis – săminţi,
să furi, să distrugi sute, mii şi chiar milioane de oameni, toţi cei care ne împiedicaumunca
sau ar fi putut să o împiedice, pe toţi cei care ne stăteau în cale. Iar a ezita sau a avea dubii
în această privinţă însemna să te dedai „mofturilor intelectuale” şi „liberalismului stupid”,
atribute ale oamenilor care „nu pot vedea pădurea din cauza copacilor”…” Desigur, acest
model creionează o apoteoză a fanatismului, care surprinde înmutaţiile celemai fine rolul
dereglării prin ideologizare a discernământului moral şi a pragului etic al acţiunii umane
prin exerciţiu politic. Elanul ei distructiv putea să urmeze celebrei declaraţii făcută de
Lenin în octombrie 191724: „Istoria nu ne va ierta dacă ratăm această oportunitate”.
Trecerea de la proiectul leninist către cel bolşevic a preluat toate exigenţele de rigoare25:
„absolutismul ideologic, sacralizarea scopului suprem, suspendarea facultăților critice și
cultul liniei de partid ca expresie perfectă a voinței generale”, anulând criteriile morale
convenţionale sau subordonându-le unui scop partinic de necontestat.
Pe scurt şi la rigoare, aşadar: vai celor care au meditat şi au scris despre adevăr!
Angela FURTUNĂ, Octombrie 2017
20 Lovinescu, Monica, Seismograme, Unde scurte II, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 147.
21 Lilla, Mark, Spiritul nesăbuit – Intelectualii în politică, Editura Polirom, 2005, p. 235.
22 Lilla, Mark, Spiritul nesăbuit – Intelectualii în politică, Editura Polirom, 2005, p. 234.
23 Tismăneanu, V., Howard Marc M., Sil, Rudra (editori), Ordinea mondială după Leninism, Editura Curtea
Veche, Bucureşti, 2009, p. 31.
24 Apud Ibid ., p. 30.
25 Ibid., p. 30.
(continuare din pagina 7)
Despre schizofrenia morală ...
CENTENAR ROMÂNIA
Tudor Arghezi despre întâlnirea dintre
George Enescu şi Ştefan Luchian
– O amintire
”L-am găsit într-o dimineaţă zguduit, dar însufleţit şi cu ochii lui frumoşi
aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa dacă
nu plăcută, cel puţin suporabilă, mai trăiau din el ochii şi glasul, care a vorbit
articulat până la stingerea fiinţei întregi.
Luchian plângea, plângea de-o emoţie fericită. Mi-a povestit că venise
noaptea o umbră cu o pelerină strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos
din pelerină o vioară şi i-a cântat. I-a cântat două ore întregi parcă o muzică
dintr -altă lume. Apoi umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul
răstignitului şi i-a spus:
Iartă-mă te rog, sunt George Enescu”. (Tudor Arghezi) -