16 / 24
ROMANIAN TIMES
Învăţătorul din Cugir – Silvicultor în pădurile canadiene
Cornel Popa a fost legionar şi a părăsit
România în vremuri tulburi. Pe drumul
pribegiei, nimănui nu i-a fost uşor! Dar
Cornel Popa a fost un curajos şi, totodată,
foarte ambiţios: ajunge în Canada,
studiază, se-aventurează, investeşte în
terenuri împădurite, şi-adună prietenii, se
străduieşte,munceşteşidoreştesăprospere.
“Pe Cornel Popa l-am întâlnit în Canada,
la Vancouver, British Columbia” – începe
nea Mitică, povestea lui Cornel Popa.
Fiecare dintre cei pe care i-a cunoscut şi
apreciat, a avut locul şi bucăţica lui de vină
în sufletul şi viaţa lui Mitică Sinu.Astăzi,
la ora destăinuirilor, timpul îi ţese în fire
nevăzute cuvintele, dar retrăieşte, cu toată
strădania de a-şi masca emoţia, fiecare
întâmplare în parte.
Cornel Popa era prietenul lui Eugen
Ştefănescu – amândoi silvicultori, şcoliţi,
cu diplome în regulă în buzunare, diferind
doar locurile în care studiaseră: ugen – la
Paris iar Cornel Popa – în Canada. „Mi l-a
prezentat Eugen Ştefănescu” – afirmă nea
Mitică continuându-şi povestirea. Urmau
să formeze mai târziu un trio reuşit, ţintind
spre aceleaşi idealuri, având în suflete
aceleaşi doruri şi fiind fideli unei prietenii
frumoase şi sincere. Cornel Popa provenea
din Cugir, orăşelul de pe meleaguri
transilvane pline de legendă, cu Dealul
Cetăţii aproape şi vocile istoriei răzbătând
spre lume; situat în zona de contact a
culoarului depresionar al Orăştiei cu munţii
Şureanu, într-un cadru natural deosebit de
pitoresc, Cugirul este înconjurat de dealuri
împădurite ce ating înălţimi de peste 700
m şi cu panorama deosebită a munţilor
Şureanu, aparţinând lanţului carpatic
meridional – în sud, deschizându-se apoi
sprenord, caunevantai, spreminunata luncă
a râului cu acelaşi nume şi terasele sale. În
ţară profesase ca învăţător şi ajunsese apoi
în Canada.
Ce ţi-e şi cu viaţa aceasta, uneori se
întâmplă lucruri care leagă într-un fel sau
altul chiar şi continentele între ele: aşa era şi
în cazul lui Cornel Popa, românul căruia îi
fusese sortit să traverseze Atlanticul pentru
a-şi continua studiile într-un domeniu care
mereu să-i amintească de freamătul codrilor
de-acasă, de cântecul şi poezia lor, terminase
facultatea de silvicultură în Canada. Şi cum
în codrii arborii sunt fraţi tot aşa şi acest om
îşi adunase pe lângă sufletul său, semeni cu
aceeaşi vibraţie sufletească şi cărora dorul
de obârşie li se alina în acelaşi fel…
„Banii se fac la pădure, din firez şi din
secure!”
Cum nu i-a fost frică niciodată de muncă şi
nici nu a fost lipsit de curaj, în plus, fiind
stăpânitdeoambiţiedeinvidiat,CornelPopa
şi-a cumpărat în Canada un teren împădurit,
în munţi, pe care urma să-l defrişeze, iar
lemnul rezultat putând fi comecializat în
scopul folosirii lui pentru stâlpi de telegraf.
Părea a fi afacerea vieţii lui şi pornise cu
mare elan în această iniţiativă privată. „Nu a
fost însă prea norocos, deoarece unii copaci
erau putrezi, fie la rădăcină, fie la vârf – îmi
zice nea Mitică -. Am lucrat şi eu cu el la
tăiat lemne, împreună cu Radu Bumbaru
şi Titi Filip”. Nu aveau o viaţă uşoară, dar
toţi erau oameni harnici şi munceau cu sârg,
erau prieteni şi erau plini de zel. Nici spiritul
nu le lipsea, însoţindu-i mereu şi la munca
de la pădure. Făcând haz de situaţia în
care erau când munceau la pădure, Cornel
Popa spunea mereu:” De-ar fi făină precum
nu-i slănină! / Că apa de mămăligă ne dă
naşu’!”, pentru că munca nu era uşoară
şi rezultatele nu întotdeauna aşa cum le
doreau şi făceau ca şi ţiganu’ când se trezea
flămând dând fuga la naşu’…Sau mai
avea o vorbă: „Numa’ o ţâră îi rău şi iar
nu-i bine!”. Încercau astfel să depăşescă
acele momente în care vedeau că muncesc
şi roadele nu erau pe măsura aşteptărilor.
Mai venea şi nea Mitică cu completările
de rigoare: începea să cânte o melodie pe
care tatăl sau o fredona adesea atunci când
muncea şi care cadra cu tăiatul lemnelor:
„Banii nu se fac aşa / Stând în cârciumă
şi-a bea / Banii se fac la pădure / Din firez
şi din secure”. Când începeau cu cântece şi
versuri nu-i mai putea opri nimeni, curgea
versul şi cântecul din sufletele lor în ritmul
încaremâinilelorbătătoriteşiîndemânatice
nu stăteau locului: „Bate vântul, viscoleşte
/ Stânjenarul grămădeşte”. Stânjenarul
era cel care aduna lemnele tăiate şi le
„grămădea”, le făcea grămezi, le stivuia.
„Măi, Mitică, ce-au învăţat ăştia în Franţa,
nici nu se compară cu ce-am învăţat la
facultate în Canada”– îi spunea Cornel
Popa lui Dumitru Sinu, făcând comparaţie
între şcoala franceză şi cea canadiană,
pentru că era uimit de cunoştinţele lui
EugenŞtefănescu îndomeniul silviculturii,
deşi făcuseră aceeaşi facultate.
„Cornel Popa era legionar!”
„Cornel Popa era legionar” – îmi spune
nea Mitică – şi aşa cum „la pădure rupea
arborele cudinţii”, ideilemişcării legionare
erau de neclintit din mintea şi sufletul lui,
şi cu dinţii ţinea de ele.
Mişcarea legionară, înfiinţată în România
interbelică la 24 iunie 1927 de Corneliu
Zelea Codreanu purta denumirea de
Legiunea Arhanghelului Mihail, fiind o
legiune paramilitară teroristă de orientare
naţional fascistă, creată după modelul
organizaţiilor fasciste SA şi SS, cu un
puternic caracter mistic religios, violent,
anticomunist şi antimasonic. „Căpitanul”
era denumit Zelea Codreanu de către
ortacii săi şi alături de el,membrii fondatori
ai mişcării legionare au mai fost şi alţii, ca
de exemplu: Ion Moţa, Radu Mironovici,
Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă.
La 3 ani de la înfiinţare, în 1930, Zelea
Codreanu decide să transforme mişcarea
în partid politic care poartă numele Garda
de Fier, intenţionând să atragă şi alte
partide şi împreună să lupte împotriva
(continuare în pagina 20)
expansiunii comunismului dinspre URSS
spre restul Europei. „Să nu credeți, cum
spun adversarii Mișcării Legionare, că a
fost o copie a nazismului sau a fascismului.
Mișcarea Legionară a fost o mișcare
autohtonă, născută din grupări studențești
anticomuniste” – afirmaNeaguDjuvara, pe
careneaMiticăavuseseocaziasă-lcunoască
la Paris – făcând referire la originile acestei
mişcări; dar, „…legionarii s-au pregătit de
alegerile din ţară cu un program atât de
violent fascist, antisemit şi antioccidental,
încât liberalul I.G. Duca, însărcinat de rege
să organizeze alegerile, a crezut de cuviință
săinterzicăparticiparealaalegeriaGărziide
Fier” – era vorba de alegerile parlamentare
din 1933. Uniformele legionarilor erau
asemănătoare celor militare, verzi –
simbolizândreînnoirea, deaici şidenumirea
de „cămăşile verzi”, salutându-se folosind
salutul fascist. Simbolul mişcării era crucea
triplă, o reţea de zăbrele de închisoare
reprezentând martiriul şi cunoscută ca şi
„crucea arhanghelului Mihail”. Faţă de
alte mişcări similare europene de sorginte
fascistă, mişcarea legionară dinRomânia se
distingea prin importanţa acordată religiei
ortodoxe. Mişcarea legionară din România
era susţinută cu precădere de către studenţi
şi ţărani.
Lider plin de carismă, inteligent şi foarte
agresiv, Zelea Codreanu reuşeşte să-şi facă
o propagandă de succes, transformând
mişcarea într-un adevărat spectacol la scenă
deschisă. O dată cu chemarea generalului
Antonescu la putere în 4 septembrie 1940,
Legiunea a încheiat o alianţă cuAntonescu
şi astfel a luat naştere un guvern cunoscut
în istorie ca fiind guvernului aşa-zisului
„stat naţional legionar”, partidele politice
istorice refuzând să participe oficial la
guvernare. În ziua următoare formării
acestui guvern, Antonescu a cerut anularea
Constituţiei şi a Parlamentului, forţându-l
printr-un puci pe regele Carol al II-lea să
abdice în favoarea fiului său în vârsta de
numai 18 ani, Mihai I. Ajunsă la putere,
legiunea a trecut la represalii împotriva
comunităţii evreieşti şi nu numai,
înfăptuind cele mai cumplite asasinate
şi împotriva românilor neevrei care nu
agreau principiile legionare. Sunt cunocute
acţiunile antisemite ale Gărzii de Fier, cel
mai mare pogrom din istoria Munteniei,
pogromul din Bucureşti şi masacrul de
la Jilava. Nea Mitică îşi aminteşte câteva
versuri din imnurile legionare, care erau în
mare majoritate compuse pe versurile lui
Radu Gyr: „În lături şerpi nu scoateţi capul
/ Căci apucăm săcurea-n mâini / Destul
ne-aţi omorât copiii / Destul şi încă n-aţi
plecat” sau „Pentru trădători şi mişei şi
trădare / Azi vrem gloanţe şi vrem ştreang
–răzbunare!”Asimpatizat dintotdeauna cu
mişcarea legionară, deşi n-a făcut parte din
această grupare niciodată. Când a reuşit să
treacă graniţele României în 1948, să nu
uitămcă Dumitru Sinu a fost ajutat de către
legionari.
Românii şi nevestele lor canadience
Majoritatea prietenilor lui nea Mitică şi-
au luat soţii canadience de origine engleză
sau franceză. Având o abilitate deosebită
în învăţarea limbilor străine, aproape toţi
ştiau mai multe limbi, în special engleza,
franceza, germana şi italiana. Unul dintre
ei, Titi Filip ştia şi greaca şi cu o grecoaică
s-a căsătorit. Cornel Popa s-a căsătorit cu