18 / 24
ROMANIAN TIMES
MESAJE BIBLICE
18
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Prezentare logică a căutării căii adevărate în viață din partea omului
Dincolo de ceea ce vede si pipăie omul în viață, el intuiește și percepe pe Cel ce
este și prin Care sunt toate, ajungând la tensiunea și dorința irezistibilă de a-L cunoaște și
a înțelege rosturile existenței, de a ajunge la cunoașterea care echilibrează și statornicește
viața sa prin credința în Creatorul său, despre care află că poartă numele de Dumnezeu,
Creatorul, Susținătorul și Pronietorul a toate. Universul în care trăiește omul vede atâtea
semne care îi vorbesc ca:
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o
vestește tăria”
(Psalm 18, 1). Alegerea căii în viață din parte ființei umane, îi astâmpără
foamea și setea de împărtășirea din Apa Vieți divine (Ioan 4, 11), care
„...izvorăște din
tronul lui Dumnezeu și al Mielului (Hristos)
(Apoc. 22, 1). Dorește să posede cheia
înțelesurilor, ca ulterior să se zidească, să se elaboreze prin creații proprii ca opere ale sale,
dându-i lui și semnului care le privește perspectiva vieții după moarte.
În călătoria vieții sau pelerinajul ei, fiecare înțelege din tot ce vede că este un călător și
calea pe care merge vrea să-l ducă la o destinație eternă, că sufletul după aceasta însetează
după cum a fost creat, în revelarea Scripturi:
„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o
căutăm pe aceea ce va să fie”
(Evrei 13, 14). Omul dorește să ajungă la o admirabilă
întâlnire care să-i schimbe viața, și aceasta este întâlnirea iubirii unei alte persoane pe care
să o iubească și să-l iubească, care o poate găsi pe o cale de viață după filozofii sănătoase.
Prin aceasta, ființa umană ajunge la autenticitatea existenței sale, care îi dă sens vieții, prin
rosturile lui descoperite de identitate proprie vieții.
Toată neliniștea omenilor în viață vine de la negăsirea adevăratei căi în viață cu
care să se poată identifica. De aceea, a afirmat cu ecou peste veacuri filozoful Augustin,
„Neliniștit este sufletul nostru, Doamne, până se va odihni întru Tine” (FerictulAugustin),
până l-a găsit pe Dumnezeu și L-a cunoscut pe Hristos Iisus că, El este Calea, Adevărul și
Viața (Ioan 14, 6). Iar prin alte cuvinte filozoful și fericitul (după încreștinare) Augustin,
după ce L-a găsit pe Dumnezeu, ne spune de ce este neliniștit sufletul omului: „Duhul
nostru este din Dumnezeu, deci numai în Dumnezeu el își poate găsi liniștea și fericirea”.
În aceste afirmații nu poate vedea nimeni nici o părtinire, fiindcă filozoful Augustin a
filozofat împotriva Religiei Creștine înainte de a se întoarce cu pocăință la Dumnezeu.
Astfel, în călătoriile vieții, ființa umană ajunge să cunoască de unde vine, de ce
există și unde se duce, prin găsirea lui Dumnezeu. Unii află devreme, chiar de la părinți
prin filozofia educației religioase, care este un prilej fericit că s-a născut din părinți ce
cunoșteau de unde vin, de ce există și unde se duc. Datorită iubirii Creatorului Dumnezeu
“Dacă voieşte cineva să vină după Mine (Iisus Hristos), să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23).
pentru fiecare suflet de a-L găsi și cunoaște pe Cel ce L-a creat, Dumnezeu i se descoperă
omului pe căi potrivite caracterului său, ca de exemplu la Sf. Ap. Pavel, care era atât de
țiitor la legea Vechiului Testament a mântuirii și astfel îi era greu să primească o nouă
revelație.Așa Domnul Iisus Hristos I s-a revelat
Sf.Ap. Pavel pe drumul Damascului, într-
un chip foarte cutremurător, prin orbire, potrivit caracterului său tare (Fapte 9, 1-22).
Ferict este acela care dă timp aparițiilor în căile vieții sale să poată înțelege și nu
respinge ce apare, ci să cerceteze totul și ia ce este bun cum ne descoperă Biblia.Acest om
va ajunge să-Lcunoască pe Cel ce L-a creat și îl iubește ca fiu al Său, adică pe Dumnezeu,
prin întâlnirea altor oameni, pe care Dumnezeu îi trimite în calea lui să I se reveleze, sau
că a citit în Biblie sau în cărți religioase începând de la Sfinții Părinți. Dumnezeu nu lasă
să nu cunoască omul pe Creatorul său, pe care îl iubește și pentru care L-a trimis pe Fiul
Său, Iisus Hristos, să-l răscumpere din moartea păcatelor, de pe căile greșite ce le-a ales în
viață și să-l îndrepta spre Fiul Său, Iisus Hristos, Care este adevărata Cale,Adevăr și Viață
(Ioan 14, 6). Dumnezeu se face cunoscut oamenilor în toate generațiile și prin lucrările
Sale în univers și darurile de viață pe care le revarsă ca să nu moară oamenii de foame, în
descoperirea Scripturii:
„Deși El (Dumnezeu) nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-
vă bine, și dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie
inimile voastre”
(Fapte 14, 17), spre trezire și recunoștință, care lasă de dorit.
Urmarea lui Hristos ca și Cale a vieții
A-Lalege pe Hristos Calea vieții tale, stimate cititorule, este atât de mare și liberă
alegere, prin care Domnul zice: „...
Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede
de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23). Astfel, dacă voim
să-Lurmăm pe Hristos, ca să avem viață aici binecuvântată pe pământ și cu trecerea în rai
la viața veșnică, la sfârșitul vieții pământești, trebuie să voim să ne
lepădăm
de omul cel
vechi al necredinței și păcatului (Efes. 4, 22), îmbrăcându-ne în omul cel nou (Efes. 4, 24),
al credinței și să ne luăm crucea în fiecare zi și să-L urmăm pe Hristos, Care este Calea
vieții și nu a morții. Fericirea va fi că nu vom fi singuri, ci în însoțirea Lui:
„… iată Eu cu
voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”
(Matei 28, 20). Alegându-L pe
Hristos ca și Calea a vieții și a-L urma, înseamnă în relațiile cu semeni a proceda astfel:
„Pe dușman să-l ierți, pe n să-l tolerezi, pe un prieten să-l ajuți din inima, unui copil să
fii un bun exemplu, pe un client să-l servești, tuturor să dai dragoste, iar față de părinții
tăi a respecta porunca divină:
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să
trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție”
(Ieșire 20,
12). Deci, să reținem bine că, anii vieții ne sunt dați de Dumnezeu.
A lua tineretul vremii, familiile, vârstinicii și conducătorii, crucea lor în fiecare
zi și a-L urma pe Hristos, înseamnă a lua viața lui așa cum este în fiecare zi, cu greutățile,
înfrângerile, bucuriile și birunințele ei, precumHristos a dus crucea vieții noastre până pe
Golgota, fără să renunțe la ea. Hristos a dus crucea noastră cu judecățile, relele și bătăile ce
I le-amdat la judecata lui Pilat și răstignirea pe care I-am adus-o pe Cruce, de unde El a zis
Tatului Ceresc:
„Iar Iisus
zicea
:
Părinte, iartă-le lor, că
nu ştiu ce fac…”
(Luca 23, 34).
Ducând Iisus crucea noastră, pe care a luat-o ca a Lui a fost răsplătit cu Învierea. La fel, și
noi fiecare, ducând crucea noastră pe Calea urmării lui Hristos vomfi răsplătiți cu biruință
și înviere. Orice răstignire în suferință dreaptă înseamnă înviere și la om. Să ne gândim
că renunțând la cruce, vor rămâne atâția nefericiți în viață, fiindcă în crucea noastră sunt
copii noștrii, soția, soțul etc. Crucea liderilor este poporul, pe care dacă îl conduc după
filozofiile rătăcitoare și nu după Hristos (Col. 2, 8), vor ajunge în iad, după Scripturi:
„Şi
acum împăraţi înţelegeţi!..Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi
din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui!”
(Psalm 2, 10-12).
Astfel, tineretul, familiile, vârstnicii și conducătorii vor fi liniștiți în viață când
vor găsi sensul cel mai mare al vieții sub soare, care este:
sensul vieții în
Taina Crucii, cu
răsplata biruinței și a învierii, odată pentru viața pământească și apoi spre viața veșnică
în rai, iar cel care nu va lua Calea vieții în urmarea lui Hristos, ducându-și crucea, în
înțelegerea
sensului vieții
în Taina Crucii, va ajunge în iad. Iar aceste prezentări nu sunt
povești, ci revelațiile lui Dumnezeu în Biblie, pentru salvarea omului, în alegerea căii
vieții și nu a morții (Ieremia 21, 8). Dacă viața lui Iisus Hristos ca Om și în afară de păcat
(Evrei 4, 15), a fost Crucea, în care erau toate generațiile omenirii, ca să le elibereze de sub
moartea păcatelor, atunci cu atât mai mult viața fiecărei persoane umane este crucea, cu
simbolurile ei celemai bogate în filozofiile adevărate ale vieții pământești, pentru alegerea
vieții și nu a morții (Ieremia 21, 8), care duce la iad.
Va urma
IISUS HRISTOS ESTE CALEAVIEȚII
TINERETULUI, AFAMILIILOR ȘI AOAMENILOR ÎN VÂRSTĂ
(2)