19 / 24
MESAJE BIBLICE
editații creștine
19
(continuare din numărul trecut)
(continuare in pagina 20)
ROMA-
CÂND PLÂNSUL DEVINE TERAPIE
(3)
(O privire de ansamblu asupra Cărții Plângerilor lui Ieremia)
Ieremia știa că acest dezastru nu va dura pentru totdeauna. De ce? Pentru că a
avut promisiunile lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis evreilor că vor fi în captivitate doar
70 de ani. Exilul nu a însemnat că promisiunile legământului lui Dumnezeu erau acum
nevalabile. Suferința nu neagă promisiunile lui Dumnezeu. Uită-te la sfârșitul cărții. Pl.
5:19-22.
Dumnezeu este încă pe tron. El nu va uita nici nu-Și va părăsi poporul. Mânia Lui
nu va dura pentru totdeauna pentru că El a promis Israeliților că vor avea țara lor și Mesia
lor. Dumnezeu nu și-a schimbat Cuvântul. Binecuvântările încă vor veni. Prin acestea El
ne-a dat promisiunile Sale foarte mari și prețioase pentru ca prin ele să putem participa la
natura divină și să scăpăm de corupția din lume cauzată de dorințele rele (2 Petru 1:3-4).
Trebuie să păstrămperspectiva lui Dumnezeu asupra vieții noastre, astfel încât să
vedem și să experimentăm promisiunile Sale minunate și prețioase din viața noastră.
Cartea Plângerilor sunt în Biblie pentru a ne avertiza să nu mergem acolo unde
Israel a mers (adică într-o robie). Pentru orice neascultare de Dumnezeu există consecințe.
Cu toate acestea, există încă speranță pe măsură ce ne pocăim de păcatele noastre și avem
o nouă experiență de restaurare și pace. Cartea Plângerilor a fost scrisă, de asemenea,
pentru a ne mângâia atunci când întâlnim dezastre inevitabile în viață și cum să păstrăm
perspectiva lui Dumnezeu asupra lor.
Plângerile ne arată că poate exista o durere evlavioasă asupra soartei unui popor
chiar și atunci când acea soartă estemeritată. Dacă chiar Dumnezeu Însuși nu se bucură de
distrugerea celor răi (Ezechiel 18: 21-23), atunci, cu siguranță, nu ar trebui să ne bucurăm
niciodată de durerea unei alte persoane.
Putem să ne bucurăm că Domnul folosește astfel de lucruri pentru a ne pune pe
noi și pe ceilalți pe drumul cel bun. Ne putem bucura de expunerea dreptății Domnului.
Ieremia a plâns și în propria lui suferință el a căutat pe Dumnezeu. El și-a amintit
de cine a fost Dumnezeu și de ceea ce a spus Cuvântul lui Dumnezeu. Nu erau mulți
oameni care să-l mângâie, dar avea pe Dumnezeu și Cuvântul Său. Cartea Plângerilor
este cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul lui Ieremia pentru a mângâia pe cei care au
suferit dezastre pământești cari se pot întâmpla oricui.
Ne confruntămcudurere, pierdere, problemede relație și greutăți financiare. Cum
răspundem la asta? Cum să slujim celor care trec prin dificultăți? Care este perspectiva lui
Dumnezeu?
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se
îndură iarăș de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjește cu plăcere, nici
nu mîhnește bucuros pe copiii oamenilor. Șivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina
prăpădului fiicei poporului meu. Mi se topește ochiul în lacrămi, necurmat și fără răgaz,
pînăce Domnul va privi din cer și va vedea. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele
cetății mele.
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul:
“Nu-ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.” În ziua cînd Te-am chemat, Te-
ai apropiat, și ai zis: “Nu te teme!” este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din
pricină că se plimbă șacalii prin el. Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de
domnie dăinuiește din neam în neam! Pentruce să ne uiți pe vecie, și să ne părăsești pentru
multă vreme?Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăș zile ca cele de
odinioară! Să ne fi lepădat Tu de tot oare, și să Te fimîniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Aici puteți vedea cât de profund profetul a captat acest sentiment când își revarsă
sentimentelepropriei sale inimi. Poporul a fost învins și luat încaptivitate;Apoi, încapitolul
3, în care citiți despre durerea personală a lui Ieremia, ajungem la un pasaj extraordinar.
Dintr-o dată, în mijlocul unei plângeri lungi, el spune (versetele 22-33):
Iubirea neclintită a Domnului nu încetează niciodată, Îndurările sale nu se
termină niciodată;
Ele sunt noi în fiecare dimineață; Mare este credincioșia ta.
Înmulte privințe, acesta este unul dintre celemai frumoase pasaje din toatăBiblia.
Aceasta dezvăluie compasiunea inimii lui Dumnezeu.
Cartea Plângerilor oferă, de asemenea, urmașilor lui Hristos mijloace de a-și
exprima propriile lor plângeri asupra condițiilor vieții spirituale a poporul lui Dumnezeu
în prezent.
Deși Hristos a inaugurat Împărăția lui Dumnezeu și exaltarea poporului lui
Dumnezeu, biserica continuă să sufere de privare și de exil (1 Petru 1: 2). Plângerile afirmă
că într-o lume a durerii și a nedreptății Dumnezeu este încă bun și că într-o zi va aduce
toată bunătatea “la cei ai căror speranță este în El.
PERSPECTIVA
I.
_
Promisiunile
”
N-ar trebui sa ne fie niciodata rusine de lacrimile noastre
” – Charles
Dickens
Dacă începutul acestei cărți are un un ton negativ de disperare, atunci sfârșitul ei are un ton
pozitiv de speranță și reconciliere. Este plină de promisiuni și speranțe în Cel ce a îngăduit
dezastru:
Dumnezeu este cel ce face rana dar tot El o vindecă.
Această carte ne învață că există terapie în plâns. Și am numit toată această scurtă carte ca
fiind terapia plânsului.
TERAPÍE
s. f. Metodă folosită pentru a vindeca o anumită boală.
Un studiu recent care a urmărit analizarea senzațiilor ce apar după plâns susține același
lucru ca si celelalte, că lacrimile aduc o îmbunătățire a stării de spirit după ce dispare nevoia
de a plânge. Plânsul nu este doar un răspuns omenesc la durere si frustrare, ci este un
mijloc de restabilire a echilibrului interior. Multe persoane aleg să iși refuleze emoțiile
negative.Acest lucru nu face decât sa ii afecteze fizic si psihic, crescând chiar riscul bolilor
cardiovasculare. Plânsul este un mod natural de a reduce stresul emoțional.
Doctorul William Frey, un expert american in neurologie si cercetarea
lacrimilor, spune ca plansul „nu este doar o reactie umana la tristete si frustrare, ci
si una sanatoasa. Plansul este o modalitate naturala de a reduce stresul emotional
care, daca este ignorat, poate avea efecte fizice negative asupra organismului, inclusiv
cresterea riscului de boli cardiovasculare si alte tulburari legate de stres”.
Nouă din zece persoane se simt mai bine
după o repriză bună de plâns, arată ultimele studii citate
de
independent.co.uk. Plânsul eliberează endorfine în corp,
hormoni care induc o stare de bună-dispoziție. Lacrimile
emoționale au însă un efect mai puternic decât cele
„obișnuite”, care apar
VAURMA
Domnul Isus în predica de pe munte a spus:
ferice de cei ce plâng.
Matei 5:4. Se deduce din spusele
Mântuitorului că plânsul își are un scop anume și prin el
până la urmă va veni binecuvântarea.
Cartea Plângerile a fost scrisă pentru a descrie
suferința Israelului de la “A la Z” [aleph to taw] ca o
modalitate de a spune că a fost completă. Totul a fost
distrus sau ca o modalitate de curățare temeinică. Ei își deschideau inima pentru o curățire
profundă de laAla Z.
Scopul Plângerilor a fost împlinit în însăși execuția sa și apoi în adoptarea
sa de către alții ca mijloc de a se conforma distrugerii Sionului. Cartea prezintă trei
perspective armonioase asupra mâniei pe care Dumnezeu a vărsat-o împotriva lui Iuda
prin babilonieni.
În primul rând,
cartea afirmă că distrugerea și exilul au fost doar consecințe
pentru păcat. Profeții îl avertizaseră în repetate rânduri pe Iuda că judecata va veni dacă
oamenii vor continua să încalce legământul lui Dumnezeu cu ei. Cu mult înainte, Ieremia
și Amos au vorbit despre o zi a Domnului împotriva poporului său (Amos 5:18, și a venit
ziua aceea, vezi Plângeri 1:12). Profeții au atras atenția asupra principiilor legământului,
exprimate cu cea mai mare exactitate în Deuteronom, care au făcut o legătură empatică
între credincioșia poporului față deDomnul și continuarea lor în țară. Scopul cărții, înparte,
a fost acela de a justifica pedeapsa lui Dumnezeu pentru Iuda și de a justifica profețiile care
au anunțat în prealabil judecata.
În al doilea rând
, a exprimat rezistență emoțională puternică la judecata asupra
lui Iuda. Pedeapsa lui Dumnezeu li s-a părut prea mare (Plângeri 2: 20-22). Ar putea fi
potrivit pentruDumnezeul lor să se comporte ca dușman al poporului său (Pl. 2: 4).Aceste
expresii oneste au provocat ecouri puternice in zilele ei si au făcut-o tot mai puternica,
atunci când un sentiment de angoasa si de părăsire este din nou permeabil.
În al treilea rând,
cartea afirmă că Domnul este încă un Dumnezeu al milei și
credincioșiei (vezi Pl. 3: 22-36).
Plângerile
exprimă credința sinceră că exilul se va încheia.
De asemenea, exprimă speranța că va fi o satisfacție pentru vinovăția lui Iuda și o judecată
asupra dușmanilor pentru crimele lor.Această speranță reflectă o înțelegere a suveranității
lui Dumnezeu asupra tuturor națiunilor, o suveranitate care a asigurat împlinirea tuturor
promisiunilor sale de legământ (vezi PL 3,37-39).
Dumnezeu ne avertizează pentru a preveni dezastrele evidente
Când citim Ieremia, obsevăm că Dumnezeu a avertizat Israelul cu privire la
această “dezastru” care vine. De peste 70 de ori a folosit cuvântul “dezastru”. Cu toate
acestea, acest cuvânt nu înseamnă nici o greutate. Nu vorbește despre dezastre inevitabile,
cum ar fi uraganele, tornadele, cancerul, accidentele - lucruri care ne întâmpină pentru că
trăim într-o lume afectată de blestemul păcatului și lucruri pentru care nu avem control.
Cuvântul pentru“dezastru”dinIeremiavinedincuvântul rădăcinăpentru“rău”.Dumnezeu
îi avertiza pe evrei despre un dezastru cauzat de un comportament rău, rău, răzvrătit.
Dumnezeu era răbdător. L-a avertizat timp de câteva sute de ani. El a trimis mulți
proroci. Am citit în Ier. 26 că el nu era singurul în zilele lui. Dumnezeu ne avertizează în
Biblie despre consecințele păcatului în viața noastră. El spune cu răbdare: “Ai grijă sau o
să suferi într-o zi dacă nu te pocăiești.” Noi culegem ceea ce semănăm. Dacă îl cunoaștem
pe Dumnezeu, dar în mod constant refuzăm să-l ascultăm, vor veni consecințe neplăcute.
Va lipsi bucuria în viața noastră, nu vom fi în pace, vom deveni furioși și vom da
vina pe alții. Vom sferi greu și amar. Putem chiar suferi greutăți financiare sau fizice dacă
nu ne pocăim.
Știm că alegerile rele din viață aduc consecințe rele. Și asta se întâmplă și pentru
viața spirituală. Dumnezeu nu intenționat aduce greutăți în viața noastră (Pl. 3:33). El nu
aduce în mod voit suferință sau durere copiilor oamenilor.
În versetul 40, Ieremia a scris: “
Să examinăm căile noastre și să le testăm și să
ne întoarcem la DOMNUL
.” Există păcatul în viața noastră? L-am pozitionat? Am evitat
ceva ce Dumnezeu ne-a cerut așa de mult să facem, și nici prin cap nu ne-a trecut să îl
facem? Dumnezeu este răbdător, dar nu orb. Să ascultăm avertismentele lui Dumnezeu și
să evităm consecințele inutile.
CONCLUZIA
Cartea Plângerilor lui Ieremia înregistrează atât asprimea dar și mila și
credincioșia lui Dumnezeu față de poporul său ales în urma pocăinței și a plânsului
ce l-a avut.Afost un plâns ce a dus la pocăință sau o pocăințămanifestată printr-un
plâns amar.
Această carte ne va ajuta să învățăm cum să răspundem suferinței –În
această cartevomgăsi odescriere adisperării totale a spiritului uman în strânsoarea
suferinței și tristeții! Și totuși, în fiecare dintre aceste capitole se dezvăluie o
înțelegere, o lecție pe care Dumnezeu ne învață prin durere, care altfel nu ar fi fost
învățată niciodată.
Cartea este concepută să ne învețe prin ceea ce s-ar putea numi terapia
lacrimilor, ceea ce ne învață durerea. Tot prin Scriptură ni se spune că durerea
și suferința sunt instrumentele lui Dumnezeu prin care ne învață cum să trecem
prin suferință fără să pierdem credință în Dumnezeu. Prin suferință vine tăria
caracterului. Despre Domnul Isus este scris: “
măcar că era Fiu, a învățat să
asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.
“. (Evrei 5: 8)
Au fost lucruri pe care Domnul Isus trebuia să le învețe și să le poată
învăța numai trăind ca bărbat învremuri de suferință și de durere. Evrei 12, versetul
10, este un semn al dragostei lui Dumnezeu. El a trimis-o să ne disciplineze, să ne
învețe și să ne instruiască.