14 / 24
ROMANIAN TIMES
CHICAGO
INTERVIU
Românca Lelia Packer îi fascinează pe londonezi cu istoria
picturilor monocromatice
Pagină realizată de Marian Petruța
e-mail:
vreausaintreb@yahoo.comLa Galeria Națională din Londra, Marea Britanie are loc o expoziție mai aparte, ce are legătura atât cu Chicago cât
mai ales cu România. Lelia Packer, curatorul acestei expoziții, are origini românești, motiv pentru care am realizat,
cu ea un interviu in exclusivitate.
Descrie-ne, pentru început, povestea ta de imigrare înAmerica.
Mama a imigrat înAmerica, la Chicago, în 1990, imediat după Revoluție. Eu am rămas în România cu bunica și ne-
am reunit după un an și jumătate.
Aveam 10 ani când am ajuns în America și vorbeam numai câteva cuvinte în engleză. Gândindu-mă retrospectiv, a
fost un proces complex de adaptare fiind totul așa de diferit, mai ales cultura.
Cum ai reușit să nu uiți să vorbești românește, mai ales că ești căsătorita cu un american?
Noi am continuat să vorbim românește în casă și acum continui să vorbesc, cu fetele mele, limba mea maternă.
Limba este un așa dar pretios. Româna, mai ales, este așa o limbă frumoasă și complexă. M-a ajutat să învăț mai ușor
franceza, spaniola și italiana.
Ce studii ai făcut și de unde pasiunea pentru artă?
Mamamea din todeauna a pus accent pe educație șim-a trimis la școli bune. După liceu amprimit o bursă laUniversity
of Chicago. La început, nu știam exact în ce să mă specializez. Am explorat un timp. În anul doi și trei am plecat la
Paris pentru “study abroad”. La vremea aceea eram interesată în arta plastică pe care o și practicam: pictam, desenam
sau îmi croiamhaine. În timp amdevenit curioasă să învăț despre artiștii din istorie și ce au făcut ei la rândul lor, și așa
m-am decis să mă specializez în istoria artei când am revenit la Chicago, în anul 4. După universitate m-am reîntors
la Paris și am studiat istoria artei la Ecole du Louvre. Curiozitatea să învăț mai mult m-a făcut să îmi continui studiile
de masterat și după aceea doctorat la NewYork University.
Cum ai ajuns să pleci înapoi în Europa, la Londra?
Mi-au plăcut mult cei trei ani petrecuți la Paris. Mi-am dat sema că mi se potrivește stilul de viață, mentalitatea, plus
multe altele din Europa. Am decis, împreună cu soțul meu, să încercăm să revenim în Europa, de data aceasta la
Londra. Ni s-a părut un bun compromis, el fiind din America și eu din România. Anglia e undeva la mijloc. Londra
este un oraș foarte internațional cu oameni de peste tot. Probabil că de aceea mă simt bine aici după ce, și eu, am
devenit puțin nomadă.
Cum ai ajuns să fii curatorul, adică să administrezi o astfel de galerie de artă?
După câteva încercări (în domeniul meu posturile sunt puține și rare), am primit un post de asistent la Galeria
Națională din Londra. În poziția aceea mi-a venit ideea pentru această expoziție. Am propus-o, și apoi m-au angajat
special să lucrez la ea.
Oferă-ne niște detalii despre ea, ținând cont că este un stil mai aparte, diferit de cel clasic.
Expozitia actuală se numește “
Monochrome: Painting in Black and White”
și va fii deschisă la Galeria Națională din
Londra, până pe 18 Februarie 2018, după care se mută la MuseumKunstpalast în Dusseldorf, în Germania. Expoziția
exploră de ce pictorii au ales să lucreze într-o paletă redusă de culori, alb și negru. Motivele au fost diferite în diferite
epoci, și expoziția le expune începând din Evul Mediu până în epoca contemporană. Cele mai vechi exemple care
supraviețuiesc sunt din Evul Mediu și au fost făcute pentru biserică. În perioada postului mare, înainte de Paște multe
biserici în vest erau modeste, cu picturiile colorate acoperite și cu pictura în alb și negru predominând. În timp, s-a
cultivat o estetică pentru pictura în alb și negru în sine. În perioada de Renaștere, artistii au pictat în alb și negru pentru
a concura cu sculptorii. În timp, pictura în alb și negru a concurat și cu alte materiale, ca de exemplu, gravura și
fotografia. În secolul 20, mulți pictori care au lucrat într-un stil abstract au prins gust și pentru pictura în alb și negru.
Pentru cei care nu sunt prea familiarizați cu pictura sau arta în general ce recomandare le-ai da pentru a le stârni
interesul?
Arta face parte din patrimoniul nostru cultural al tuturor. Mai ales cei care nu sunt experți, cred că este important să se
lase provocați de ceva nefamiliar. Șansele sunt că vor învața ceva, vor simți ori vedea ceva nou sau diferit. Prin astfel
de expuneri noi creștem ca oameni. Arta mai veche ne poate învăța despre trecut, despre ce a fost înaintea noastra și,
adesea, poate fii pur și simplu plăcută de admirat.
Foto credit: Galeria Naționala din Londra & Lelia Packer
Lelia Packer alături de soț și părinții ei.
Albrecht Dürer “Head of a Women” 1520
Jean-Auguste-Dominique Ingres “Odalisque in Grisaille” 1824-34
Étienne Moulinneuf “ Back from the market” (La Pourvoyeuse)
about 1770