Romanian Times | Septembrie 2018

15 / 24

ROMANIANTIMES
În memoriam 9/11
Diana B. Padro, Sandra L. White, Donna M.
Bowen, AmeliaV. Fields, SheilaM.S. Hein, Cecelia
Richard, Carolyn B. Halmon, Edward Rowenhorst,
Donald Simmons, Angelene C. Carter, Carrie
Rosetta Blagburn, David Laychak, Alfred J. Braca,
Peter Victor Genco Jr. sunt doar câteva din cele
aproape trei mii de numele ce stau dăltuite, pentru
eternitate, pe fațada superbului Memorial 9/11 din
NewYork City. Sunt numele celor care și-au pierdut
viața pe 11 Septembrie 2001.
Recunosc că m-a cuprins o puternică emoție
revăzând, după mai bine de 15 ani, zona denumită
“Ground Zero”.
Am vizitat gemenii, pentru prima dată, în 1998, iar
peste ani am revenit frecvent, acolo, până la atacurile
din 2001. Îmi amintesc că cele două turnuri gemene
au fost printre primele clădiri care le-am văzut și
recunoscut din avion, înainte să aterizez, pentru
prima dată, în New York și pe tărâm american. Ani
mai târziu, când mi-am luat prima cameră de filmat,
am străbătut la pas New York-ul, iar Twin Towers
s-au numărat printre punctele de atracție imortalizate
pe film, într-o însorită zi de Octombrie, a anului 2000.
Locuind la aproximativ 4 ore distanță, sud de New
York, am revenit des în orașul de pe Hudson, având
plăcerea ca trecerea dintre 2002 spre 2003 să o petrec
în Time Square.
Tragicavesteazilei de11Septembrie2001amaflat-o,
în autobuz, în drum spre muncă. Momentul mi-a
rămas, ca probabil majorității dintre noi, adânc și clar
întipărită în memorie. Evenimentul a fost unul care
a marcat întreg mapamondul, la scurt timp începând
cel mai longeviv război, după Vietnam, din istoria
război împotriva terorismului, care
se continuă și-n prezent, iar tinerii născuți după
eveniment pot deja să se înroleze în armată.
Întâmplarea facecă, ladoarosăptămânădupă tragicul
eveniment, mă aflam tot în New York, în drum spre
Florida. Îmi amintesc cum, încă de departe, se vedea
zona fumegând, iar atmosfera din Manhattan era
una extrem de posomorâtă și apăsătoare. Peste tot,
prin oraș, erau afișe cu fotografiile celor dispăruți.
De la polițiști și pompieri până oamenii simpli care
lucraseră în clădirile din zonă. Familiile îi căutau
disperați pe cei dragi. Lumânările și mesajele de
compasiune transformaseră orașul într-o metropolă
a lacrimilor, a durerii și suferinței. Peste timp aceste
lacrimi au fost magnific reprezentate în cele două
fântâni ce au luat locul turnurilor. Ele reprezintă
un fel de zid al plângerii, al aducerii aminte, dar
și al celebrării vieții, apa însăși fiind substanța
primordială a existenței pe pământ. Imensa
fântână și cursul continuu al apei, îți dă senzația
de ciclicitate, de transformare dinspre efemerul
cotidian spre eternitate.
Lângă cele două fântâni se află și un muzeu cu
numeroase exponate, păstrate din cele două turnuri
prăbușite. Chiar de la intrare, cum cobori scările,
se află două coloane metalice ce făceau parte din
structura exterioara de susținere a clădirilor. Paralel
cu scările rulante, într-o altă parte a clădirii, se
văd doar urmele unor ruine din ce au fost cândva
niște trepte din beton. O imagine, postată pe un
panou, cu scările întregi, în poziția lor inițială m-au
făcut să tresar și să-mi dea fiori. Le-am recunoscut
rapid. Chiar acolo, în partea de sus a lor, îmi
făcusem o fotografie, acum 20 de ani.
Pe lângă imaginile foto sau video cu turnurile,
ce povestesc istoria construirii lor, sau peretele
cu fotografiile celor dispăruți, muzeul are o serie
de exponate ce te fac să conștientizezi amploarea
dezastrului și forța cu care s-au prăbușit clădirile.
Câteva coloane metalice expuse în interior sunt
atât de torsionate, încât ai senzația că un uriaș le-a
îndoit din adins ca pe o plastilină. În realitate, însă,
sunt dinfiermasiv, cuogrosimecât latul palmei și-o
lățime de câțiva zeci de centimetrii. Greu poți să îți
imaginezi de ce forțe a fost nevoie ca să se îndoaie
asemenea coloane metalice.
O parte din antena, de pe unul din turnuri, e și
ea expusă acolo, la fel și una din mașinile de
pompieri, care a ajutat la intervenții, dar care
nu a mai apucat să plece, și-a fost strivită sub
dărâmături. Urmele metalelor torsionate, ca după
un uragan puternic, te șochează de-a dreptul.
Cu siguranță că muzeul este una din atracțiile ce
merită vizitate când vă aflați prin zonă.
Revenind la suprafața și privind însă la zona
frumos amenajată, cu greu ți-ar veni să crezi că
acolo au stat cândva două din cele mai faimoase și
mai impunătoare clădiri dinAmerica.
Muzeul și cele două fântâni comemorative stau
însă mărturie că, acolo, a avut loc cel mai tragic
eveniment din istoria recentă a Statelor Unite, la
care mulți dintre noi i-am fost martori.
CHICAGO
Pagină realizată de Marian Petruța
e-mail: