18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Adevăruri revelate care trebuie luate în considerare prin credință
Hristos Domnul conduce lumea spre scopul ei final, sfinții ajută prin rugăciunile lor și
credincioșii merg spre unirea cu Hristos în Dumnezeu Tatăl, întru dobândirea Împărăției
Cerurilor. Omul poate muri pentru unele lucruri și trăi pentru altele ca Sf. Pavel, care
zice:
„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în
mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a
iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”
(Gal. 2, 20). Așa trebuie să înțeleagă și
credinciosul, să se răstignească și el față de păcat ca să poată trăi urmarea lui Hristos ca
și Cale a vieții prin
„…credința care este lucrătoare prin iubire”
(Gal. 5, 6) în faptele
bune (Iacov 2, 20), spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Așa aflăm căci Hristos
este Calea spre nemurire și veșnicie.
Acest lucru este posibil credinciosului prin puterea Duhului Sfânt în urma silirii la
harul ce îi este dat (1 Tim. 4, 14) la Botez, iar preotului și la Botez și la hirotonie. Fără
a ne asuma responsabilitatea răstignirii și morții față de tot ce este rău și păcat în lumea
aceasta, nu putem dobăndi viața în Hristos aici pe pământ ((2 Cor. 4, 10) și Împărăția
Cerurilor care este Însuși Dumnezeu. Sfârșitul timpului istoric va fi trăit ca o moarte
spre înviere și atunci vom înțelege toate în Duhul Sfânt, până atunci aici avem numai
iluminări în Duhul Sfânt. Așa murim în fiecare zi față de păcat ca să trăim.
Lumea aceasta este un teren de luptă cu Hristos, să dobândim un loc în Împărăției
Cerurilor, care este în Hristos din Dumnezeu în Sfânta Treime și astfel lumea este
lăsată ca un loc de biruință pentru om, stând departe de păcat. Cei vii se vor schimba
într-o clipă la Sfârșitul lumii (1 Cor. 15, 52). Așa trebuie să moară și forma actuală
a lumii precum trebuie să moară trupul omului ca să se curețe de păcat și să învieze
întru nestricăciune, căci:
„…Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia
lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea”
(1 Cor. 15, 50)
„Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru
nestricăciune”
(1 Cor. 15, 42) spiritual, prin puterea lui Dumnezeu, pentru Împărățai
cerurilor: „
Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi
pace şi bucurie în Duhul Sfânt”
(Rom. 14, 17).
Lumea aceasta este mâncare și băutură la cei necredincioși:
„Sfârşitul acestora este
pieirea. Pântecele este Dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii
care au în gând cele pământeşti”
(Filip. 3, 19). Filozofia vieții creștine în Hristos
Iisus este că, nu trăiește omul ca să mănânce, ci mănăncă ca să trăiască spre cucerirea
vieții veșnice prin viața în Hristos, trăită în
„… legea duhului vițeii în Hristos…”
(Rom. 8., 2). Universul acesta fizic este întinat și el de păcatul necredincioșilor din
toate nivelele societății, în descoperirea Scripturii:
„Căci făptura (universul material)
a fost supusă deşertăciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu
nădejde (omul necredinței) ”
(Rom. 8, 20). Astfel, lumea aceasta materială va fi trecută
prin focul curățirii de întinăciunea păcatului, pentru așezarea unui univers spiritual
transfigurat în
„..ceruri noi și pământ nou…”
prin focul de la sfârșitul lumii (2 Petru 3,
10-14), în universul spiritual al Împărăției lui Dumnezeu, cu radierea luminii divine a
lui Hristos.
Moartea trupului și sfârșitul actual al lumi se datorează păcatului, cum se vede mai
sus, cu scopul curățirii și a trupului și a substanței lumii prin moarte, ca să fie aduse
la noua existență curate si spiritualizate, pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu,
ca unii care am primit harul înfierii și suntem fiii a lui Dumnezeu prin har, în
descendența spirituală
, după descoperirea Scripturilor:
„Căci câţi sunt mânaţi de
Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh
al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-
moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi
preamărim. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea
care ni se va descoperi. Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor
lui Dumnezeu”
(Rom 8, 14-19).
Într-adevăr, că pătimirile din viața aceasta sunt nimic în răsplătirea revelată de
Mântuitorul, zicând:
„Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui
lor. Cel ce are urechi de auzit să audă”
(Matei 13, 43). Cine a ales să fie despărțit
de Dumnezeu, prin necredință și păcat în viața aceasta, va fi despărtit de Dumnezeu
și în viața veșnică. Despărțirea de Dumnezeu înseamnă moarte, atât aici cât și din
colo, în iadul suferinței veșnice, prin despărțirea de lumina dumnezeiască și intrarea
în întunericul iadului, cu pierderea bunătăților dumnezeiești, și părerea aceasta de
rău în deplină conștiință, va fi
focul
nematerial care îl va arde pe necredincios veșnic
(Matei 25, 41-46). Toate prezentările iadului, de Hristos Domnul, în viața aceasta,
prin asemănâri cu cele materiale ca să putem înțelege, sunt simboluri, ale
focului
nematerial în iad, după sentința judecății la începutul vieții de Apoi. De aceea zice
Domnul: „…
Cel ce are urechi de auzit să audă”
(Matei 13, 43) în viața aceasta
să nu ajungă în iad, și suferința lui Hristos pentru el pe Crucea Golgotei, ca preț
al răscumpărării de sub moartea păcatelor (1 Tim 2, 6), să fie zadarnică. Veniți la
Biserică, care este ca și spitalul de tămăduire și nu tribunalul de judecată, și Îl veți
cunoaște pe Hristos prin vestea Evangheliei.
Misiunea Bisericii creștine în lume, în urmarea lui Hristos
pe drumul Împărăției Cerurilor
„Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar
fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum
împărăţia Mea nu este de aici”
(Ioan 18, 36). Acesta este răspunsul pe care L-a dat
Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos la judecata Sa, la Tribunalul
Roman din Ierusalim, guvernatorului Provinciei Iudeea, Ponțiu Pilat, că: Împărăția
lui nu este din lumea aceasta (Ioan 18 36). Astfel, Biserica creștină a lui Hristos în
lume, conduce popoarele spre Împărăția Cerurilor și așa este mai presus în misiunea
ei decât toate interesele politice, ca mărturie că Împărăția ei nu este din lumea aceasta.
Așa demonstrează căci, credincioșii ei pot trăi în pace în toate treptele societății. Dar
este nevoie de un efort susținut, dar nu numai să fim pașnici noi înșine și între noi,
ci să ducem și o lupta sfântă a vestirii Împărăției Cerurilor semenilor, prin mesajele
Evangheliei lui Hristos și a rezista la toate agresiunile din toate nivelele: personal,
național și internațional în vitregia cezarilor antihriști.
Toate revelațiile Bibliei ne învață, cum să rămânem credincioși în fața forțelor interne
și externe, care se opun propovăduirii Evangheliei Împărăției Cerurilor, spre a salva
poporul lui Dumnezeu de la legile imorale date de liderii din guverne împotriva
Legilor morale divine. Legea imorală a avortului împotriva poruncii divine:
„Să
nu ucizi”
(Ieșire 20, 13). Propovăduirea Împărăției Cerurilor sau a Împărăției lui
Dumnezeu, s-a confruntat cu opoziție din partea liderilor politici și în timpul când
o predicat Însuși Domnul Iisus Hristos. Liderii politici și religioși, care se opuneau
propovăduirii Evangheliei de către Hristos Domnul, ce avea să schimbe lumea din
rău în bine, au fost: irodienii, saducheii, învățătorii de lege, cărturarii și fariseii (Matei
22, 16. 23. 34.35), ca politicieni ai vremii, iar cărturarii și fariseii (Luca 11, 35)
aceștia erau politicieni-religioși. Arhiereii și fariseii ca opozanți religioși și politici,
sunt cei care au adunat Sinedriul de judecată să-L aresteze și să-L judece pe Hristos
Mântuitorul lumii și al lor:
„Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul…”
(Ioan
11, 47).
„Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la
moarte, dar nu găseau”
(Marcu 14, 55). În aceste vremuri - Hristos Iisus - nefiind
prezent ca Om nu-L pot prinde să-L omoare antihriștii, dar caută să omoare credința
popoarelor în Hristos, Cel Înviat din morți pentru salvarea lor.
Cu toate aceste opoziții,
„…Hristos Mântuitorul lumii”
(Ioan 14, 6), nu a încetat
să vestească Evanghelia cu putere de mântuire pentru cel ce crede (Rom 1, 16) și
să vindece poporul de toate bolile lui și să sature pe cei flămânzi prin înmulțirea
pâinilor, să le învieze și tinerii din morți: învierea fiicei lui Iair, lider religios, mai
marele sinagogii și opozantul lui Iisus, că vindecă Sâmbăta (Luca 8, 41-42; 8,50-56,),
a fiului văduvei din Nain (Luca 17, 11-17) și a lui Lazăr mort de patru zile (Ioan 11,
30-45), arătându-le tuturor dragoste pe calea Împărățiea lui Dumnezeu, prin Legea
iubirii de Dumnezeu și de aproape (Matei 22, 37-39), iar la urmă și-a dat viața ca să-i
răscumpere chiar și pe lideri politici opozanți din orbirea spirituală a necredinței și
păcatului.
IISUS HRISTOS ESTE CALEAVIEȚII POPOARELOR ȘI ACONDUCĂTORILOR (4)
VAURMA