Romanian Times | Octombrie 2018

14 / 24

ROMANIANTIMES
CHICAGO
Pagină realizată de Marian Petruța
e-mail:
Un jurnalist român finalist la Maratonul de la Chicago 2018
Printre cei aproximativ 40,000 de alergători prezenți și-n
acest an laMaratonul de laChicago, s-a numărat și fostul
sportiv de performanță Virgil Monel Sabou, devenit între
timp jurnalist sportiv, acesta alergând pentru o cauză
nobilă. Detalii despre cum a reușit să termine cei 42 de
kilometri și să treacă linia de sosire, în ciuda accidentării,
într-un interviu în exclusivitate.
Cum de ai decis să participi la maratonul de la
Chicago?
Participarea mea la Chicago Marathon o consider ca
fiind firească. Am mai alergat în urmă cu 10 ani, iar anul
trecut am ajuns din România la Chicago, după patru ani
de la ultima vizită aici, cu doar trei sau patru zile înainte
de cursă. Atunci nu am putut alerga, dar mi-am propus să
alerg anula cesta.
Anul trecut a fost prima oară când am participat ca și
spectator la maratonul din Chicago și mi-am reamintit cu
plăcere de cursa din 2008, cursă pe care am terminat-o
atunci pe locul 27 cu un rezultat de 2 ore, 28 de minute
și 11 secunde. Acel rezultat reprezintă cea mai bună
performanță a mea pe distanța maratonului și mi-am dorit
să o îmbunătățesc anul acesta. Din păcate nu a fost să
fie din cauza accidentărilor cu care m-am confruntat pe
parcursul acestui an.
Care a fost cauza pentru care ai alergat?
Am alergat pentru bolnavii de cancer și lupta împotriva
cancerului. Pentru această cauză am alergat și în urmă cu
10 ani aici la Chicago și am vrut să se reediteze totul. În
viață am fost ajutat în anumite momente de mulți oameni,
iar acum a fost unul din momentele în care mi-am zis că
este cazul să ajut și eu. Sper că suma pe care am reușit să o
adun din donații cu ajutorul prietenilor să facă tratamentul
mai ușor pentru cei aflați în suferință.
Ce legătură ai cu sportul?
(zâmbește) Aș putea să spun că fac acest lucru de o viață.
De mic copil mi-am dorit să fac fotbal.Ammers la câteva
antrenamente dar am realizat că nu am înclinații spre acest
sport și am renunțat.
Am încercat apoi tenisul de câmp, dar am rupt 3 sau 4
rachete (de Reghin, din lemn) și am renunțat la acest sport
costisitor.
Am trecut la atletism, în 1991, deoarece fratele meu mai
mare a practicat și el acest sport. Încă de la începuturi
m-am descurcat destul de bine și cum prima medalie a
venit destul de repede, cu echipa la campionatul național
de cros, mi-am zis că acesta este sportul care mi se
potrivește cel mai bine, și cred că nu m-am înșelat.
Au urmat alte zeci de medalii, iar în 1995 a venit și prima
convocare la lotul național. Am reușit de-a lungul carierei
să obțin clasări pe podium la campionatele naționale și
balcanice, iar ceamai mare realizare a carierei o reprezintă
medalia de bronz cucerită cu echipa de juniori a României
la Campionatul European de Cros din anul 1997 de la
Oeiras – Portugalia.
În 2001 am alergat primul maraton din viața mea, la
Zalău, în cadrul Campionatului Național de Maraton.
Atunci am reușit să cuceresc titlul național la categoria de
vârstă tineret (sub 23 de ani).
Din 2007 am devenit și antrenor, iar unul din sportivii
antrenați de mine, Sorin Mîneran dinArad, a cucerit titlul
național, în proba de maraton, de 4 ori și este campionul
ultimelor două ediții, iar duminică, 14 octombrie sper să-l
cucerească pe cel de-al V-lea.
Cât de greu a fost traseul având în vedere forma în
care erai?
Duminică în cadrul maratonului de la Chicago am alergat
foarte slab. Niciodată nu am alergat un timp așa modest,
dar la final cursei am fost mai fericit ca niciodată. Am
alergat accidentat și sincer își spun nu am crezut că o să
pot să fiu prezent la startul acestei curse. În cele din urmă
m-am prezentat la start și m-am rugat lui Dumnezeu să
facă o minune și să îmi ajute să duc cursa până la final.
Am început bine, pe un ritm care îmi permitea să obțin un
rezultat de 2 ore și 35 de minute. Din păcate, după numai
4 kilometri au reapărut durerile la mușchii coapsei de la
piciorul drept și a trebuit să reduc mult ritmul.
După kilometrul 6 durerile s-au acutizat și am vrut să mă
opresc, dar am strâns din dinți și mi-am zis: durerea mea
este infinit mai mica decât cea a bolnavilor de cancer
care fac chimioterapie. M-am gândit, de asemenea, la
faptul că probabil unii din prietenii care au donat bani
pentru această cauză ar fi dezamăgiți de un eventual
abandon. Și eu aș fi fost foarte dezamăgit.
Exceptând durerile pe care le-am acuzat pot spune că
traseul de aici este un traseu abordabil pentru a realiza
un rezultat bun. Vremea a fost foarte bună. Chiar dacă
a plouat puțin pot spune că a fost o zi ideală pentru a
înregistra o mare performanță, iar acest lucru a fost
demonstrat de vedeta competiției, britanicul Mo Farah
care a înregistrat un nou record al țării sale dar și al
Europei.
Cum a fost să te întâlnești cu campioana din 2004
la Chicago și 2008 la Olimpiada de la Beijing,
Constantina Diță?
Cu numai câteva zile înainte de concurs Constantina
mi-a scris un mesaj în care mi-a spus că ne vedem la
Chicago. M-am bucurat mult când m-a anunțat că vine
aici. Mă cunosc cu Constantina Diță de cel puțin 25
de ani. Ne-am cunoscut în cantonament la Băile Felix.
Ulterior am fost colegi la lotul national și amparticipat și
la câteva competiții împreună: Campionate Balcanice de
Cros și Campionatul Mondial de Cros de la Marakech
– Maroc.
Pușa, așa îi spunem noi, a rămas aceeași persoană
modestă pe care am cunoscut-o în urmă cu 25 de ani. A
fost o plăcere să o revăd și să ne reamintim momentele
plăcute trăite în cantonamente și la competiții.
Cu o seară înainte de concurs m-a sfătuit să nu forțez
piciorul dacă o să am dureri mari, dar nu am ascultat-o și
mă bucur că nu am făcut-o. (zâmbește)
Povestește puțin despre activitatea ta jurnalistica,
cum ai ajuns om de presă?
Am ajuns să lucrez în presă întâmplător. Un prieten,pe
numele lui Vasile, mi-a spus că un ziar local din Zalău
caută redactor sportiv. Mi-am depus un CV și în scurt
timp am fost chemat pentru o perioadă de probă. Fiind
absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din
cadrul Universității Babes Bolyai din Cluj-Napoca nu
am avut probleme cu termenii și pot spune că mă pricep
la sport. Cumera vorba de un ziar local și eu eramsportiv
de performanță știam toată mișcarea sportivă din Zalău
și din județul Sălaj, așa că numi-a fost greu să îmi găsesc
subiecte. După numai 3 zile scurse din perioada de probă
patroana ziarului mi-a spus că perioada s-a scurtat și sunt
angajat. Ulterior am ajuns să fac debutat
în televiziune la Focus TV, apoi am lucrat la Sălăjeanul
TV, iar în final am ajuns la postul regional - ”Regio TV”.
Indiferent de ziarul sau televiziunea la care am lucrat am
colaborat în permanență cu Sportul Sălăjean, unul din
cele mai bune ziare din România. Cu Sportul Sălăjean
colaborez și acum și mă bucur că pot face parte din
echipa respectivului săptămânal de sport.
Monel a mai avut și alte câteva clasări în ultima perioadă
de când stă la Chicago:
”The Glo Run Night Race” (10 km) – (14 iulie) locul 1
general și locul 1 categoria 35-39 de ani.
BTN – 10 k (12 august) – locul 21 general și locul 1
categoria 35-39 de ani
Chicago Halfmaraton (23 septembrie) locul 21 general
și locul 2 categoria 35-39 de ani