18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
VAURMA
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
„Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu
este lumină şi nici un întuneric nu este întru El”
(1 Ioan 1, 5)
Așa revelează Scriptura de mai sus tuturor generațiilor:
„…că Dumnezeu este
lumină şi nici un întuneric nu este întru El”
(1 Ioan 1, 5). Iar această revelație mare o
descoperă oamenilor însuși Duhul Sfânt prin Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, zicând:
„Şi
aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (Hristos) şi v-o vestim: că Dumnezeu
este lumină şi nici un întuneric nu este întru El”
(1 Ioan 1, 5). Astfel, din această
Scriptură aflăm că,
„…Dumnezeu este lumină…”
(1 Ioan 1, 5), și acesta este unul din
marile și
multele nume
ale lui Dumnezeu, așa precum am aflat în tema anterioară. Iar
alte Scripturi Îl revelează pe Dumnezeu că este iubire (1 Ioan 4, 8), apoi că este Duh,
iar această revelație a făcut-o generațiilor la fel Fiul lui Dumnezeu, când a zis:
„Duh
este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr”
(Ioan 4,
24). Că Dumnezeu este lumină o descoperă și Scriptura următoare, când prezință despre
Împărăția Cerurilor:
„Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de
lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii
vecilor”
(Apoc. 22, 5).
Iar Sf. Părinți, care s-au ridicat la vederea luminii dumnezeiești prin viața lor
trăită în Hristos (Fapte 17, 28), ca Sf. Simeon Noul Teolog, ne prezintă lumina divină
pe care au văzut-o astfel: „Compară lumina soarelui cu lumina unui sfeșnic. Așa este
lumina întreit ipostatică, de negrăit, neapus, neapropiat, mai presus de toată întelegerea,
de tot cuvântul și de toată lumina” (Sf. Simeon Noul Teolog, Et. 1, 12, 387-596, Cartea
în lumina lui Hristos, de Arhiep. Vasili Krivoșein, Editura Instit. Biblic și de Misiune a
BOR, București - 2005, p.182). Tot de la Sf. Simeon Noul Teolog, care a văzut lumina
dumnezeiască, descoperă că Dumnezeu este o singură lumină în Trei Străluciri: Tatăl și
Fiul și Sfântul Duhul.
Astfel, pornim la un drum
mare și tanic
în această temă a scrie și a vorbi de
Dumnezeu, Cel cu multe nume cum este „lumină întreit ipostatică, de negrăit, nespus,
neapropiat, mai presus de toată înțelegerea, de tot cuvântul și de toată lumina”, și așa
fiind,
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul (Iisus) cel Unul-Născut, Care
este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”
(Ioan 1, 18).Așa, pe această cale tainică
este nevoie de credință și de iubirea lui Dumnezeu, atât ca să poată cineva să scrie o
astfel de temă, cât și cititorilor ca să poată înțelege. Deci, numai Fiul lui Dumnezeu,
Iisus Hristos, născut din Tatăl, L-a vazut și Îl vede pe Dumneze Tatăl permanent, pentru
că este de o ființă cu El și este a doua Persoană în Dumnezeu, în Sfânta Treime: Tatăl și
Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită.
Iar referitor la Iisus Hristos că, este Fiul lui Dumnezeu, ne revelează Scripturile
din partea psalmistului, zicând:
„…Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!”
(Psalm
2, 7).
„Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu
astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”?”
(Evrei
1, 5). Dumnezeu Tatăl
naște
pe Fiul (Psalm 2, 7; Evrei 1, 5), și
purcede
pe Duhul Sfânt
(Ioan 15, 26), mai înainte de toți veci și fără de început și fără de sfârșit, din veci și
până în veci. Astfel Dumnezeu, este unul în Preasfintă Treimie: Tatăl și Fiul și Duhul
Sfânt. Iar Lumina Sfintei Treimi este una și unică, fără de început și fără de sfârșit și
nercreată, Care izvorăște din Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5), în revelarea
Scripturii:
„Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină”
(Psalm
35, 9). Despre dogma Sfintei Treimi o să aflăm pe parcursul temei mai detailat, iar
acum, pentru plecare la drum, am lăsat doar ceva introductiv.
Lumina dumnezeiască, în cadrul Bisericii Ortodoxe, constituie un mesaj de
mare importanță și actualitate pentru toți oamenii și pentru toată lumea modernă de azi
sub întunericul păcatului, mai ales, fiindcă numai
contecarea,
prin credință, rugăciune
și urmarea legilor morale,
la lumina
dumnezeiască prin viața în Hristos (Fapte 17, 28),
întru
iluminarea
lui Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5), pot scăpa generațiile
vremii de sub moartea spirituală în întunericul fărădelegilor de tot felul. Dezastrele din
univers sunt urmarea trăirii în întunericul păcatelor, iar crizele economice sunt rezultatul
crizelor morale, în urma încălcării poruncilor lui Dumnezeu care sunt mântuirea omului,
iar salvarea din cize și dezastre este prin
conectarea la lumina
Dumneƶeiască, în urma
întoarcerii la credința în Dumnezeu, prin Sfânta Taină a Pocăinței, ca fiul cel rătăcit
(Luca 15, 11-32).
Poruncile lui Dumnezeu pentru generații, nu sunt date de Dumnezeu ca să fie
o greutate, ci ca să înțelegem că ele sunt în asemănare ca legile din Statele popoarelor
după care oamenii să poată trăi în pace și să dobândească cele necesare vieții, așa sunt
Poruncile sau Legile lui Dumnezeu pentru oameni ca să-i ajute la mântuire. Ferindu-
se de păcate să ajungă la
unirea cu lumina
divină, devenind
„…fii ai luminii”
(Efes.
5, 8), spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Sf. Părinți și în special Sf. Grigore
Palama, ne va lămuri în vederea luminii dumnezeiești, care este unul dintre numele
lui Dumnezeu, despre care zice încă de la început că, lumina dumnezeiască trebuie
înțeleasă întotdeauna ca o
manifestare
personală a lui Dumnezeu cel personal.
Iar la aceasta trebuie să ținem cont de
distincția
între
lumina
dumnezeiască și
esența
ființei dumnezeiești. Pe Dumnezeu numai Fiul poate să-L vadă, precum am aflat
mai sus, fiindcă este de
o ființă
cu Tatăl și de
o esență
sau natură
divină cu Tatăl și cu
Duhul Sfânt, iar cei dintre Sfinți care s-au ridicat la vederea lui Dumnezeu ca lumină,
sunt cei curați cu inima, în prezentarea Mântuitorului:
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că
aceia vor vedea pe Dumnezeu”
(Matei 5, 8), care au văzut pe Dumnezeu prin energiile
Sale necreate ce izvorăsc și iradiază din El spre viața lumi, ca lumină a vieții (Ioan 8,
12), și nu pe Dumnezeu în
esența
sau natura Sa.
În Dumnezeu există o întreită distincţie, dar nu o separare între
Persoana Dumnezeiască și fiinţă
TeologiadesprefiinţaluiDumnezeuşienergiileSale
necreate
estedeoimportanță
capitală în Biserica Ortodoxă. Învățătura energiilor necreate a fost numită și teologia
harului în Biserica Ortodoxă de Răsărit. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, plecând
de la doctrina Sf. Grigorie Palama, prezintă clar în scrierile sale despre
distincţia reală,
dar nu separare,
între fiinţa dumnezeiască și absolut incognoscibilă şi neîmpărtăşibilă
şi puterile sau energiile dumnezeieşti
necreate
care stau la baza teologiei. Sf. Grigorie
Palama, în această direcție a afirmat că cognoscibil și incognoscibil, comprehensibil și
incomprehensibil îşi au temeiul în Dumnezeu.
Astfel în secolul al XIV-lea, sinoadele au precizat într-unmod luminos existenţa
în Dumnezeu a ființei, incognoscibilă şi inaccesibilă şi a energiilor cognoscibile şi
accesibile vederii creștinilor cu viață duhovnicească pe o treaptă înaltă a vieții în Hristos,
în care trăim, ne mișcăm și suntem (Fapte 17, 28), trăind
„…după legea duhului vieții
în Hristos Iisus (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii”
(Rom. 8, 2). Așa,
s-au așezat bazele dogmatice ale cunoaşterii și experierii lui Dumnezeu prin trăirea
vieții în Hristos, întru iluminarea Duhului Sfânt, cu rugăciunea curată şi s-a rezolvat
astfel contradicția aparentă insolubilă în adevărul că, Dumnezeu este şi cognoscibil şi
incognoscibil, fără ca aceste două însuşiri ale Sale să se excludă una pe alta.
Distincția între ființa divină și energiile divine
În Dumnezeu există, așa cum am aflat mai sus, o
întreită
distincţie
, dar
nu o
separare
între Persoană, fiinţă şi energie sau lucrări, dar pe primul plan este Persoana lui
Dumnezeu ca deţinătoare a fiinţei şi energiilor. În vederea Sf. Grigore Palama, nici nu se
poate vorbi despre fiinţa dumnezeiască și despre harul, sau lucrarea, sau lumina divină
fără a înțelege şi Persoana unică a lui Dumnezeu sau Persoanele Sfintei Treimi care sunt
una și care le deţin, iar acestea fiind și subiecte ale lucrărilor, luminii, sau harului. Iar când
vorbim sau scriemde Persoanele Dumnezeiești, se subânțelege că vorbim întotdeauna şi
de fiinţă şi de energiile dumnezeiești, cum zice Sf. Grigore Palama că: „Dumnezeu este
numit lumină nu după esenţa Sa, ci după energia Sa” (Contra lui Achindin, P. G. CL,
col. 823). Nimnei nu poate ajunge să vadă sau să cunoască
esența
sau
natura
ființei lui
Dumnezeu, decât numai Fiul, Care este în sânul Tatălui, în descoperirea prin cuvintele
Sale:
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în
sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”
(Ioan 1, 18)
ÎnDumnezeu există fiinţa, lucrarea şi Ipostasurile sau PersoaneleDumnezeiești.
Iar această distincţie nu aduce în Dumnezeu o separare, cum ziceau potrivnicii Sfântului
Grigorie Palama. Fără această
distincţie
între fiinţa dumnezeiască şi energiile divine
necreate, care izvorăsc sau iradiază în afară din Dumnezeu, nici nu poate fi abordat
raportul omului cu Dumnezeu, fără a cădea în panteism. Ori, cum au zis teologii
Bisericii Ortodoxe, fără a-Ldespărţi pe om de Dumnezeu, printr-o prăpastie de netrecut,
omul şi Dumnezeu rămân două existenţe, în care ființa umană creată se împărtășește din
energiile
divine necreate
ca să aibă viață în ea (Ioan 6, 53).
Sf. Grigorie Palama, în secolul al XIV-lea, a apărat învățătura ortodoxă de
atacurile teologilor și filosofilor apuseni scolastici, care îl aveau în frunte pe călugărul
Varlaam din Calabria, Achindin și Nichifor Gregoras şi a fost dogmatizată în sinoade ca
învăţătură a
energiilor
Dumnezeiști
necreate
, care izvorăsc sau iradiază din Dumnezeu,
izvorul a toate (psalm 35, 9), spre împărtăşirea credincioşii din ele, fără a se înţelege
prin această comuniune că, ei se împărtăşesc de fiinţa divină care rămâne inaccesibilă
oricărei creaturi. Distincţia între esenţă și energiile divine nu afectează simplitatea
dumnezeiască, care ține mai mult de vorbirea omenească decât de revelație (Sf. Maxim
Mărturisitorul, Răspunsurile către Talasie cap. 61, Ed. Harisma, p. 347), ci va fi un mod
de a ţine în echilibru
transcendenţa
lui Dumnezeu spre lume, ca să aibă viață în ea (Ioan
6, 53), excluzând panteismul şi susţinând în acelaşi timp realitatea directă a comuniunii
personale a omului credincios cu Dumnezeu.
TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI
VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ
DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,
CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (1)