Romanian Times | Februarie 2019

19 / 24

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19
ROMANIANTIMES
(continuare din pagina 10)
Marelemaestru al mistificărilor
(continuare din noiembrie 2018)
MÂNA CEA BUNĂ A DUMNEZEULUI MEU (2)
“ și le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine, și ce cuvinte îmi spusese împăratul.” Neemia 2:18
B. “BINECUVÂNTĂRI” PRIMITE PRINMÂNALUI DUMNEZEU
5. SIGURANȚA - ÎNCREDERE
Ce oare ne-a determinat să mergem înainte pe calea Domnului atunci când
societatea era atât de împotrivitoare? Sunt sigur că fiecare vom spune același termen:
siguranță, că El (Dumnezeu) era cu noi. Siguranța că încrederea noastră în ELnu era oarbă
așa cum ne spuneau profesorii sau unii dintre colegi.
“Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată
de Domnul, Dumnezeul lui Israel…. și, fiindcă mâna Domnului, Dumnezeului său, era
peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.” (Ezra 7:6).
Expresia des folosită de noi “Cu Dumnezeu nimic nu e imposibil” a fost dovedită
și în viața noastră ca și în viața lui Ezra. Ezra se încredea în Dumnezeu și aceasta îi dădea
încredere, siguranță ca va putea duce la bun sfârșit ceea ce Dumnezeu a planificat prin el.
“ și, fiindcă” – sau “pentru că “ sau “ca urmare a faptului că” expresia aceasta spune
de la sine atât de mult. Si acum uitându-ne la întreaga frază, putem să vedem întreaga
perspectivă:
și, fiindcămânaDomnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.”
(Ezra 7:6).
Ezra a avut succes în acțiunea întreprinsă de el, pentru că: “mâna Domnului,
Dumnezeului său, era peste el”.
6. DISCIPLINĂ:
David, acest omdupă inima lui Dumnezeu, a fost un omextraordinar din punct de
vederemilitar, dar cu greșeli ca și noi. Totuși, nici atunci cândDavid a păcătuit, Dumnezeu
nu l-a abandonat ci l-a corectat prin disciplinare. Dar să-l lăsăm pe el să ne spună durerea
lui…
“ Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul
de seceta verii.” Psalmi 32: 4-5
” Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi sgura, cum o topește leșia, toate părticelele
de plumb le voi depărta din tine.” Is.1:25
“Mâna” luiDumnezeuesteși omânăcare“apasă”caresepoate“întinde împotriva
mea”. Așa cum un părinte adevărat este acela ce “nu cruță nuiaua” ci o folosește, tot așa
și Dumnezeul care ne iubește ne-a corectat de multe ori în acești ani. Această disciplinare
a fost fie prin boală, sau prin colegi necredincioși ce ne făceau viața amară. Menționez un
alt verset al lui David:“toiagul și nuiau ta mă mângăie” Psalm 23
Acum, după ce încercarea a trecut (dacă a trecut), recunoaștem că toate acele
lovituri de “nuia” au fost cu un scop precis. Acela de a ne face tot mai plăcuți Lui și nu
cred că “procesul” disciplinării noastre s-a terminat. Sunt multe, prea multe, de schimbat
în noi, Schimbările sunt necesare până când vom semăna întrutotul cu Domnul Isus.
7. AJUTOR NEMIJLOCIT, CONCRECT PENTRU SITUAȚII DATE.
Amcitit recent o informațiedespre renumitul scriitor,AlexHaley, autorul romanului
“Rădăcini”.Acesta avea înbiroul lui de lucruun tablou ciudat.Tablou era de fapt pictura unei
broaște testoase „cocoțată“ pe stâlpul unui gard. Nu puțini vizitatori de-ai renumitului autor,
îl întrebau ce caută “ciudățenia” de pictură agățată în biroul lui? La care el răspundea
în felul următor: „De fiecare dată când scriu ceva deosebit, totdeauna când îmi citesc
lucrările și gândurile scrise și cred că ele sunt minunate (extrordinare) și încep să mă
simt mândru de mine însumi, mă uit la broasca (la țestoasa) de pe gard și îmi aduc
aminte că ea nu putea să ajungă acolo fără vreun ajutor de la cineva.”
Aceasta ar trebui să fie baza mulțumirii noastre zilnice - o aducere aminte că noi
suntem aici și acum numai prin și cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceasta se cade sa-I
mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul Său oferit constant și cu credincioșie de-a lungul
acestor ani minunați…Cu toate că pentru mulți dintre noi este clar și de înțeles că suntem
datori cu toții să mulțumim lui Dumnezeu, totuși, de cele mai multe ori, nu știm cum să o
facem și pentru ce să o facem (în mod public).
Mâna lui Dumnezeu ne-a ajutat să ne facem datoria față de scoală, serviciu: “În
Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să
împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.” (2 Cronici
30:12).
“mâna lui Dumnezeu a lucrat” ….“să împlinească porunca împăratului”
8. ELIBERĂRE (SCĂPĂRE, SCOATERE) DIN SITUAȚII DIFICILE, COMPLICATE
“căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt./ căci prin mâna Lui
atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”(Exod13:9) sau “Ei sunt robii Tăi și poporul
Tău, pe care l-ai răscumpărat prin putereaTa ceamare și prinmânaTa cea tare.”(Neemia
1:10).
“Moise a zis poporului: “Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din
casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo…”(Exod13:3).
Am putea aminti multe, foarte multe situații dificile din care Dumnezeu ne-a
scăpat. Așa după cum am experimentat în viața noastră, Dumnezeu lucrează prin oameni.
Și de multe ori a lucrat prin oameni necredincioși.
9. MODELĂRE zi de zi ca să arătăm tot mai mult cu El:
“Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai
întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.” (Psalm 64:8) sau “Nu pot Eu să fac cu
voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului,
așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel!” (Ieremia 18: 6).
Afi modelat și transformat este un proces dureros, dar la urmă binecuvântat. În
acea perioadă modelarea lui Dumnezeu făcută asupra noastră a fost pe mai multe direcții.
Una a fost personală, în asemănare cu Domnul nostru,
iar alta a fost aceea de lucrători în via Lui. Și această
modelare Dumnezeu a făcut-o prin mai multe unelte.
Câteodată îngăduind să fim persecutați sau insultați fără
motiv. Referitor la modelarea ca și lucrători, Dumnezeu a
făcut-o prin frații sau surorile din biserică.
10. VICTORIEI:
“ Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta (mâna) Ta
mă sprijinește, și îndurarea Ta mă face mare.” (Psalm
18:35);
“ Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui”
“mă face mare” este la urma urmei simbolul
victoriei câștigate prin și pentru El. Nu cred că e vorba aici de “mare” în sensul
de noi înșine. Nu, nicidecum. Eul nostru trebuie să moară dacă nu a murit deja.
”dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. “
(Psalm 37:23-24)
“Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijinește .” (Psalm 63:8).
Dreapta Lui (mâna dreaptă) ne-a sprijinit în toți acești ani și nu ne-a lăsat să
cădem, ci dimpotrivă ne-a dat atâtea și atâtea victorii.
Am enumerat doar 10 binecuvântări de care am avut parte. Ele au fost mult mai
multe. Cu toții știm că cifra 10 simbolizează perfecțiune. Iar singurul care e perfect este
Dumnezeul nostru.Acum, putem spune, fără nici o reținere, că tot ce am primit în timp de
la El, a fost necesar pentru formarea noastră nu numai ca și copii ai Săi, ci și ca lucrători
destoinici în Via Sa.
C. BINECUVÂNTAREA ‘MÂINII” LUI DUMNEZEU.
Așa cum binecuvântările peste noi au venit prin “mâna” lui Dumnezeu tot așa se
cade ca noi să „întoarcem” și să binecuvântăm „mâna” prin care noi le-am primit. Când
spunem “mâna lui Dumnezeu,” înțelegem de fapt că e vorba de Dumnezeu Însuși.
Am citit despre un medic misionar în India că a lucrat foarte mulți ani într-o
regiune a Indiei unde foarte mulți oameni orbeau chiar dacă la naștere vedeau. Doctorul
acesta a descoperit o metodă de tratare prin ceva operație. Medicul misionar astfel a redat
vederea la foartemulți oameni. Este însă consemnat faptul că nici unul dintre acești oameni
ce își recăpătaseră vederea nu ar fi spus vreodată cuvântul “mulțumesc”. Și aceasta nu
pentru că ar fi avut o atitudine de nerecunoștință, ci pentru simplul motiv că acest cuvânt
“mulțumesc” nu era la ei în vocabular. În schimb aveau un alt cuvânt pe care l-au spus
doctorului credincios ce le făcuse un așa mare bine. Și de fapt nu era un cuvânt ci un grup
de cuvinte: “o să-ți spun numele tău” sau “o să povestesc și la alții despre tine”.
Cum anume să-I mulțumim lui Dumnezeu? Simplu:
Fie mulțumindu-I direct lui Dumnezeu, cum a făcut-o leprosul samaritean x
Domnului Isus
Fie spunînd (istorisind) la alții ceea ce a făcut El pentru noi x
sau amândouă: mulțumind și povestind (istorisind).
Aceasta a făcut și Neemia”- a istorisit : “căci mâna cea bună a Dumnezeului meu
era peste mine” ( Neemia 2:18).
A-Imulțumi lui Dumnezeu pentru absolut tot ce a făcut pentrumine și pentru noi toți
de-a lungul anilor înseamnă, de fapt, să Îl binecuvântăm. Unde am putea fi noi acuma de
nu era “mâna cea bună “cu noi în tot timpul? Într-adevăr “mâna cea bună” a Dumnezeului
nostru a fost peste noi și concluzia simplă vine că noi suntem datori să Îi mulțumim. Dar
dacă am fi avut parte de mai multe suferințe și încercări decât binecuvântări?Am fi putut
să-I mulțumim în același mod? (Habacuc 3:17-19).
Slăvit și Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl pentru tot ce a făcut pentru noi și
o să mai facă în viitor.
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos din Chicago
Aleksandr Iakovlev. Nu a dovedit vreodată compasiune pentru victimele terorii comuniste.
Nu cred că a citit vreo carte de Soljenițîn, Koestler ori Conquest. Invocarea moralității în
politică i se părea o probă de infantilism.
Contribuțiile sale politologice, net inferioare celor ale lui Pavel Câmpeanu, se situează
în zona unui neomarxism anodin, pozitivist, sec, așadar fără o respirație filosofică reală.
Cum spuneam, până în 1989 a sperat în regenerarea sistemului. După aceea, când „marele
eșec”, cum a numit Zbigniew Brzezinski colapsul comunismului, a devenit de necontestat,
Brucan s-a adaptat convenabil la noile realități. Inteligent, sardonic și bine informat, a fost
un aparatcik ideologic, nu un intelectual critic. S-a crezut mai important decât a fost și a
știut să joace cu viclenie cartea marelui trăgător de sfori. Avea păreri despre orice și poza în
patriarhul analiștilor politici.
Repet, nu i se poate nega meritul de a fi fost unul dintre semnatarii „Scrisorii celor șase”.
Și-a asumat rolul de critic al lui Ceaușescu, ceea ce în perioada aceea, cu un dictator paranoic
în fruntea țării, nu era puțin lucru. Nu a fost însă niciodată un veritabil apostat. Rolul său în
Revoluția din decembrie 1989 a fost în cel mai bun caz ambiguu. Poate că singurul săumerit
în acea situație critică a fost că s-a opus tentativelor de regrupare a Securității. Nu a iubit
democrația liberală. La rândul ei, aceasta nu-i datorează nimic lui Silviu Brucan.
/ 12.02.2019