18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Detroit
Treptele în urcarea cunoașterii lui Dumnezeu
La Sf. Grigorie, care sintetizează și prezintă după tradiţia Părinţilor răsăriteni,
sunt trei trepte ale urcuşului în cunoaşterea lui Dumnezeu: cunoaşterea raţiunilor
dumnezeieşti ale făpturilor, cunoaşterea lui Dumnezeu prin negarea lor şi vederea
lui Dumnezeu în întunericul mai presus de lumină, supraluminos, această ultimă
expresie fiind menționată și de Sfinții Grigorie de Nyssa și Dionisie Areopagitul. „A
doua, teologia prin negaţie, este numai locul lui Dumnezeu. Prezenţa însăşi a lui
Dumnezeu este mai presus decât toate aceasta. Prima şi a doua treaptă de cunoaştere
au o oarecare
lumină
în ele căci nu sunt cu totul neînţelese. A treia este un întuneric
mai presus de aceste lumini, însă un întuneric
supraluminos
, fiindcă în primul rând,
această lumină este mai neînţeleasă decât primele două trepte ale cunoaşterii, iar în
al 2-lea rând, în ea este o cunoaştere mai bogată și mai nemijlocită a prezenţei lui
Dumnezeu” (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, nr. 149, Filocalia, VII, p. 333-334).
Călugărul Varlaam din Calabria, oponentul Sfântului Grigorie Palama,
considera teologia prin negaţie cea mai desăvârşită vedere, similară cu întunericul
dumnezeiesc de care vorbeşte Sfântul Dionisie Areopagitul, și zicea: „Dacă intră
cineva în acest întuneric, zice filozoful, o face prin negarea tuturor celor ce sunt,
deci şi lumina aceea de care vorbiți voi, orice ar fi ea, trebuie să o părăsiţi, ca să vă
suiţi la teologia şi vederea prin negaţie” (Sf. Grigorie Palama, Cuvânt pentru cei ce
se liniştesc cu evlavie, 50, Filocalia, VII, p. 327). Varlaam nu cunoaşte ceva mai
înalt decât teologia negativă, care „lasă mintea în faţa unui gol care nu o uneşte cu
Dumnezeu. Este o teologie prin care raţiunea pune între ea şi Dumnezeu o prăpastie
pe care nu o poate umple. Din această mentalitate se explică doctrina catolică despre
caracterul creat al harului divin. Omul rămâne chiar în starea de har închis în limitele
creaturităţii sale. De aceea nu se vorbeşte în teologia catolică de îndumnezeirea
creaturii” (Pr. Dumitru Stăniloae, nr. 138, Filocalia, VII, p. 327).
Omul Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca lumină prin unirea cu El şi
așa se cunoaşte și pe sine
Sfântul Grigorie Palama a arătat în mai multe rânduri că, prin energia harului
necreat Dumnezeu însuși intră în comuniune de iubire cu omul credincios, adevăr care
este descoperit și de Scriptura care zice:
„…Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în
iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”
(1 Ioan 4, 16). Iar Mântuitorul
Hristos ne îndeamnă să rămânem întru iubirea Lui, zicând:
„…rămâneţi întru iubirea
Mea (Iisus). Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu
am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui”
(Ioan 15, 9-10).
Este o mare taină ca, prin iubire să rămână credinciosul cu viață duhovnicească
în Dumnezeu și Dumnezeu în el, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință (Luca 1, 37).
Iar Sf. Grigore ne spune, cum se realizează această unire tainică: „Dar numai harul
înfăptuieşte în chip tainic această unire negrăită. Căci prin el Dumnezeu însuşi pătrunde
întreg, în cei vrednici întregi şi sfinţii pătrund întregi în Dumnezeu întreg, luând în ei
înşişi pe Dumnezeu întreg şi dobândind numai pe Dumnezeu” (Tomul Aghioritic, p.
416). În lumină Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ne cunoaştem și pe noi înşine.
Raportului dintre sufletul și corpul omenesc
În descoperirea Scripturii corpul omenesc este:
„Sau nu ştiţi că trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi
nu sunteţi ai voştri?”
(1 Cor. 6, 19), ci a lui Dumnezeu. Trupul este un templu (1 Cor. 6,
19), o biserică a lui Dumnezeu, deci nu poate fi privit ca un principiu al răului. Sf. Grigore
nu împărtășește concepția filozofică căci trupul ar fi rău, fiindcă este creat de Dumnezeu
și tot ceea ce a creat de El este bun. După creație Scriptura ne descoperă că:
„Şi a privit
Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte…”
(Facere 1, 31). Astfel trupul
omenesc creat de Dumnezeu, devine sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Sf.
GrigorePalama înțelege însă intelectul înmoddiferit față de greci și față de latini.Trupurile
oamenilor vor învia spirituale sau duhovnicești, în revelarea Scripturii:
„Se seamănă trup
firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc”
(1 Cor.
15, 44), la înviere, care vor fi împreună cu sufletele lor în viața veșnică cu Dumnezeu și cu
toți sfinții în universul spiritual.
Pentru Sf. Grigore, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup.
Intelectul nu este de altă natură decât trupul, cum s-a considerat pe linie platonică-
aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect compatibile, iar marile dispute nominaliste
și apoi, în modernitate, curentelor raționalist și empirist, nu este valabilă pentru Sf.
Grigore Palama. Sufletul ca suflare divină în corpul omului întocmit din pământ, și a
devenit astfel omul ființă vie (Facere 2, 7; 1, 26-28), este necorporal, fără a fi însă detașat
de simțămintele trupești. În acest sens, în vederea contactului cu Dumnezeu,
inteligența
omului
trebuie să
coboare în trup, anume în inimă
. Numai atunci când se
află în inimă,
inteligența
este în propriul său organ. Credința este o
viziune
a inimii, ce depășește toate
facultățile intelectuale. Unirea cu Dumnezeu, în urma trecerii credinciosului prin cele
trei faze:
curățirea sau purificarea, iluminarea și desăvârșirea, cu îndumnezeirea firii
credinciosului, făcndu-se părtași dumnezeiști
firi
(2 Petru 1, 4) a lui Hristos, înseamnă
de fapt încetarea activității intelectuale, aceasta însemnând coborârea în inimă.
Căutarea lui Dumnezeu nu este deci mijlocită de demonstrație, cauzalitate
sau analogie, ci prin înlăturarea oricărei idei. Singurul mijloc pentru această anulare a
lucrării minții în direcții lumești pentru
unirea
cu Dumnezeu este rugăciunea neîntreruptă:
„Rugați-vă neîncetat”
(1 Tes. 5, 17), cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția
gândurilor lumești, înfrânând mintea care lucrează neîncetat și după ispite. Sf. Grigore
este în general împotriva filozofiei aristotelice și a modului de gândire transmis de lumea
elenă laică, dar împărtășește gândirea filozofiei platonice pozitive. Putem recunoaște, de
asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor lumii.
TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI
VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ
DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,
CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (6)
VAURMA