Romanian Times | Iulie 2019

15 / 24

ROMANIANTIMES
Actualitate 15
TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în
Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. @tdianu
Educaţia în limbi străine este de o importanţă crucială pentru
personalul american diplomatic, militar şi profesional din ţară
şi de peste hotare.Această activitate este realizată cu scopul de
a promova valorile americane şi interesele SUAîn lume, cât şi
în ţară pentru cetăţenii şi rezidenţii străini.
În principal, cursurile de limbi străine sunt asigurate în SUA
pentru studenţii guvernamentali şi privaţi de o reţea de instituţii
de învăţământ guvernamentale şi non-guvernamentale, printre
care menţionăm Foreign Service Institute (FSI) şi American
Council on the Teaching of Foreign Languages (ACTFL).
FSI, înfiinţat în 1947, aparţine de Departamentul de Stat.
Are în componenţa sa patru facultăţi, printre care School
of Language Studies (SLS), care oferă anual instructaj în
peste 70 de limbi străine şi testări de competenţă lingvistică
în peste 100 de limbi străine. pentru cei peste 170.000 de
angajaţi ai departamentului, precum şi ai altor departamente
guvernamentale, inclusiv militare.
wiki/Foreign_Service_Institute
Pe de altă parte, ACTFL este o organizaţie cu peste 12.500
de profesori de limbi străine şi administrator din sistemul de
educaţie guvernamental şi privat.
Această asociaţie îşi extinde regulile şi instrucţiunile şi asupra
reţelei de şcoli private de limbi străine din SUA.
Ambele instituţii au sistemele lor proprii de certificare a
testatorilor de limbi străine.
ACTFL utilizează un Manual de protocol şi proceduri de
testare din 2009, din epoca lui Obama, total anacronic cu
dispoziţiile dreptului la liberă expresie, prevăzut în Primul
Amendament al Constituţiei SUA.
Astfel, Appendixul A din acest Manual prevede instrucţiuni
specifice cu subiectele care trebuie evitate în timpul testărilor
la examenele de limbi străine.
Iniţial, aşa-zisul fundament juridic pentru obstrucţionarea
schimbului liber de idei dintre cei examinaţi, pe de-o parte,
şi echipa de testare (compusă din testator şi examinator), pe
de altă parte, a fost considerat Titlul VII din Legea drepturilor
civile din 1964. Acesta stipula că în timpul angajării unui
candidat, acesta nu poate fi întrebat despre vârstă, gen, rasă
sau origine etnică.
Ulterior, Equal Employment Opportunity Commission
din SUA (EEOC) a extins lista interdicţiilor la următoarele
Educaţia în limbi străine şi limitarea libertăţii de expresie
de Tiberiu Dianu
subiecte: preferinţa sexuală, statutul marital, starea de
sănătate şi opiniile politice.
Motivaţia era că prevederile legale aveau intenţia să
protejeze drepturile personale şi la viaţă intimă ale
candidatului.
Continuând cu extrapolările, ACTFL a inclus ea însăşi
un nou set de “subiecte foarte controversate şi sensibile”
precum: avortul, controlul armelor de foc, rasismul,
legislaţia privind imigraţia, pedeapsa capitală sau
pedepsele corporale, homosexualitatea, religia, războiul,
opiniile politice, urmate de “etc.” (adică, fără limită)!
Aşadar, funcţionari retrograzii şi nealeşi de nimeni au
ajuns să impună arbitrar noi subiecte în categoria celor
“controversate”.
Chiar când examinaţii au ei înşişi iniţiativa să discute
asemenea subiecte “foarte controversate”, testatorii
sunt instruiţi să evite discuţiile pe aceste subiecte
pentru a nu pune pe examinaţi sau candidaţi în situaţii
“neconfortabile”, creând riscul unei “interpretări greşite
a discuţiei” din partea candidatului.
Mai recent, în 2019, în ajunul intrării în campania
prezidenţială din 2020, au apărut noi instrucţiuni interne
cu subiecte de discuţie care trebuie evitate “tot timpul”,
pentru a nu cauza “disconfort” fie examinaţilor, fie
examinatorilor atât din sistemul ACTFL, cât şi din
sistemul FSI. Aceste “subiecte sensibile din punct
de vedere cultural” includ, dar nu sunt limitate, la:
gen, politică, migraţie, religie, terorism, legalizarea
de droguri, dreptul la port de armă, îngenuncheatul în
semn de protest în timpul interpretării imnului naţional,
precum şi stereotipuri de denigrare.
În schimb, sunt impuse ca subiecte de discuţie, printre
altele: discursul de ură, mediul înconjurător, poluarea şi
încălzirea globală, precum şi tendinţele globalismului -
toate subiecte preferate tradiţional de către liberali.
Până recent, FSI a avut o tendinţă ceva mai echilibrată a
administrării subiectelor de testare la examenele de limbi
străine, deşi, pe ansamblu, şi aici se face remarcată, în
timp, o vizibilă scădere a standardelor lor academice.
De exemplu, anterior anului 2015, cei examinaţi la
testele de limbi străine trebuiau să facă omini-prezentare
relativ formală pe un subiect dat privitor la America şi
valorile ei.
După anul 2015, la presiunea studenţilor, FSI a
“flexibilizat” (a se citi: a redus exigenţa pentru)
condiţiile acestei mini-prezentări, transformând-o într-o
“explicaţie” relativ informală şi mai puţin structurată
din punct de vedere lingvistic.
Un element pozitiv, totuşi, a fost lărgirea listei de
subiecte la mai multe domenii, incluzând subiecte
politice, militare şi de diplomaţie (inclusiv securitate).
Ca testator şi examinator certificat, am avut ocazia să
mă confrunt cu aceste probleme în decursul timpului.
Dar conformdinamicii realităţii de pe teren, studenţii de
la limbi străine (diplomaţi, militari şi alţi profesionişti)
migrau constant în procesul de testare (în funcţie de
propriile lor interese) de la un sistem la altul (de la FSI
laACTFLşi viceversa).Aceasta a făcut ca instrucţiunile
ACTFL, anti-Trump şi de tip #Resist, să fie extinse şi la
FSI. Aici, dată fiind arhicunoscuta cultură anti-Trump
din cadrul Departamentului de Stat, ele au fost adoptate
şi s-au extins aproape natural.
Efectul imediat a fost că multe din subiectele de
testare (în special cele referitoare la politică, armată
şi securitate) atât de la FSI, cât şi de la şcolile private,
rămân neutilizate, fiind puse pe “lista neagră”.
“Proasta educaţie” (ca să parafrazez titlul celebrului
album al cântăreţei Lauryn Hill) indusă personalului
diplomatic, militar şi de specialitate reprezintă o
adevărată bombă cu efect întârziat pentru administraţia
preşedinteluiDonaldTrump.Esteunuldinnenumăratele
cazuri în care birocraţi anti-Trump, nealeşi de nimeni,
şi călăuziţi de principiile Mişcării #Resist, sabotează
din interior politica administraţiei prezidenţiale până în
ultimul grad.
De aceea, se impune cu necesitate ca atât ministrul
Educaţiei, Betsy DeVos, dar mai ales ministrul de
Externe, Mike Pompeo (între două vizite diplomatice
de-ale lui prin străinătate), să întreprindă paşi hotărâţi
pentru a elimina asemenea practici anti-constituţionale,
contra libertăţii de expresie, din programele unor agenţii
guvernamentale sau neguvernamentale. În caz contrar,
ele vor modela în mod ireversibil discursul despre
valorile americane ale personalului nostru diplomatic,
militar şi de specialitate atât peste hotare, cât şi în ţară,
în relaţiile lor cu străinii.
(continuare din pagina 14)
Pe urmele lui Mircea Eliade
Conștient că fac ceea ce nu se face, fac, totuși.
“ Întrebarea care nu-mi dă pace ar fi aproximativ următoarea: „Dacă Eliade în dubla lui
calitate: de român, cunoscător al acestor orori; de scriitor care cunoaște, prin propriu-i
scris ororile, - deci, dacă Eliade nu a putut suporta mai mult de 50-60 de pagini, cât vor
“înghiți” ne-românii, ne-scriitori?! “
Fiindcă nu este un secret: am scris “Patimile” nu pentru români (care nu m-au așteptat pe
mine ca să le afle) ci pentru occidentali.
......................................................
M-am consolat, spunându-mi că, prin structură, nu suportați violența. Și, gândindu-mă
la dumneavoastră, mi-am adus aminte că ...nici eu. Și că, probabil nici eu nu aș fi rezistat
mai multor pagini - - din cartea altuia.
........................................................
V-am scris toate astea așa pentru că simțeam nevoia să găsesc un zid al plângerii. Să-i
spun zidului că are dreptate atunci când nu suportă insuportabilul. Și eu aș fi reacționat la
fel dacă nu aș fi conviețuit vreme de trei ani cu insuportabilul - adevărat, pe hârtie -, până
la a nu-l mai percepe”.
Cine va fi așternut pe hârtie asemenea orori? - probabil, aproape sigur, cu certitudine
că nu eu, fiindcă, dacă ar fi după mine, aș scrie “Un băiat iubea o fată” în 26 de volume
(Ediție revizuită și adăugită).
Un alt detaliu interesant descris de Goma în scrisoare, este motivul pentru care nu a
rămas în Franța în 1972. În 1973 acesta se reîntoarce în România, așa după cum spune nu
pentru a “lupta pe baricade” ci pentru că aflase, că, grefierul proceselor din lotul Țurcanu
și Calciu, era dispus să vorbească, pentru suma de 15,000 de lei. Ajuns în țară, Goma, nu
a mai apucat să vorbească cu grefierul deoarece acesta moare subit. Revenit însă la Paris
este încurajat de către Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Ion Cușa să scrie totuși această
carte.
Mircea Eliade Papers, Special Collections Research Center, University of Chicago
Library.
***
***