13 / 24
ROMANIANTIMES
În medicină sau psihologie, termenul de normalitate nu se foloseşte
niciodatăcaatare,avândînvederecăorganismulumanseaflăînpermanenţă
într-un echilibru dinamic. Se foloseşte, cel mult termenul de „normalitate
aparentă” şi cred că acest lucru este firesc. Normalitatea depinde foarte
mult şi de modul în care este percepută, de calităţile receptorului. Îmi este
destul de greu să decelez în ce măsură noi, ca indivizi, suntem capabili la
ora actuală să percepem societatea românească ca fiind normală.
Îmi amintesc că bunica mea considera „normală” societatea de dinaintea
celui de-al doilea război mondial şi îmi povestea că, la rândul ei, bunica ei
considera normală societatea din jurul anilor 1900, dinainte de „războiul
cel mare”, primul război mondial. Întrebarea este dacă societatea se
degradează progresiv sau modul de a o percepe implică termenul de
„anormalitate”; anormalitatea fiind definită diferit de fiecare generaţie, în
funcţie de achiziţiile culturale şi sociale ale epocii respective. Aş vrea,
continuând anecdotic pe această linie a întoarcerii în timp, să îmi imaginez
ce considera ca fiind normal un ţăran iobag locuind cu toată familia într-o
colibă lângă insalubrul castel medieval de piatră şi ce considera normal
din punct de vedere social un sclav în ultimii ani ai imperiului roman?
Modul în care un individ uman se raportează la lume şi implicit o
percepe, depinde semnificativ de modul în care psihicul lui se adaptează
acestei lumi. Acum 20 de ani, când internetul începuse să crească,
spuneam timid că eu nu cred că psihicul uman are capacitatea de a se
adapta vitezei de acumulare a informaţiei şi modului în care evoluează
tehnologia informaţiei, că vom deveni din ce în ce mai inadecvaţi şi
alienați. Paradoxal, accesul la volumul acesta uriaş de informaţie duce la
superficializarea ei şi în final, la senzaţia de fractalizare. La ora actuală,
omenirea poate fi considerată o sumă de oameni care merg pe stradă şi
vorbesc la telefonul mobil spunând:” acum merg, acum vorbesc”. Viteza
informaţiei creşte până ajunge la noi în timp real, invers proporţional cu
valoarea conţinutului acestei informaţii, valoare care poate deveni zero.
Content-free
.
In momentul de faţă, asistăm în mod evident, la scara planetei, la o
schimbare de paradigmă a modului de a trăi. Neşansa României şi poate
nu numai a ei, ci a acestui colţ de lume este că, prin căderea comunismului,
s-a suprapus schimbarea brutală a două tipuri de regimuri politice peste
o schimbare universală de paradigmă. Ceea ce poate a mărit gradul de
confuzie şi ne-a făcut pe noi, ca popor, mai vulnerabili. Cei cincizeci de
ani de comunism românesc au distrus credibilitatea educaţiei, bisericii,
armatei, instituţii la a căror valori se raportează o societate atunci când
îşi defineşte normalitatea. În plus, noi toţi cei care eram maturi în 1989
am copilărit și ne-am trăit tinerețea sub semnul dublului mesaj. Pe stradă
scria „Trăiască Partidul Comunist Român” şi tata asculta Europa Liberă.
Nu aveam voie să spunem nimic din ceea ce se discuta în casă, mai ales
bancurile politice care erau într-un număr uriaș. Părea că toată energia
poporului român se concentrase în a inventa pe bandă rulantă bancuri
cu Ceaușescu. Toate alimentarele aveau rafturi goale și toată lumea se
descurca. Ți se spunea că țara este bogăția întregului popor dar dacă aveai
o casă proprietate privată riscai ușor să ajungi la ilicit și erai arestat. Trăiam
sub semnul unei realităţi scindate. În acest context, îmi este foarte greu să
definesc azi normalitatea societății româneşti.
Marea majoritate a celor care au participat la construirea societăţii
româneşti post-revoluţionare s-au format atunci, sub semnul acelor
mesaje duble şi mi se pare absurd să îţi imaginezi că, începând cu ianuarie
1990, oamenii au început să gândească brusc diferit. Politica românească
este în esenţă cea a duplicităţii, a ascunderii, a unei credibilităţi falsificate
şi manipulative pentru că suntem tributari într-un fel sau altul trecutului
nostru. Singurul lucru care mi se pare de neînţeles şi mă intrigă , este
modul în care acest şablon de gândire este asimilat prin mimetism de
oameni născuţi mult după terminarea comunismului, care ar fi trebuit să
nu aiba nicio legatură cu dogmele lui. Pare că suntem condamnaţi să trăim
la nesfârşit aceleaşi lucruri.
Din punctul meu de vedere, societatea românească este grefată de
confuzie şi tare istorice. O viitoare normalitate socială este asociată cu
nişte sisteme care să funcţioneze corect, nici mai bine, nici mai rău, doar
corect, cu respectarea unor norme care ţin de bunul simţ universal, cu
lipsa abuzurilor sociale de orice tip, de aceea, în acest moment mi se
pare important să rezistăm. Capacitatea fiecăruia dintre noi de a rezista
asaltului violenţei, injustiţiei şi imposturii actuale, de a-şi menţine starea
de asepsie mentală şi emoţională şi, nu în ultimul rând, de a găsi resurse
individuale în a crede că se poate schimba ceva este, după mine, singurul
indiciu că o normalitate viitoare mai poate exista.
***
August 31st - September 1st –11:00 am - 8:00 pm
135
th
& SE Stark, Portland, OR
Enjoy authentic Romanian cuisine, home made pastries, Romanian
beer and wine, kids’ activities, live music and performances, face
painting, traditional Romanian dancing, and so much more!
Event brought to you by:
Saint Mary’s Romanian Orthodox Church
www.sfantamaria.orgFREE ADMISSION
Schimbarea de paradigmă
lipsa unei conștiințe a fricii de Dumnezeu la oameni, care naște înțelepciune, ceea ce înseamnă că, deși
autoritățile nu te prind că ai săvârșit crima sau o faptă rea, Dumnezeu te vede și te judecă El, în dreptatea
justiției SaleDumnezeiești, unde nu este părtinire, pentru căDumnezeu în iubirea Lui de oameni, nu are pe
nimeni de pierdut, fiindcă Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci, întoarcerea lui și să fie viu (Iezechil
(33, 11).
Astfel, democrația a ajuns azi compromisă, constată oameni, pentru că s-a introdus pe poarta ei, cu politica
drepturilor omului, aprobarea păcatului și a toată imoralitatea, adeverindu-se vaiurile lui Dumnezeu prin
Isaia prorocul, în vremurilor de azi, zicând: „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina
întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5, 20).Așa, conducătorii
de azi, nu consideră discriminare atitudinea negativă a oamenilor față de Legile morale, ci consideră
discriminare atitudinea oamenilor față de cele imorale! Strigător la cer! Doamne, suntem în întunericul
orbiriișisurzenieispirituale,Dumnezeulealiubirii(1Ioan4,8,16),milostivșideoameniiubitor,luminează-
ne dinmilaTa cu lumina vieții de laTine, ca să numurim!
Aceste sunt vremurile în politica societății democratice de azi, compromisă de conducători, prin
nerespectarea Legilor morale și a valorilor spirituale. Pentru aceasta Domnul Dumnezeu va îngădui în
consecință, urmarea păcatelor peste conducători și popoare, în descoperirea Scripturii: „În vremea aceea fi-
vaîmpotrivaluiunvuietcavuietulmării.Toţivoraruncaprivireasprepământşiiată:întunericşistrâmtorare;
lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără să se mai ivească zorile!” (Isaia 5, 30). (Vezi, de preot
Aurel Sas, Trilogia crizelor morale după revelația biblică, edituraAndreiana, Sibiu, 2014). Vol. I, Crizele
economice sunt rezultatul crizelor morale; Vol. II, Dezastrele din univers urmarea păcatelor; Salvarea din
crize și dezastre, prin întoarcerea la ani de viață plăcuți lui Dumnezeu (Luca 4, 19). (Website: preotaurelsas.
comCom; Predici:YouTube: priestaurelsas; Facebook: bisericasfântulsimeon, dinWestland, MI).
Imperativul vremii secolului XXI este, trezirea popoarelor lumii la alegerea de conducători după inima lui
Dumnezeu, cum a fost regele David (Fapte 13, 22), și nu alegerea de conducători după inima oamenilor,
care duc la încălcarea Legilor morale, cu consecințe grave în viața popoarelor. Să îmbrățișăm mesajul
Dumnezeului iubirii (1 Ioan 4, 8) pentru salvare de lamoartea urmării păcatelor, prin ascultarea și urmarea
glasului lui Dumnezeu, zicând: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos”
(Efes. 5, 14), să trăiești oviață fericită, învalorimorale și spirituale, și săcrești copii spre slava luiDumnezeu
și fericirea lor și a părinților.
Și deșteptarea conducătorilor și a poporului, după Imnul României: „Deşteaptă-te, române, din somnul cel
de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, La care să se-
nchine şi cruzii tăi duşmani!Acumori niciodată să dămdovezi în lume, Că-n astemânimai curge un sânge
de român, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume, Triumfător în lupte, un nume de Traian!...
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murimmai bine-n
luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ! (Andrei Mureșanu).
(continuare din pagina 12)
(continuare in pagina 20)
Strigătul Alexandrei