24 / 24
ROMANIANTIMES
Crăʎʖʦɚ Fʑʢiʎiɢ !
Afara ninge liniștit,
În casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul!
E noapte. Patul e făcut.
Dar cine să se culce
Când mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla,
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui,
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând în cer,
Cu flori de măr în mână.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu,
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Și plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori
Și tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier
In noaptea asta însă vin îngerii din cer.
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad
Și cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Si-I cântec şi lumină şi-aşa e de frumos !
Iar brazii se desteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimise dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Asa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e-n faşe acum Isus,
Si îngerii, o, câte şi câte I-au adus:
Dar el e bun şi-mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te-nchină, zi Doamne-ţi mulţumesc.
In Seara de Craciun,
de George Coșbuc
POMULCRĂCIUNULUI
de George Coșbuc
De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.
*
Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?
Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...
După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?
Simţi că Cel ce L-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?
Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.
Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
de hârtie.
De Crăciun,
de Costache Ioanid
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând...
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând...
O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzaâd...
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând...
Și-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând...
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura...
Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc...
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit...
Din cer senin
E vremea colindelor
de Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremura brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Și-al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
În Betleem colo-n oraș
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaș
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Și-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
“Fiți veseli!”- îngerul le-a spus
“Plecați, și-n staul veți găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Pastorii veseli, în oraș
Spre staul cu pași iuți porniră
Și-un prunc atât de drăgălaș
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuțul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul domnului și Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!...
Nașterea Mântuitorului
de Ion Creangă