16 / 24
ROMANIAN TIMES
VAURMA
Inginer din Gorj a locuit trei luni pe gratis în apartamentul actorului Bob Hope
(1)
Despre prietenii şi cunoscuţii lui Dumitru
Sinu (nea Mitică din Arizona) se poate
vorbi, fără doar şi poate, ore întregi fără
să te plictiseşti, iar de scris, poţi scrie atât
cât te ţine condeiul, pentru că ai despre
ce! Profile umane atât de variate s-au
intersectat cu persoana lui în anii petrecuţi
în exil, încât dacă ai răbdare să le analizezi
în amănunţime, este puţin probabil să nu
descoperi în fiecare măcar un grăunte de
învăţătură sau o picătură de cunoaştere.
460depersoaneconţine listadecunoştinţea
octogenaruluiîncăplindevigoare,dornicde
a-mi destăinui o viaţă palpitantă, petrecută
în cinci ţări, pe două continente! Cei care
i-au fost apropiaţi, s-au bucurat şi se mai
bucură încă de păstrarea amintirilor vii în
memoria lui. Aşa este şi inginerul Nicolae
Stoicoiu, pe care Mitică Sinu l-a cunoscut
pe pământ american, în California, unde
se derulează fimul amintirilor sale în acest
episod al foiletonului vieţii de emigrant.
Doi olteni, doi fraţi, două profile!
Nicolae Stoicoiu venise împreună cu soţia
sa Mărioara să-şi viziteze fratele mai mic,
la Calgary – medicul Traian Stoicoiu, un
chirurg renumit în Canada, în acel timp.
Că intenţionase sau nu să rămână în afara
graniţelor României, nu se ştie, dar ştim
sigur de la domnul Sinu că el a făcut-o,
stabilindu-se pentru o vreme pe continentul
nord-american.
Fraţii Stoicoiu erau olteni şi proveneau
dintr-o familie onorabilă din Gorj. Ambii –
intelectuali, urmând cursurile universitare
în perioada interbelică, simpatizează
cu mişcarea legionară, dar nu fac parte
niciodată din rândurile acesteia. În mod
cert, simplul fapt că au cochetat cu doctrina
grupării legionare nu i-a absolvit de
trecerea tăvălugului comunist peste
vieţile şi profesiile lor, ceea ce le-a
influenţat, fără îndoială, destinele.
Nicolae, cel mai mare dintre ei era
inginer; fusese coleg de facultate
cu soţia lui Alexandru Bunescu,
Sonia – cuplul pe care Mitică îl
cunoaşte în lagărul din Iugoslavia
şi cu care leagă o prietenie pe
viaţă, şi cu Traian Niţescu, ilustrul
director şi inventator român de la Petrofina,
o prestigioasă companie din domeniul
petrolier. Niţescu, minte luminată, spirit
intreprinzător şi organizatoric de excepţie
era supranumit Napoleonul petrolului,
fiind foarte apreciat pentru seriozitatea şi
meritele sale. Iată că atât familia Bunescu
cât şi Traian Niţescu, colegii şi prietenii lui
erau demult plecaţi pe drumul pribegiei
cândNicolaeStoicoiuajunge laneaMitică,
în Long Beach, California.
Pe doctorul Traian Stoicoiu îl cunoscuse
Mitică Sinu la Cluj, unde era şi asistent
universitar. Părăsise România cu mulţi
ani în urmă. Trecuse graniţa ajutat de un
fotbalist de origine maghiară din Cluj, Iuliu
Bodola, cu care se împrietenise după ce o
operase pe mătuşa acestuia…Traiectoria
vieţii lui în exil s-a înscris în câteva
coordonate interesante: Ungaria – Austria
– Franţa şi în cele din urmă, Canada.
Cei doi, Traian şi Nicolae Stoicoiu mai
aveau un frate, Virgil, pe care nea Mitică
îşi aminteşte că-l întâlnise la Paris, dar nu
cunoştea detalii despre el, decât că, spre
deosebire de ceilalţi doi, care erau nişte
pragmatici înnăscuţi, acest al treilea fiu al
familiei Stoicoiu era implicat în politică.
Doctorul Stoicoiu îşi aduce fratele şi
cumnata, sosiţi de curând din România
în vizită la nea Mitică, la Long Beach.
Perfecţionist până în pânzele albe, inginerul
Stoicoiu era o persoană foarte tipicară, nu
chiar uşor de tolerat: “Până şi modul în care
soţia felia pâinea trebuia să fie perfect!”-
îmi relatează zâmbind nea Mitică. Traian,
care era total diferit de fratele său şi
totodată unul dintre cei mai buni chirurgi
din Canada, îi spusese că nu avea timp şi
nervi să se ocupe îndeaproape de oaspeţii
sosiţi din ţară, aşa că îi duce pe Nicolae şi
Mărioara la Long Beach şi îi lasă pe mâna
prietenului său, spunându-i fără rezerve:
Eu nu mă pot înţelege cu el, e un pisălog!
Ţi-l las ţie!
“Ăsta nu-i inginer, Mike, ăsta e doctor!”
Cum prietenia dintre Dumitru Sinu şi
Traian Stoicoiu era una de excepţie, fratele
medicului este primit cum se cuvine şi
tratat ca un oaspete ales de către neaMitică.
Într-una din zile, acuzând dureri de spate,
Nicolae Stoicoiu este dus de către Mitică
la un doctor american de origine texană, cu
care prietenul meu octogenar avea o relaţie
foarte bună, în vederea efectuării unor
investigaţii medicale.
Frenchy! – acesta era apelativul folosit de
către medicul american atunci când era cu
Mitică Sinu, la cafea. Pentru că aproape
zilnic cei doi tăifăsuiau lângă o ceaşcă de
cafea, la vreun local din oraş. “Domnule
doctor, eu v-am spus de zece ori că sunt
român!” – venea replica prietenului meu,
ori de câte ori doctorul îi zicea astfel, din
dorinţa-i snoabă de a fi auzit că vorbeşte
franţuzeşte. Voia să arate celor care se aflau
prin preajmă, că el, doctorul american,
proprietar al unui spital, a şase clinici şi
al câtorva ansambluri de apartamente
(condomenii) în California acelor timpuri,
mai are în plus şi această virtute de vorbitor
de franceză. O reconfirmare a faptului că
snobismul nu şi-a ales niciodată adepţii
pe criterii tabu, şi că nu ţine cont nici de
poziţia socială, nici de condiţia materială.
“Ieşea cu mine să vorbească franţuzeşte
– continuă istorisirea Dumitru Sinu – iar
eu, deşi aveam hotelul pe atunci, mai
lucram în timpul liber şi la el la spital,
mai mult pentru socializare. Îi plăcea să
impresioneze, rupând câteva cuvinte şi
expresii într-o franceză stâlcită”.
Când au ajuns la cabinetul medicului, Nicu
Stoicoiu a fost chestionat asupra durerii
care îl supăra. Pentru a fi cât se poate de
explicit, inginerul a cerut o foaie de hârtie
şi un creion şi în câteva minute, a desenat
corpul omenesc într-o prezentare perfectă,
indicând cu abilitate de medic locul unde
acuza durerea. Aflând că este inginer şi,
pe bună dreptate, uimit de acurateţea cu
Octavian D. CURPAŞ
care românul îi redase din punct de vedere
anatomic locul afecţiunii, medicul exclamă
impresionat: Ăsta nu-i inginer, Mike, ăsta e
doctor! – şi i-a prescris apoi un tratament.
“Dă-i apartamentul trei luni pe gratis!”
Deţinător al unui spital, almaimultor clinici
şi apartamente, a 30 de acri de pământ pe
care-i cumpărase împreună cu actorul Bob
Hope, doctorul acesta, pe cât era de bogat,
pe-atâta era de zgârcit.
Bonusurile nu făceau parte din practicile
sale stimulative sau de recunoaştere a
meritelor, în relaţia cu angajaţii. Nea
Mitică, indignat de atitudinea aceasta
care reliefa zgârcenia şi permiţându-şi
o discuţie mai lejeră, îl întreabă într-o
zi, foarte curios de răspunsul ce-l va
primi: “Domnule doctor, de ce nu dai şi
dumneata un bonus simbolic, măcar de
Crăciun angajatilor pe care îi ai? Nu mie,
că nu am nevoie, dar la amărâţii ăştia cu
care lucrez…” Ştii de ce nu le dau?- a
venit răspicat răspunsul acestuia – pentru
că te fură! Mirat, Mitică încearcă să se
dumireascăasuprasuspiciunilordoctorului
şi continuă: “Ce să fure, domnule? Hârtia
de la toaletă? –«Vezi că ştii?» – a răspuns
zâmbind doctorul, şi într-adevăr am
observat ulterior că fiecare lua tot ce se
putea, inclusiv hârtia de toaletă!”
Având în vedere dorinţa lui Nicolae
Stoicoiu şi a soţiei sale de a rămâne în
California, Dumitru Sinu a trebuit să se
îngrijească apoi de găsirea unei locuinţe
pentru cei doi soţi, care nu aveau copii. Îşi
aminteşte că doctorul la care fuseseră avea
un complex de apartamente şi întâmplarea
făcea că Mitică o cunoştea chiar pe
doamna care se ocupa cu administrarea
lor, şi care ocupa funcţia de manager al
complexului.
Astfel, a doua zi după vizita la cabinetul
medicului, îl ia pe Nicu Stoicoiu şi pleacă
împreună la această doamnă, rugând-o
să-i recomande un apartament: “Aveţi un
apartament pentru dânsul? E cam sărac
– îi spune amicul meu – plătesc eu, dar
dorim un apartament modest, curat şi cât
mai ieftin!”
Din păcate, nu aveau liber un asemenea
apartament, doar unul mai scump, situat
pe malul oceanului, cu vedere la mare şi
cu toate dotările necesare unui trai decent,
însă acela costa, nu glumă!
“Cam scump…” – spune Mitică, ştiind
că inginerul Stoicoiu nu are posibilităţi
materiale în acel moment iar el, oricât
ar fi vrut să-l ajute, nu-şi permitea să-i
închirieze o locuinţă prea scumpă. Atunci
doamna manager, cunoscându-l pe Mitică
şi văzându-i bunele intenţii l-a sunat pe
doctor: A venit Mike cu prietenul lui şi
vor un apartament, domnule doctor, dar
noi nu-l avem decât pe cel de pe malul
oceanului. Mike îmi spune însă, că e cam
scump…. Aflând că este vorba despre
inginerul cu care fusese Dumitru Sinu la
el la cabinet, doctorul îi uimeşte pe toţi şi
vine cu o soluţie nebănuită de nimeni: Dă-i
apartamentul trei luni pe gratis! Mirat de
atitudinea partenerului său de conversaţie
în limba franceză, nea Mitică, bucuros
că problema locuinţei familiei Stoicoiu
se rezolvase, îi mulţumeşte respectuos
doamnei respective, spunându-şi însă
în sinea lui: “Auzi măi, nu dă un bonus
de 10 dolari la angajaţi şi acum îi dă la
ăsta apartamentul pe gratis, pe marginea
Oceanului? !”