9 / 24
ROMANIAN TIMES
Cultură
9
Despre (ne)încredere
deAndrei PLEȘU
Exasperat de „stabilitatea“ nefastă a relelor
naţionale, îmi permit să reiau, cu oarecari
modificări, un articol scris acum zece ani.
Se va vedea că n-amevoluat aproape deloc.
Şi că absenteismul electoral nu se explică
doar printr-un civism somnolent, ci şi prin
indigenţa lumii noastre politice, inaptă să
convingă, să stimuleze adeziunea, să ofere
soluţii credibile.
Regimul democratic e bun, cu condiţia să
fii mereu cu ochii pe el. Cu alte cuvinte,
instituţiile democratice funcţionează
mulţumitor, numai dacă nu te laşi orbeşte
pe mîna lor, dacă nu le idolatrizezi, dacă
le tratezi cu o principială neîncredere.
Aceasta este, în mare, teza ultimei cărţi
publicate, în toamna trecută (2006),
de Pierre Rosanvallon (La Contre-
démocratie. La politique à l’âge de la
défiance). S-ar zice că, pentru a obţine un
binompoliticfuncţional,trebuiesăcombini
legitimitatea guvernării cu o suspicioasă
veghe cetăţenească. Cetăţeanul civilizat
nu se poate limita la rolul de simplu
elector (asumat o dată la patru, cinci sau
şapte ani). Important e ce face în intervalul
dintre alegeri: cumsupraveghează Puterea,
cum împiedică derapajele ei, ce formulă
instituţională găseşte pentru a-şi exercita
oficiul de judecător al Puterii, dincolo
de votul periodic de care dispune. Cînd
votează, alegătorul livrează legitimitate şi
încredere. Dar de îndată ce aleşii săi s-au
instalat la vîrf, alegătorul responsabil le
va retrage destul de repede încrederea sa,
obligîndu-i, astfel, săomerite, clipăde clipă.
Legitimitateşineîncredere,aceastaparesăfie
reţeta optimă a unei guvernări democratice.
Ideea în sine nu e foarte originală (să ne
amintim de o definiţie a lui Alain, atît de
puţin citit astăzi, din păcate: „Democraţia
e contraputere instituţionalizată“). Dar
perspectiva istorică şi analizele de detaliu
fac din cartea profesorului francez un
excelent instrument de lucru. În plus, Pierre
Rosanvallon nu se opreşte la observaţiile
de mai sus. El admite, într-un al doilea pas,
că abuzul neîncrederii e la fel de periculos
ca şi încrederea tîmpă. Neîncrederea
trebuie dozată cu înţelepciune şi organizată
riguros. Altfel, ea produce distorsiuni greu
de rectificat şi riscă să sfîrşească în anarhie.
Guvernele alunecă spre moliciune şi
timiditate de teama intransigenţei publice,
iar societatea civilă (şi cea mediatică)
adoptă maniere autoritare, de natură să-i
dea un aer guvernamental.
Două sînt efectele negative ale excesului
de neîncredere, pe care le ia în discuţie
Rosanvallon: populismul şi ceea ce el
numeşte „l’impolitique“. Populismul are
cîştig de cauză cînd Puterea e în asemenea
măsură
compromisă,
descalificată,
demobilizată,încîtdemagogiapromisiunilor
şi a injuriei se poate manifesta din plin.
Cît despre „l’impolitique“, am putea
sugera versiunea românească a lehamitei.
Cetăţeanul e sătul de clasa politică în
ansamblul ei şi de acţiunea politică în
genere. E dezamăgit pînă la dezangajare
totală. Neîncrederea dusă prea departe
pune, deci, în calea naţiunii două capcane:
una retorică şi una psihologică. Pe de o
parte credulitatea disperată, pe de alta
demisia civilă.
România de azi e, în acest context, un
caz de manual. (…) Instituţiile puterii au
comis, cu spirit de sistemă, toate greşelile
pe care trebuiau să le comită pentru a pierde
încrederea oamenilor. Iată cîteva:
●
Au încurajat convingerea tuturor că
guvernarea e o afacere strict electorală, cu
obiective de ordin privat.
●
Au încurajat convingerea tuturor că lupta
de partid e, pentru politicieni, mult mai
importantă decît gestiunea eficientă a ţării.
●
Au practicat o politică de cadre
iresponsabilă, distribuind beneficii şi
recompense, indiferent de competenţă şi
rezultate. Miniştrii buni (cînd există) sînt,
de regulă, evacuaţi sau blocaţi din punct de
vedere funcţional (…). Sînt promovaţi, în
schimb, inşi care nu pot invoca în favoarea
lor decît propriul anonimat.
●
Strategiile de păstrare a puterii au înlocuit
cu totul preocuparea pentru strategii
convingătoare de exercitare a ei.
●
Separarea puterilor a evoluat spre
fragmentarea
lor,
respectiv
spre
necoordonare şi conflict. „Opoziţia“ şi
„Puterea“ au căpătat o distribuţie confuză.
În opoziţie se dau lupte pentru puterea
internă, mai mult decît pentru accesul la
guvernare, iar în teritoriul Puterii apar
facţiuni de opoziţie. Şi altele. Rezultat: nici
o formaţiune politică nu mai poate pretinde
că se bucură de o încredere publică reală.
La orizont se întrevăd populismul victorios
(pomana electorală, „abuzarea“ psiho-
economică a alegătorilor) şi lehamitea
(masiva neparticipare la alegeri). Quod
erat demonstrandum.
2.11.2017
/adevarul.roExpoziție de carte și lansarea Zonei Libere de Totalitarism
IV.
Monica
Lovinescu – Norman Manea – Angela Furtună
(continuare din pagina 7)
Zilele Monica Lovinescu
...
Proiectul
Zilele Monica Lovinescu
a fost
inițiat de scriitoarea Angela FURTUNĂ în
anii 2005-2006. Tot ea a inițiat ulterior și
Premiul NaționalMonicaLovinescu și Virgil
Ierunca.
Juriulinternaționalalevenimentelor
și premierilor este condus de Acad. Basarab
Nicolescu (Paris, Cluj), iar de-a lungul
timpului din juriu au făcut parte Dennis
Deletant (GeorgetownUniversity),Vladimir
Tismăneanu (MarylandUniversity), Cassian
Maria Spiridon, Tudorel Urian, Gheorghe
Grigurcu, Corin Braga, Al. Călinescu,
Antonio Patraș, Doina Jela, Angela Furtună
și alții. Premiile Naționale au răsplătit
activitatea unor personalități notabile :
Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu,
Doina Jela, Radio Europa Liberă, Cassian
Maria Spiridon, Gheorghe Grigurcu.
Premiul
Speranță pentru Democrație
a fost
oferit unor tineri de excepție, unul dintre ei
fiind fălticeneanul Bogdan Baciu.
Angela FURTUNĂ, Inițiatoare proiect
și coordonator proiect Zilele Monica
Lovinescu și Premiul Național Monica
Lovinescu și Virgil Ierunca
Cripta Lovinescu de la Falticeni
Canada ELIMINĂ vizele
pentru românii care stau
cel mult 6 luni /
Autorizaţia de care vei
avea nevoie, după 1
decembrie, dacă vei
călători cu avionul
MinisterulAfacerilor Externe informează că,
de la 1 decembrie, autorităţile canadiene vor
elimina cerinţa obligativităţii vizelor pentru
cetăţenii români care nu intenţionează să
aibă şederi mai lungi de şase luni pe teritoriul
statului nord-american.
Eliminarea vizelor se referă la călătoriile în
scop turistic, pentru vizitarea familiei sau a
cunoştinţelor sau pentru interes de afaceri.
Ministerul subliniază că persoanele care vor
să intre sau să tranziteze Canada pe calea
aerului după 1 decembrie trebuie să obţină
totuşi o Autorizaţie electronică de călătorie
(ElectronicTravelAuthorization – eTA).
”Autorizaţia electronică de călătorie (eTA)
reprezintă o cerinţă obligatorie pentru toţi
cetăţenii străini exoneraţi de obligativitatea
deţinerii vizei, care tranzitează sau călătoresc
în Canada pe calea aerului. Autorizaţia
electronicădecălătorie(eTA)areovalabilitate
de 5 ani (sau, după caz, până la expirarea
valabilităţii paşaportului) (...) Persoanele
care intenţionează să intre în Canada pe
cale terestră (autoturism, autobuz, tren)
sau maritimă (la bordul unei ambarcaţiuni,
inclusiv al unui vas de croazieră), ulterior
datei de 1 decembrie 2017, trebuie să
deţină doar un paşaport valabil, fără a mai fi
necesară obţinerea autorizaţiei electronice de
călătorie”, mai precizează sursa citată.