Romanian Times 336

4 / 24

Rebus 4
ROMANIAN TIMES
ORIZONTAL: 1) Membrii unei secte evreieşti din Palestina, din sec. III şi II ., o
grupare dedicată repectării stricte a legii şi ritualurilor, conducători ai mişcării cunoscută
în istorie ca Revolta Macabeilor (165-160 , ai căror descendenţi spirituali se
consideră afi fariseii, care s-auconstituit cagrupdistinct imediat după înfrângerea acestei
răscoale şi au activat din până în anul 70 , anul dărâmării Templului
de la Ierusalim—„... şi orbi”, calificative pe care Domnul Isus le adresează fariseilor în
rechizitoriul intitulat „Isus mustră pe cărturari şi farisei” (sing., reg.). 2) Oraş în Nigeria
—Concept religios pe care fariseii îl acceptau şi credeau în el, crezând şi în Dumnezeu
precum şi în existenţa îngerilor şi a diavolilor, dar şi în nemurirea sufletului dupămoarte,
pe care saducheii, o altă grupare religioasă din timpul lui Hristos şi al apostolilor, le
negau. 3) „Eu sunt ... lumii”, afirmaţie a Domnului Isus pe care fariseii au atacat-o,
negând valabilitatea ei, pe motivul că este o mărturie personală —Vas mic de porţelan,
de faianţă etc., servind la băut. În acelaşi rechizitoriu, Domnul Isus aminteşte alte două
piese dintr-un serviciu de masă, când spune: „Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru
a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”. 4) Articol posesiv
— Plată obligatorie stabilită prin lege, care a constituit subiectul unei alte controverse
dintreDomnul Isus şi farisei, prilej în careMântuitorul rosteşte celebra frază: „Daţi, deci,
Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 5) Vârf, parte
superioară, ceea ce se situează în partea superioară. Fariseii erau conducători politici ai
iudeilor, ocupau funcţiile de conducere în Tribunalul Suprem al evreilor, Sinedriul, în
adunarea bătrânilor, Soborul, precum şi în sinagogi —Altă denumire pentru „gheenă”,
termen pe care-l foloseşte Isus în rechizitoriul amintit în pasajul în care îi mustră pentru
prozelitismul lor, acuzându-i că sunt în stare sămeargă până la capătul pământului pentru
a-şi face un „tovarăş de credinţă”, pe care mai apoi îl fac să fie „de două ori mai rău”
decât ei —Nepot al lui Esau. 6) Fel de fel —Pasăre răpitoare de zi —Sfârşitul zilei de
Sabat! 7) La intrarea înArimatea! (localitate din care provenea Iosif, „un sfetnic de vază
FARISEII
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
al Soborului”, probabil un fariseu, care a îngropat trupul lui Isus) —Luate ca antene! —Emanuela cea mică —Consiliul Local Iaşi (siglă). 8) Fenomen ieşit din comun,
surprinzător, atribuit forţei divine, pe care fariseii îl cer lui Isus pentru a-şi legitima autoritatea, primind din partea Lui doar semnul lui Iona ca o analogie cu timpul cât va
sta în puterea morţii după răstignirea Sa, nu înainte de a-i numi „un neam viclean şi preacurvar”—Mare proroc şi conducător al poporului evreu ale cărui legi şi învăţături
fariseii le ţin cu fidelitate; idealul lor fiind păstrarea acestora cu orice preţ, susţinând că singura cale spre Dumnezeu este supunerea faţă de Legea veche, proclamându-se
„învăţători ai Legii”, menire pe care şi-o exercitau în şcoli şi sinagogi şi considerând Vechiul Testament ca autoritate supremă în toate chestiunile religioase. 9) Esenţa
celei mai mari porunci pe care fariseii, ca să-L ispitească pe Isus, i-o cer să le-o spună, El arătându-le că acest sentiment faţă de Dumnezeu este „cea dintâi şi cea mai mare
poruncă”, iar faţă de oameni, asemenea ei, este cea de a doua poruncă, concluzionând: „În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (sinonim) — „... de
despărţire”, certificatul de divorţ pe careMoise l-a instituit pentru separarea unui cuplu, subiect de dispută într-o altă împrejurare în care fariseii îl provoacă pe Domnul Isus
pe această temă, răspunzându-le: „ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”, excepţia făcută de Moise datorându-se „împietririi inimilor” lor, adăugând: „oricine îşi
lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” 10) Prietenul Domnului Isus pe
care l-a înviat, eveniment ce i-a alarmat pe farisei şi pe preoţii cei mai de seamă, care au adunat Soborul ca să contraatace popularitatea crescândă a Mântuitorului, decizia
luată fiind aceea de a-L ucide — Evanghelistul care descrie mai pe larg mustrarea cărturarilor şi a fariseilor, unde îi critică pentru lipsa unei neprihăniri adevărate, pentru
învăţătura lor falsă, pentru persecutarea trimişilor lui Dumnezeu, pentru că nu înţelegeau Scriptura, pentru lipsa unei preocupări reale faţă de popor, pasaj din care am
reţinut calificativele pe care le acordă acestora: „povăţuitori orbi”, „fariseu orb”, „şerpi, pui de năpârci” etc. 11) O caracteristică a acestei grupări politico-religioase care
derivă din rădăcina verbului ebraic „paras”, având sensurile: a separa, a deosebi, a declara deosebit, referindu-se atât la convingerile lor politice cât şi la relaţiile sociale,
ceea ce înseamnă că termenul de fariseu se poate interpreta ca fiind cel separat, adică cel cu o altă opinie politică şi mai ales morală, cel cu un alt comportament. Cuvântul a
intrat în limba română prin filieră slavă; aramaicul „parschi” a trecut în greaca veche sub forma „pharisaics”, apoi în latinescul „phariseus”, de unde a fost adoptat în limbile
europene—Cetate canaanită cucerită de Iosua, după o înfrângere prealabilă—Bilanţ final al unor zeciuieli! 12) Cărturarul care a restaurat la IerusalimLegea iudaică după
întoarcerea poporului din exil (aprox. 450 .), în faţa tentativelor de elenizare care s-au făcut simţite mai ales în vremea lui Antioh IV Epiphanes (175-164 .),
lucrarea lui fiind continuată de către cărturari (scribi) şi farisei în Noul Testament, cei care au încercat să cunoască textul şi învăţătura Legii în cel mai mic detaliu şi să le
transpună în viaţă, stabilind că Legea conţinea 613 porunci, dintre care 248 de precepte şi 365 restrictive, următorul pas fiind cel al zidirii unui „gard” în jurul lor, adică să le
interpreteze şi să le completeze încât să nu existe posibilitatea încălcării lor accidentale sau din ignoranţă—Cultură de grâu din care ucenicii Domnului Isus, fiind flămânzi,
au smuls spice şi le-au mâncat într-o zi de Sabat, prilej folosit de către farisei pentru a-L ataca din nou în legătură cu nerespectarea acestei zile în care erau interzise un
număr de 39 de activităţi, după învăţătura lor, printre care şi procurarea hranei, răspunsul Mântuitorului fiind: „Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”—Contribuţie
bănească şi în natură de felul zeciuielii pe care fariseii se străduiau să o achite cu cea mai mare scrupulozitate din toate produsele obţinute, dar neglijau „dreptatea, mila şi
credincioşia”, fiind aspru criticaţi de Domnul Isus, care le spune, referitor la aceste sentimente şi la eforturile lor de a împlini Legea: „pe acestea trebuia să le faceţi şi pe
acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” 13) Banii noştri. Despre farisei Luca scrie în Evanghelia sa că „erau iubitori de bani” —Alt epitet cu care îi mustră Domnul Isus pe farisei
pentru atitudine prefăcută, lipsă de sinceritate, ipocrizie de care dădeau dovadă în efortul lor de a se arăta pe dinafară neprihăniţi în ochii oamenilor, dar pe dinlăuntru erau
plini de fărădelege, netrăind ceea ce propovăduiau, spunând despre ei: „Căci ei zic, dar nu fac”, termen care a devenit sinonim cu numele lor (fem., sing.).
VERTICAL: 1) Păcat de care-l acuzau fariseii pe Domnul Isus la vindecarea slăbănogului când l-a iertat de păcatele lui, ei susţinând că doar Dumnezeu are acest privilegiu
— Fariseu de seamă, membru al Sinedriului, „un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul”, cel care s-a ridicat în apărarea apostolilor Petru şi Ioan, intervenind cu o
cuvântare logică şi convingătoare în urma căreia au fost eliberaţi. 2) Femeia prinsă în preacurvie, care a fost adusă de farisei la Templu înaintea lui Isus, pentru a-L pune la
încercare dacă va aplica Legea lui Moise, potrivit căreia trebuia ucisă cu pietre, şi care au plecat, renunţând la acuzaţii, atunci când El a spus celebrele cuvinte: „Cine dintre
voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” (masc., pl.)—Hotel în Istambul. 3) Fariseu, care îl invitase pe Isus în casa sa să mănânce, dar nu-I dăduse apă pentru
spălarea picioarelor, nu-I dăduse sărutare când intrase, nu-I unsese capul cu untdelemn, aşa cum cerea eticheta ospitalităţii, făcând dovada unei iubiri mici, mărunte faţă de
Christos (var.) —Amărgini, a delimita, a învecina (rar) — Pulbere de culoare roşie-portocalie obţinută din perii recoltaţi de pe fructele unui arbore din India, folosită ca
vermifug şi colorant. 5) Pictor francez din sec. al XIV-lea —Asigură o oprire la mare. 6) Ceea ce era Domnul Isus pentru farisei, aducându-i acuzaţii cu privire la obiceiul
de a mânca împreună cu păcătoşii şi de a se asocia cu ei, cu privire la post, la împărăţia lui Dumnezeu, că e stăpânit de un demon, că acceptă slăvirea etc. — Porunca a
doua şi a treia! —Codul aeroportului Rolla (SUA). 7) Primele capitole ale Evangheliei! —Alt fariseu, care mărturiseşte el însuşi: „eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi,
din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii” — Canal îngust şi subţire sau
orificiul acestuia, aflate în diferite organe. 8) Alt fariseu proeminent, care a venit la Isus noaptea, recunoscându-L ca „Învăţător” şi ca mesager al lui Dumnezeu şi pe care îl
iniţiază în problema naşterii din nou —O făţarnică ce ne arată spatele! — Înapoi Satană! 9) Siglă pentru Instituto Electoral del Estado de Zacatecas — Suprafaţa frontală
a unei găuri prelucrată cu o sculă specială. 10) Un tur rapid—Boală contagioasă şi epidemică de natură virotică, frecventă la copii. 11) Examinări, probe de felul curselor
şi laţurilor pe care le întindeau fariseii Domnului Isus „ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui” — „Ce este scris în Lege? Cum ... în ea?”, îl
întreabă Isus pe un învăţător al Legii care vroia să-L ispitească în legătură cu moştenirea vieţii veşnice, episod în care îi spune Pilda samariteanului milostiv (inf.) —Reţine
biletele la intrare! 12) Aşa cum considera Domnul Isus învăţăturile fariseilor, atenţionându-şi ucenicii să se păzească de „aluatul” lor — Criticându-i pe farisei că umblă
după slava deşartă a oamenilor, Isus le spune că ei „umblă după ... dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi
să le zică: «Rabi! Rabi!»” (neart., sing.) 13) „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi ... voastră.”, le spune Isus fariseilor cu privire la cinstirea părinţilor,
poruncă dată de Moise pe care ei au desfinţat-o, motivând că toate cele cu care şi-ar putea ajuta mama şi tata sunt „corban”, adică „dat lui Dumnezeu” şi nu mai fac nimic
pentru ei (sinonim). —Din pilda vameşului şi a fariseului, care se rugau la Templu, Isus remarcă atitudinea de smerenie a celui dintâi, care spune: „Dumnezeule, ai ... de
mine, păcătosul!”, spre deosebire de celălalt, care se ruga îndreptăţindu-se în faţa lui Dumnezeu prin faptele sale de caritate şi pentru că posteşte de două ori pe săptămână,
Domnul concluzionând în final: „ Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
Dicţionar: UDI, ŢEFI, AZZE, DINI, RLA.
Dezlegarea careului din numărul precedent: PSALMII (7)
Orizontal: 1) ABOMINABIL. 2) LUMINA–ANI. 3) ICONARI – SN. 4) MUGURI – STI. 5) ERETI – CURS. 6) NINA– PATUT. 7) TEI –ARI – CE. 8) A– ZORI –
UT. 9) REALIZATOR. 10) ANTEDATARE VictorMartin