Romanian Times 336

8 / 24

Cultură 8
Rubrică îngrijită de Lucia McNeff
Dinu și Valentin Lipatti (1)
ROMANIAN TIMES
Tr]iau odat], în România, doi fra[i foarte diferi[i.
Pe cel mare îl chema Constantin, \i i se spunea Dinu,
iar cel mic se numea Valentin.
Dinu era boln]vicios \i timid, Valentin plesnea
de energie \i era un cuceritor.
Dinu avea ascunz]toarea lui secret], muzica,
în care se refugia de câte ori se sim[ea singur, \i de
unde aducea întâmpl]ri minunate. Lui Valentin îi pl]cea
s] joace roluri, s] domine, s] impresioneze: nimic din
ale lumii nu i se p]rea de negustat.
Dinu ar fi împlinit, anul acesta, 100 de ani.
A fost odat],
Dinu Lipatti s-a n]scut la 19 martie 1917 la
Bucure\ti, ora\ care se afla sub ocupa[ia unor trupe ale
Puterilor Centrale.
Cu un an înainte, România hot]râse s] intre
în primul r]zboi mondial de partea Antantei (Fran[a,
Anglia \i Rusia), iar hot]rârea de a schimba taberele –
c]ci semnaser]m un tratat secret cu Puterile Centrale
– avea s] se arate ca fiind cea bun]. Urma s] se repete
în al doilea r]zboi mondial, dar asta e o alt] istorie.
Mama lui Dinu,Ana Racoviceanu, era fiica unui
maior din Slatina \i în 1917 abia împlinea 20 de ani.
La momentul na\terii lui Dinu, tat]l s]u,
Theodor Lipatti, descendent al unei familii cu sânge
grecesc \i albanez din insula Kefalonia, avea 45 de ani
\i era însurat cu o alt] femeie, mult mai în vârst] decât
el, pentru care fugise de acas] la 19 ani, pricinuindu-i
mare sup]rare venerabilului CostacheAthanasiuLipatti,
fost bancher \i mare proprietar de p]mânturi.
C]s]toria Anei Racoviceanu cu Theodor
Lipatti a avut loc abia în 1921, dup] moartea primei so[ii
a acestuia.
În acela\i an 1921, într-o zi în care s-a întors
acas] mai devreme decât de obicei, Theodor Lipatti –
muzician amator, dar care luase, totu\i, lec[ii de vioar]
de la o celebritate a vremii, spaniolul Pablo de Sarasate
– l-a g]sit peDinu coco[at pe scaunul pianinei, în salonul
de primire a oaspe[ilor, cântând foarte concentrat, de\i
înc] nu \tia s] scrie ori s] citeasc], un menuet de
Mozart.
Theodor Lipatti îl convinge s]-i fie na\ de botez
lui Dinu pe nimeni altul decât GeorgeEnescu, care avea
40 de ani \i care era deja ceea ce noi, ast]zi, în[elegem
prin Enescu: o institu[ie. Atunci, în 1921, trecuser]
aproape 20 de ani de când compusese Rapsodiile,
organiza anual la Bucure\ti un concurs care-i purta
numele, \i la care acorda premii consistente din banii
lui, \i începuse s] lucreze la muzica operei Oedip.
Fostul copil-minune Jorjac devine p]rinte
spiritual al copilului-minune Dinu.
Astfel, Dinu era introdus, mai întâi simbolic, în
lumea marii muzici. Pentru a o cuceri îns], avea nevoie
nu doar de profesori foarte buni, ci de un mentor.
Dinu Lipatti era un copil cu handicap
fizic – cifoscolioz], din cauza c]reia dormea pe un pat
de lemn \i f]cea zilnic extensii de coloan]. Avea un cap
prea mare pentru corpul s]u pl]pând \i mai avea \i o
sensibilitate la pl]mâni. |ansa lui Dinu, pentru acele
vremuri, a fost c] se n]scuse într-o familie bogat], c]
tat]l s]u era mo\ier \i c] =\i permitea s] îl duc] la cei
mai buni profesori, pentru ca talentul s]u înn]scut s]
primeasc] o direc[ie \i s] poat] exploda.
Iar mentorul care l-a dus la nivelul urm]tor a
fost profesoara de pian Florica Musicescu.
Aceast] poveste a fratelui Dinu n-ar fi putut
exista f]r] fratele Valentin, tot a\a cum emisferele
creierului se completeaz] \i se echilibreaz] ori precum,
la pian, clapele albe sunt de neconceput f]r] nuan[ele
celor negre.
N]scut în 1923, deci cu 6 ani mai mic decât
Dinu, Valentin a avut o copil]rie \i o adolescen[] în care
educa[ia bun] s-a combinat cu povara grijii excesive pe
care p]rin[ii i-o purtau, inevitabil, fratelui precoce.
Iar Dinu nu era doar d]ruit cu geniu, ci era \i
boln]vicios. Deci, nu unul, ci dou] motive grele pentru
care mama lor – în special ea, fiindc] tat]l era o fire
anxioas] \i introvertit] – ar fi putut s]-i acorde o aten[ie
suplimentar].
S] fi mocnit, în temperamentul de lider pe
care Valentin avea să-l dezv]luie la maturitate, nevoia
de a demonstra c] nu e mai prejos decât fratele s]u?
Psihologii pot r]spunde la aceast] întrebare.
Ce \tim cu certitudine ast]zi este c], dup]
plecarea lui Dinu din [ar], dar mai ales dup] moartea
lui Dinu, Valentin a ales un drum pe cât de surprinz]tor
– date fiind familia din care provenea \i mediul în care
fusese educat –, pe atât de recompensator în raport cu
energia sa vital] \i capacit][ile sale intelectuale.
Dar să nu anticipăm.
Ana Lipatti şi Valentin. Cadru realizat de Dinu
Lipatti, care era pasionat de fotografie.
Dinu \i Valentin trebuie c] au avut o copil]rie
fericit] împreun].
P]rin[ii le erau s]n]to\i \i îi iubeau, tr]iau într-o
cas] mare, îngriji[i de o doic] devotat], bulg]roaica
Mariana – care a r]mas timp de 60 de ani al]turi de
ei \i, în cele din urm], doar al]turi de Valentin, ultimul
Lipatti –, se mi\cau în high-life-ul Capitalei \i, ca alte
familii cu dare de mân], vara se refugiau la [ar], pe mo\
ia unde ei, copii de or]\eni, descopereau libertatea \i
natura misterioas] a lumii.
Paradisul lor se numea Fund][eanca.
“E numele propriet][ii pe care tata o avea în
comuna Glâmbocata, azi comuna Leordeni în jude[ul
Arge\, la kilometrul 89, pe vechea \osea Bucure\ti-
Pite\ti.
Cu mama \i cu Dinu ne duceam în fiecare var]
la Fund][eanca, unde ne instalam cam pe la sfâr\itul lui
iunie \i st]team pân] la 9 septembrie, când serbarea
zilei onomastice a mamei punea cap]t vacan[ei. (...)
Fund][eanca era locul tuturor vr]jilor, locul
muzicii \i al lecturii, al p]durii str]b]tute c]lare, al nop[ilor
cu lun] plin] în care tata prefera s] doarm] pe o banc]
în parc, al mirosului amar de nuci sau cumplit de dulce
al teilor, al câinilor credincio\i \i zburdalnici, al bucuriilor
autentice.
La începutul anilor ‘30. Dinu absolv]
Conservatorul din Bucure\ti la numai 15 ani, iar în
1933 – la 16 ani, deci – sus[ine deja concerte laAteneul
Român.
Dac] facem zoom in, îl vedem pe un afi\ din
ianuarie ‘33 care anun[] c] el va interpreta Concertul
nr. 1 în mi bemol major de Liszt, iar, în martie a aceluia\i
an, îl g]sim pe scen], tot la Ateneu, cu Concertul în mi
minor de Chopin.
Toate astea se întâmplau într-o Românie care
se uita la Franța cu recuno\tin[], ca la sora mai mare,
sora-model. În saloanele cu preten[ii ale Bucure\tiului
se vorbea limba francez].
În acest context, Ana Lipatti decide c] Dinu
trebuie s]-\i continue studiile pianistice la Paris. O
femeie ambi[ioas] \i voluntar] simte c] România nu-l
mai încape pe fiul cel genial.
F]r] s] [in] cont de ezit]rile so[ului s]u, ea =\i
impune voin[a: familia Lipatti vinde una dintre casele din
Bucure\ti \i cump]r] un apartament în cel de-al VI-lea
arondisment al capitalei franceze.
Din 1934 pân] în vara lui 1939, mama \i cei doi
fii vor locui pe Rue Saint-Romain, la num]rul 9.
Înscris la École Normale de la Musique, Dinu
studiaz] interpretare cu cel mai mare pianist francez al
vremii,AlfredCortot, iarcompozi[ie, cuNadia Boulanger,
pe care are s-o declare “mam] spiritual]”.
E ca \i cum un IT-ist român din zilele noastre ar
fi fost cooptat în echipa restrâns] a lui Steve Jobs.
Închipui[i-v] c] ave[i acces nu doar la cei mai
buni profesioni\ti din domeniul pe care vi l-a[i ales, ci c]
intra[i într-un grup în care schimb] ideicei mai buni dintre
to[i. De pild]: la Paris, în salonul unei prin[ese, micul
prin[ al pianului îi cunoa\te, printre al[ii, pe Paul Valéry \i
pe Antoine de Saint-Exupéry.
vobea de la el sau de la Dumenzeu?” Si cate poate alte
lucruri i-or fi trecut femeii prin cap si cu toate acestea a
continuat…a aplecat vasul ei spre buza altui vas si uleiul
a inceput sa curga si a umplu vasul…femeia s-a uita
mirata la copiii ei si din privire a cerut inca un vas…a
aplecat din nou tematoare vasul ei si uleiul a inceput sa
curga…si apoi spre alt vas…si altul…si altul…
Copii ii aduceau vase goale, femeia turna din
vasul ei si Dumenzeu infaptuia imposibilul. “Mai sunt
vase goale? Mai da-mi unul…!” “Mama, nu mai sunt,
nu mai e nici unul gol…” si atunci uleiul s-a oprit.
Credinta lor i-a salvat…credinta lor in lucrarea
si puterea lui Dumnezeu i-a pus in fata unei experiente
unice. Miracolul pe care l-au trait a fost apoi spus de mii
si mii de ori…pana in zilele noastre si dupa noi.
Dumnezeusi-aarataharul sauexact catevasegoale
au fost. Nicimaimult nicimai putin…Dumnezeu a implinit
exact nevoia ei, nici o picatura in plus sau inminus.
Cum te increzi in Dumnezeu in aceste vremuri
ciudate? Il onorezi cu ascultarea ta in fata situatiilor de criza
prin care treci. Ascultarea si credinta ta il onoreaza pe El si
Il pune in situatia de a-si descoperi Puterea si Gloria Sa.
Astazi nesiguranta ne inspaimanta, fragilitatea
mediului in care traimaduce neliniste. Si fata de aceasta stare
incepemsacautamsi sapromovamuncrestinismfarariscuri.
Alegemsaneincredeminceeacestim,ceeaceavem,ceeace
aminvatat, in familie, in rude, inprieteni,…insa fara credinta
inDumnezeu este imposibil sa-i fimplacuti.
Uneori, cand trecem prin situatii extrem de
dificile, simtim ca suntem victimele circumstantelor.
Cand suntem intr-o situatie din care nu vedem scapare,
nu stim ce sa facem si totul pare imposibil. Si am tendinta
de a ma vedea o victima a circumstantei si il blamez pe
Dumnezeu care nu e drept. Te intrebi „De ce a ingaduit
Dumnezeu acest lucru? Este simplu privitor? Voi trece cu
bine mai departe?”
Intr-o perspectiva crestina intelegem ca acest
Dumnezeu care a creat Pamantul nu l-a lasat apoi de
capul lui. El este inca deasupra oricaror evenimente.
Cum ramane cu tsunami, cutremure, atacuri teroriste,
etc?EsteDumnezeu si in astfel de catastrofe?Daca poate
sa existe un tsunami sau daca un cutremur poate sa aiba
loc in afara voii lui Dumnezeu, inseamna ca exista ceva
mai puternic decat Dumnezeu. Si lucrul acesta nu este
adevarat. Vor fi lucruri pe care noi nu le vom intelege –
si nu putine. Dar nu scrie nicaieri in Biblie ca trebuie sa
inteleg tot ce face Dumnezeu.
„Caile Mele nu sunt caile voastre“ (Isaia 55:8)
„GandurileMelenusunt gandurilevoastre.GandurileMele
suntmai presus de gandurile voastre. Si caileMele suntmai
inalte decat caile voastre.“Asadar, eu stiu ca sunt lucruri pe
care nu le voi intelege niciodata. Dar sunt multe pe care le
putem intelege, daca ne-amopri sa ne gandim la ele.
Exista un vechi cantec crestin care spunea
ca vom intelege mai bine totul atunci cand sfintii lui
Dumnezeu vor fi adunati acasa si cand vom povesti cum
am biruit. Atunci vom intelege mai bine.
Domnul Isus Christos spune: “ceea ce este cu
neputinta laoameni esteposibil laDumnezeu.”Credintamea
si a ta indiferent demarimea ei poate pune inmiscareCerul.
Emanuel C. Pavel /
(continuare din pagina 6)
CRIZA DE ULEI
În timp ce Dinu absoarbe \i se las] absorbit
de muzic], determinându-l pe unul dintre profesorii săi,
Paul Dukas, s] spun] c] românul este cel mai bun elev
al s]u \i c] întrevede în el un al doilea Enescu, Valentin
ia lec[ii de art] dramatic] \i de dic[ie cu Denis d’Ines, de
la Conservatorul parizian:
“El m-a înv][at cu r]bdare s] vorbesc fran[uze\
te ca francezii.Adic] s]m] descotorosesc de accent, de
vibrarea puternic] a consoanei r, s] frazez cum trebuie,
s] nu confund vocalele închise cu cele deschise, pe
cele lungi cu cele scurte. M-a înv][at apoi s] în[eleg
în profunzime un text dramatic \i s]-l joc f]r] efort
aparent.
Am muncit mult, cu o pl]cere imens] \i cu
sentimentul de a intra treptat într-o lume mirific]: am fost
pe rând Scapin, Sosie, Figaro, Cyrano sau don César
de Bazan... |i cred c] a\ fi devenit un destul de bun
«pensionar» al Comediei Franceze, dac] evenimentele
din 1939 nu ar fi curmat aceast] prim] voca[ie.”
VA URMA