6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIAN TIMES
CRIZA DE ULEI
(continuare in pagina 8)
Slavomir Alm]jan
Lumea, așa cum o vedem azi, s-ar putea sa fie
doar o imagine editată de condiționarea percepțiilor noastre
sub influența elementelor manipulative ale aparatelor de
propagandă, servind diverselor interese ale grupurilor
capabile sa exercite influență. Linia neagră pe care o tragem
sub multitudinea observațiilor noastre s-ar putea să ne ducă la
un rezultat dictat de dinainte… Socotelile implicând procesul
digerării informațiilor, privind propria edificare, ne duc deseori
la un resultat iluzoriu și ceea ce este cu adevărat dureros este
rezultatul aplicării acestuia în felul nostru de viețuire. Cu
alte cuvinte, felul nostru de viețuire este deseori întemeiat pe
premise false.
Intenția mea, în articolul de față, este de a aduce la
lumină capcanele întinse minților noastre în viața de zi cu zi. Intensitatea motivației mele
este cu matât mai mare cu cât relația mea cu “realitatea” impusă este o relație de război.
Mi-am zis: voi privi dincolo de ceea se mi se dă ca “fapt” și voi căuta întotdeauna un
reper dincolo de natura mea umană în stabilirea cordonatelor reale ale circumstanțelor în
care mă aflu ca să nu mă trezesc mai devreme sau mai târziu că am trăit în zadar. Căci, nu
există îndoială în inima mea, natura mea umană va găsi cu greu resurse pentru a se opune
curenților vremii pe când sâmburele divin plantat în spiritul nostru, va aspira spre aerul
curat al meditației nealterate de manupulațiile materialismului veacului acestuia. Atenție,
vă strig, noi traim și umblăm pe un teren minat! Ceea ce gândim, hotărârile pe care le luăm
pot avea consecințe eterne. Vrem noi sa fim păpușile de paie ale puținor profitori? Puterea
lor stă nu neapărat în slăbiciunile noastre intelectuale ci mai degrabă in erodarea sistemului
de discernere în gândirea noastră.
“Științele”aparcaciupercileșiodatăcuelelimbajulcaresăanesteziezesensibilitatea
noastră în relație cu adevărul. Lipsa de substanță în prezentarea unor teorii canvenabile este
compensată de un limbaj sofisticat care intimidează în mare măsură mintea care încearcă
să pătrundă mai adânc. Societăți cu caracter desgustător de militant au susținut și susțin
un război neîncetat împotriva a tot ceea ce are absolutul ca reper în viețile noastre. Sub
lozinca “liberi cugetători” promotorii depravării au otrăvit societatea umană cu minciună,
imoralitate, egoism și în ultima instanță, lipsă de nădejde.
Chiar în clipele în care scriu, un conflict între Federația Învățătorilor din British
Columbia este în plină sesfășurare. Este de fapt o ilustrare perfectă a impasului la care
societatea noastră se află datorită mișcărilor sindicale și a doctrinelor de stânga care bântuie
de-a lungul și de-a latul lumii occidentale. Datorită impactului devastator pe care greva
învățătorilor o are asupra celor mai mici și mai vulnerabili, tribunalul suprem al BC a
legiferat greva lor ca fiind în afara legii și a ordonat învățătorilor să revină la lucru…Acum
DECEPȚII
(1)
aici este mirarea: cei cărora noi le încredințăm copii să-i indrume înspre a fi elemente
pozitive în societate se dedă flagrant la acte antisociale! La prima vedere, actul lor este
nobil și chiar eroic… Rebeliunea lor a fost văzută de cei mai mulți drept un act de
curaj. Dar haideți să privim puțin mai adânc. Un învățător începător începe prin a
câștiga cca $42,000 pe an. Ei au cel mai bun plan de pensie din țară și cele mai lungi
concedii. Atenție: ei nu au stat în grevă pentru sărmanul de la McDonlds care transpiră
pe $8.00/oră! Sindicatele lor nici nu amintesc nimic despre ei… Sindicatul nici măcar
nu avea în vedere soarta propriilor membrii când regula vechimii a fost stabilită. În
momentele de criză, adevărata solidaritate ar face ca toți să suporte pagubele nu doar
cei mai noi. În propria mea experiență am văzut cum întreprinderea la care am lucrat a
oferit doua solutii datorită crizei de lucru prin care trecea. Prima, de fapt cea mai nobilă,
a fost reducerea orelor de lucru pentru toți membrii pentru ca să nu fie concedieri. A
doua soluție era reducerea personalului. Sindicatul a ales solutia a doua! Deci sărmanul
membru plătitor a fost lovit de cei care aveau datoria să-l protejeze…La prima vedere la
care din nefericire subscrie marea majoritate a muritorilor, gândirea lor este nobilă…
Iubite cititor, noi suntemchemați sănucontribuimlanumărul adepțiilor “primei
vederi”. Ni s-a dat puterea de a discerne până acolo că Pavel striga Corintenilor:
“Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”
Prin lumina Scripturilor, sursa fără cusur a principiilor eterne, actul de
discernere nu este o opțiune ci o obligație! Având în vedere vremurile din urmă, deci
vremea noastră, Domnul Isus își începe discursul prin:
”Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.”
(Mat 24:4
Scriptura nu încetează să ne îndemne la discernământ și la veghere în ceea ce
privește judecata și dicernerea. Cuatâtmaimult acumcândasaltul asuprabunului simț în
gândire se intensifică.Acest asalt este calculat, lucrat cu ometiculozitate cutremurătoare
și rezultatele acestuia sunt evaluate cu atenție. Vrăjmașul sufletelor noastre are o rezervă
aparent nelimitată de trucuri și tactici pe care le folosește fără să ne dea nici un pic de
răgaz… Vestea bună și minunată pentru noi este că noi avem dreptul și puterea să ne
luăm răgaz pe măsură voinței noastre. Cugetul liber trebuie să se sprijine pe un adevăr
solid și etern și nu pe nebuloasa relativismului. Și nu numai atât! Noi avem puterea și
autoritatea să fim purtătorii mesajului capabil să străpungă și să taie adânc în nonsensul
rătăcirii spiritului uman în robia relativismului. Și vai de noi dacă n-o facem!
Iubite, cititor, acest articol deschide o serie de meditații inspirate din adevărul
Scripturii, meditații relevante în conjuctura socială și istorică în care ne aflăm, menite să
ne ajute în eliberarea propriului nostru cuget de dogmele acestui veac oricât de nobile
ar părea să fie. Vom încerca să descojim mesajele veacului pentru a expune luminii
tertipurile menite să ne fure libertatea într-unul din puținele domenii în care o putem
practica pe deplin: în gândire… Caci:
“Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi pacinică, blândă, ușor de
înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică.”
(Iacov 3:17)
Cum ar fi arătat această societate dacă în căutarea adevărului am râvni și obține
înțelepciunea așa cum versetul de mai sus o descrie? Iată un subiect asupra căruia
merită să meditezi înspre zirea ta proprie dar și a celor din jur prin aroma pe care o vei
răspândi.
Am fost intrebat recent “Care criza e mai mare?”
Am cerut ceva detalii despre sensul intrebarii si ce am
apreciat inca de la inceput in tot contextul discutiei a fost
“normalizarea” ideii de criza. La nivel particular si colectiv
avem crizele noastre, de moment ori scurta durata, ce
marcheaza nunantat existenta cotidiana. Crizele arata pe
cine ma bazez si la cine apelez in primul rand - cine face
parte din planul A. Si legat de solutie apare inevitabil
factorul religie/credinta. Pana la urma asa si trebuie sa fie;
pentru a-si dovedi valoarea si validitatea unei apartenente
divine, religia are nevoie sa fie testata. In speta directa,
crestinismul trebuie sa fie verificat. Problema este ca
testarea crestinismului inseamna de fiecare data testarea
mea si a ta, a celor credinciosi si a valorilor pe care ne construim tot ceea ce tine de viata
prezenta, relatiile cu cei din jur, reactia la pierderi/castiguri si asa mai departe. Credinta
crestina poate fi defaimata de cei din afara ei in fel si chip, dar cea mai mare paguba o pot
aduce cei care isi afirma valorile vietii in conformitate cu voia lui Dumenzeu dar traiesc in
continuare in conformitate cu voia lor. Altfel spus mai mult rau poate face crestinismului un
pocait nepocait decat vreun ateu, ori adept alt altei religii.
Credinta se cere a fi argumentata la nivelul ideilor, al dezbaterii filosofice, insa
validitatea ei va fi mereu data la nivelul aplicatiei personale.
Scrisoarea catre Evrei (11.6) din Noul Testament statueaza limpede ca “fara
credinta este imposibil sa ii fii pe plac lui Dumnezeu”. De fapt in parcurgerea Biblei se
poate intalni tema credintei in multe pasaje si intotdeauna nu este doar un concept pur
teoretic ci mai mult exemplificata la nivelul experientei umane, a unei situatii in care ne
putem regasi si din care putem dobadi pricepere, curaj, intelepciune.
Afost credinta ceea ceNoe a aratat si trait in timpul celor 120 de ani de constructie
a unei barci gigant ce a salvat umanitatea.Afost credinta ceea ceAvraam a facut purtandu-
si fiul pe muntele Moria pana in momentul ultim al sacrificiului. A fost credinta ceea
ce militarul roman a aratat intorcandu-se acasa pentru a-si vedea fiul sanatos dupa cum
spusese Isus din Nazaret.
Credinta solicita o privire dincolo de noi insine pentru a gasi raspunsuri la ceea ce
framanta, la ceea ce ne doare, la ceea ce ne marcheaza si intriga. Credinta ne muta privirea
spre Dumnezeu unde ne putem ancora speranta si increderea si in acelasi timp creeaza
oportunitatea pentru Dumnezeu de a-si ararata Puterea si Gloria Sa.
Citeam recent un pasaj cuprins intr-o carte istorica a Vechiului Testament - 2 Regi
4.1-7 ce ofera un exemplu al unei credinte radicale intr-un moment de criza. Pasajul incepe
cu tragedia unei femei al carui sot decedase. El era un profet necunsocut, ceea ce ne ajuta sa
intelegem cadrul acestei incercari – o familie tematoare de Dumnezeu trecea printr-un
moment limita al existentei lor. Durerea despartirii era impletita cu povara unei situatii
materiale precare. Moartea sotului o lasase pe femeie in datorii si fara spijin in cresterea
celor doi copii. In lumea veche creditorii puteau cere ca in contravaloarea banilor
imprumatati sa le fie dati cei doi copii. Femeia era singura si ii putea pierde in scalvie si
pe cei doi fii.
Disperarea situatiei este comuna multora – ceea ce ne arata ca indiferent de
progresul umanitatii, conditia umana nu s-a schimbat aproape de loc si trecem prin
acelasi nivel de imprejurari in perioade diferite.
In situatia ei, femeia cere ajutor la profetul Elisei – cel respectat si cunoscut in
comunitate ca fiind un om al lui Dumnezeu.
“Ce ai prin casa” – a intrebat profetul Elisei? Cu sfiala ea a prezenta situatia
disperata in care se afla: “nu amnimic decat putin ulei de masline…” Profetul ii da un sfat
ciudat, o porneste pe un curs al actiunii la care nu se astepta nimeni. “Du-te pe strada, la
vecini si cere-le sa iti dea niste vase goale si sa nu fie putine…Apoi cand te intorci acasa
inchide usa dupa tine si incepe sa torni in vasele colecte din uleiul pe care il iei”.
Metoda este ciudata si nu prea rezolva situatia. Femeia are nevoie de ulei si nu
de vase…are nevoie de produs si nu de recipient(e).
In criza ta mergi la un om pe care il consideri spiritual – un om al lui Dumnezeu
- si in loc de un raspuns incurajator, de o rugaciune speciala, de o vorba memorabila, te
impinge spre ceva ciudat. Insa situatia era fara scapare pentru femeie si colectarea vaselor
goale din vecini pare ilogica dar nu o costa nimic…ce-ar avea de pierdut? Chiar asa, ce
avem de pierdut cand ne incredem in Dumnezeu in ciuda unor evidente descurajatoare?
Fiecare casa in care a intrat sa ceara un vas gol era un pas al credintei. Fiecare pas
catre un veciun sau altul era un pas al credintei. Fiecare vas cerut era o expresie a credintei
ei in valoare unui cuvant ce vine de laDumnezeu. Cu fiecare vas pe care il colecta ii oferea
lui Dumenzeu posibilitatea de a manifesta si mai puternic si mai cuprinzator.
Imaginati-va putin scena revenirii. Omul lui Dumnezeu nu era in camera sa
roasteasca vreun cuvant special sau sa se roage peste vasele acelea. Era ea singura, cu
cei doi copii si o multime de vase goale. Nu este nimeni in jurul ei sa o insoteasca in
acesta experinta. Este un lucru prin care trebuie sa treaca personal, doar ea si copii. Ea
stia ce are acasa…doar ceva putin ulei si ca va fi nevoie de un miracol. Credinta ei a pus
in miscare Cerul si Dumnezeu a infaptuit imposibilul.
Aluat vasul ei deulei si s-auita inlauntru…cevaulei dar putin.Vanzandevidentele
te cuprind tot felul de ganduri…”Ce m-a apucat sa ascult de omul asta ciudat?” “Elisei
VAURMA