7 / 24
ROMANIAN TIMES
7
Meditații est-etice
EcaterinaBălăcioiu ex-Lovinescu a fost mamaMonicăi
Lovinescu, profesoarăde limba francezăși traducătoare.
Azi, e descoperită și ca o scriitoare notabilă.
În ultimii ani, în România, au apărut mai multe cărți
care aduc în prim plan această scriitoare excepțională,
soție devotat-romantică, mamă cu totul specială și
martiră a închisorilor comuniste (arestată la 71 de ani,
trece prin câteva penitenciare politice românești, unde
e eutanasiată lent prin privare constantă de tratament
medicamentos. Scopul e dublu : cel politic urmărea
ca presiunile asupra mamei arestate să domolească
elanul critic anticomunist, al fiicei, Monica Lovinescu,
la Radio Europa Liberă (la Paris, – unde o surprinsese
bolșevizarea țării ) ; scopul de jaf urmărea, însă,
interesele procurorului de caz, care pusese ochii pe
apartamentul din București al familiei Lovinescu, pe
care și l-a și însușit, de altfel, după moartea Ecaterinei
Bălăcioiu datorită tratamentului din închisoare și după
aruncarea ei într-o groapă comună).
...În 1943, la puţin timp distanţă de data morţii tatălui,
Monica Lovinescu, încă aflată la București, notează
cum
acasă,
pentru ea semnifica, pe atunci, strada
Wilson, „
părinţii mei erau divorţaţi, stăteam cu mama,
dar mergeam şi la tata zi de zi, experienţă ce nu m-a
traumatizat de fel. Despărţirea lor petrecându-se fără
scene ca între oameni nefiresc de civilizaţi
”. Autoarea
crede că, redându-i libertatea – după ce îi fusese o
statornică admiratoare, prietenă devotată şi susţinătoare
în activitate –, „
de fapt, mama îl redase complet pe
E. Lovinescu literaturii, dezbărându-l de obligaţiile
cotidiene ale unei banale vieţi de familie
”. Este nota
care asumă, o dată în plus, excepționalitatea acestei soții
și mame, fiică de boier și persoană cu totul elegantă în
stil antic și clasic, dar și altruistă până la sacrificiu de
iubire.
Conacul boieresc de la Cruşeţ – de care sunt legate
copilăria mamei şi vacanţele Monicăi Lovinescu – e
plasat între Craiova şi comuna aparţinătoare, Mierea
Birnicii. E un Eden al scriitoarei. Fotografia Ecaterinei
Bălăcioiu, alintată Titi în familie, promite încă de la
vârsta de 18 ani o frumuseţe de epocă: „
un chip rotund,
gingaş, frumuseţea puternic marcată a anilor treizeci,
un surâs vag, distant şi o privire care evită obiectivul
aparatului, lăsându-ne să citim în ea o uşoară adiere
de orgoliu şi, sub aparenţele gingăşiei şi fragilităţii, o
neclintită voinţă şi siguranţă de sine
”.
Tânăra pleacă la Paris pentru specializare în limba
şi literatura franceză. „Aici l-a întâlnit pe Eugen
Lovinescu, venit pentru diverse studii, şi s-au plăcut.
Căsătoria s-a oficializat în 1919. Au locuit pe strada
Ion Câmpineanu, în Bucureşti ”, unde, la 19 noiembrie
1923, s-a născut Monica. Se ştie că Ecaterina Bălăcioiu
moştenise douăzeci de pogoane de pământ la Cruşeţ(i)
Angela FURTUNĂ
şi a cultivat o parte din lotul ei (care era egal cu loturile
moştenite de fraţi tot de la părinţi) cu floarea-soarelui, „
ca
să aibă mereu sub ochi galbenul lor crud, dacă tot nu-
și poate oferi un Van Gogh
”. Cum preluase de la părinţi
multe însuşiri pedagogice şi progresiste, profesoara
Ecaterina Bălăcioiu se va îngriji ca
toți copiii satului să
meargă la liceu, iar mai târziu, când va avea putere și
influență la București, copiii Crușețului vor primi, mai
toți, burse.
Aceste gesturi aristocrate umaniste, la care
se adaugă elanurile princiare pline de compasiune şi
de eleganţă, veneau să încununeze virtuţile Ecaterinei
Bălăcioiu nu numai pe linia paternă, de moştenitoare a
boierului progresist Gheorghe Bălăcioiu. În amintirile de
familie, mama Ecaterinei Bălăcioiu, domină nu numai
poveştile eroice de pe vremea năvălirii turcilor ci, mai
târziu, şi cele iscate de haiduci (care încă mai apăreau
la drumul mare, în interbelic, cu o vagă promisiune de
îndreptare a spiritului de dreptate, spre a iluziona cu
promisiunea justiţiei sociale o clasă din ce în ce mai
pauperă), iar acest filon memorialistic charismatic se va
transmite către nepoţi, inclusiv către Monica Lovinescu,
alimentând un imaginar narativ de familie alocat cultului
eroilor şi actelor lor de bravură în numele unor idealuri
de familie, de neam şi de ţară. E de presupus că acest
spirit de istoricizare şi de tezaurizare a memoriei, venit
pe filiera bunicilor materni, se va asocia în mod benefic,
la fiica Monica, scriitoarea şi jurnalista de mai târziu, cu
ştiinţa detaliului memorialistic şi a literaturii de memorie,
a jurnalului şi a consemnării cotidiene oneste, preluate de
la E. Lovinescu.
Din păcate, jurnalul de adolescentă al profesoarei
Ecaterina (Titi) Bălăcioiu, care a trăit la Cruşeţ –
înconjurată de o familie pitorescă, excentrică, înlesnită
și generoasă -
, nu s-a păstrat. Dar martorii spun că
„jurnalul ei de adolescentă şi de tânără fată era o piesă
interesantă sub toate aspectele, dar şi ca „obiect de
artă”: era un jurnal ilustrat cu desene, autografe, vignete
ale iluştrilor artişti” prieteni, între care Cella Delavrancea,
Margareta Sterian, Pica Dona…Discretă, misterioasă şi
foarte ermetică, nu a reuşit să-şi salveze propria memorie
scrisă, dar a dat dovadă de eroism pentru a salva, aproape
riscându-i viaţa, opera soţului, E. Lovinescu, din mâinile
şi de sub ochii celor veniţi, în bolșevism, să o confişte.
L-a divinizat pe E. Lovinescu şi a crezut cu nedezminţită
admiraţie în opera lui, care s-ar fi putut pierde în absenţa
curajului şi devotamentului ei. „
A depus-o apoi la o
ambasadă străină, de unde a luat drumul unei pribegii
care a durat mai bine de patruzeci de ani
”. Iubirea
profesoarei Ecaterina Bălăcioiu faţă de E. Lovinescu
a constat mai ales din puterea de a înţelege vocaţia
pentru
viaţa de cuvinte
care însoţise destinul
omului de
hârtie
; acesta
nu rămăsese vieţii dator nici măcar cu un
rând
:
„murise cu teribila datorie de a nu fi trăit-o, pur şi
simplu, decât pentru a o transforma în cuvinte”. Monica
Lovinescu a fost martorul acestei devoţiuni, fapt care, la
rândul său, va marca propria personalitate cu un instinct
de sacrificiu aparte, izvorât din capacitatea de a substitui
o idee nobilă oricărui alt ţel mundan.
… într-o marţi dimineaţa de 17 ianuarie 1950, Ecaterina
Bălăcioiu îi scrie de la București, Monicăi la Paris,
încărcată de resemnare şi de luciditatea bunului român
ce asistă fără putere la invadarea şi la mutilarea ţării
sale»: (vezi «Monica Lovinescu. Est-etica. Geneze»,
de Angela Furtuna, cu două desene de Maestrul Devis
Grebu și 13 fotografii de Maestrul Dinu Lazar, sub egida
Bibliotecii Bucovinei, Ed. Vinea, 2013, București. Carte
distinsă cu Premiul
Convorbiri Literare
pentru 2013):
„O, scumpa mea, toţi cei care îşi închipuie că trecutul
se va întoarce exact cum a fost sunt orbi, obtuzi,
inconştienţi. N-au habar de uriaşa muncă de propagandă
ce se desfăşoară aici. Ca şi cum ai vrea să redai un ten
ca crinul celor care au suferit de vărsat de vânt. Aş vrea,
draga mea, să te pun în gardă împotriva speranţelor
deşarte. Cu cât trece timpul, cu atât pierdem teren…
La voi, mordibezza, hiperestetism – faţă de forţa asta, de
avalanşa care s-a pornit şi n-o să mai poată fi oprită de
nimeni şi de nimic: asta nu din cauza justeţei „geniale” a
marxismului, ci fiindcă poporul s-a ridicat, e în plin marş
şi are să distrugă totul. „Proşti, dar mulţi” (Alexandru
Lăpuşneanu). Că vor fi păcăliţi şi că-şi vor da seama prea
târziu, asta-i altă poveste; dar forţa s-a dezlănţuit şi, ca o
erupţie de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ şi are
să pârjolească tot ce întâlneşte în cale” (citat din volumul
Bălăcioiu-Lovinescu, Ecaterina: «Scrisori către Monica»,
1947-1951, Ed. Humanitas, 2012).
Îndemnul mamei, rămasă prizonieră în țara invadată de
sovietici, către fiica sa, rămasă de cealaltă parte a Cortinei
de Fier, e pătruns de un autentic patriotism nobil și liberal:
„chiar şi dacă se întâmplă ce emai rău, tu trebuie să fii ofiinţă
raţională; va trebui să trăieşti, nu pentru răzbunare, ci pentru
cei care te-au iubit şi care poate au murit, căci, dulcea mea
copilă, dragosteamea e atât demare, încât am să-ţi urmăresc
de dincolo, din ceruri, paşii, faptele, ascensiunea…” (28
decembrie 1949, Ecaterina Bălăcioiu Ex-Lovinescu, mama,
către fiica sa Monica Lovinescu).
Angela FURTUNĂ
Noiembrie 2017
Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu (1887-1960) - 130 de ani de la naștere
Moto : „… «
de ce pentru mine mama şi tata trebuiau neapărat să fie eterni »
şi, subînţeles, neapărat,
împreună şi nu separaţi
”
(Monica Lovinescu)
(continuare in pagina 9)
Zilele Monica Lovinescu
,
Ediția 2017, la Suceava
Biblioteca Bucovinei, Consiliul Județean Suceava, Uniunea
Scriitorilor din România, Radio Europa Liberă au organizat
Zilele Monica Lovinescu
, Ediția 2017, la Suceava.
Pe16noiembrie,începândcuora11,laBibliotecaBucovinei,
au avut loc mai multe evenimente:
ConferințăANGELAFURTUNĂ
I.
:
Cazul Monica Lovinescu – Raport secret. Despre
singurătatea modelului etic în România cucerită de post-
istorie și, din nou, de terorismul intelectual.
Prezentare enciclopedie europeană
II.
:
În 2018, la 95 de ani de la nașterea sa și la 10 ani de la
plecare,
Monica Lovinescu va apărea în DICȚIONARUL
ENCICLOPEDIC AL GÂNDITORILOR DIN
EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST, DUPĂ 1945
(
Dictionnaire encyclopédique
des penseurs d’Europe
centrale
et orientale
depuis 1945
.
(Pologne, Hongrie,
République tchèque, Slovaquie, Slovénie, Roumanie,
Bulgarie, Balkans, États baltes
).
Un Proiect al
Institut de
France, Fondation Simone et Cino Del Duca, l’Académie
des Sciences morales et politiques en partenariat
avec l’Institut Hannah Arendt .
Autorul
articolului,Angela FURTUNĂ. Punctele forte
ale proiectului academic francez s-au fixat pe
teme esențiale ale istoriei noastre recente :
Dissidence et pardon politique en
1.
Europe (Disidență și iertare politică
în Europa). 2. Descoperind liniile de
forță ale gândirii morale și politice
în Europa Centrală și de Est, după
1945…
Proiecția filmului documentar
III.
Monica
Lovinescu, din nou acasă
, scenariul
și regia Angela Furtună. O producție
Biblioteca Bucovinei 2008.