6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIAN TIMES
CARE-I GENERATIA MEA?
(continuare in pagina 20)
Slavomir Alm]jan
DECÉPŢIE,
decepţii,
s.f. Înşelare a speranţelor cuiva,
dezamăgire, deziluzie; amărăciune. țVar.: (înv.)
decepţiúne
s.f.ă – Din fr.
déception,
lat.
deceptio, -onis.
DECÉPŢI//E ~i
f.
Pierdere a iluziilor; înşelare a speranţelor;
dezamăgire; deziluzie. țArt.
decepţia;
G.-D.
decepţiei;
Sil.
-ţi-e
ă /<fr.
deception,
lat.
deceptio, ~onis
Am adus atenției cele două definiții din DEX cu
scopul de a defini nu atât titlul acestei lucrări ci cuvântul care
va apărea frecvent in această lucrare…De fapt acestă definiție
prin ea isăși ar putea trezi panica… Vedeți, decepția este cu
un grad mai destructivă decât înșelăciunea. Înșelăciunea este
o unealtă a decepției! Înșelăciunea este o inducere în eroare
care urmărește o gratificare imediată a înșelătorului. Decepția merge un pas mai departe,
și urmărește manipularea celui înșelat, este o manipulare menită să altereze mecanismul de
discernere și implicit de percepere a unei realități date. Și asta de fapt nici nu se oprește aici!
De aici încolo, componentul primordial al voinței de a trăi ese alterat. Speranța!
Oameni cu caractere nobile, cu minți strălucite, cu o creștere si o educație aleasă
au fost seduși, idee cu idee, definiție cu definiție, iluzie cu iluzie, și apoi smulși pentru a fi
folosiți înspre promovarea unor cauze nimicitoare…Mintea omenească a ajuns scena celor
mai crâncene bătălii. Așa cum am amintit, număruntele înșelăciuni sunt ținta atotștiutorilor
umanișticischimbărilelente,deesență,destructură.Fărăîndoială,amestecăturileamețitoare,
acel “colosal” adevăr este folosit ca să strecoare exact dramul de minciună la care aparent
vei fi imun. Tone de apă, limpede și binefăcătoare pot contaminate de unminuscul germene
sau de un miligram de cianură. Decepția este acea fără scrupule manipulare a setei pentru
ca tu să înhalezi acel minuscul germene sau acel strop de cianura… Vedeți, nici germenele
și nici cianură nu vor știrbi cu nimic, în aparență, din limpezimea și prospețimea după care
tânjești, cu atât mai mult avându-se în vedere intensitatea setei care te duce la căutare…
Motivația căutărilor noastre trebuie să fie una din marile noastre priorități in
procesul de discernere. Fără îndoială, unsuflet însetat de
adevăr
și de cunoaștere aduce
slavă lui Dumnezeu, și Dumnezeu la rândul Lui, Sursa adevăratelor revelații, răsplătește
acest efort.
“Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înțeleg totul.”
(Proverbe 28:5)
DECEPȚII
(2)
Atunci când avem absolutul ca reper, totul poate fi înțeles și cunoscut până
în esență. Această cunoaștere nu va fi acumulată pentru viitoarele dezbateri… Pavel
îl atenționează pe Timotei:
“Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare…”
(2
Timotei 2:23) Există căutări motivate de spiritul narcisist, menite să eleveze propriul
eu, cautări care duc la o falsă cunoștință și o falsă înțelepciune…Nici nu este de mirare
că există un război neostoit, de o cruzime cutremurătoare care se duce împotriva
bunului simț implantat de Dumnezeu în esența ființelor noastre, bunul simț care duce la
cunoașterea lui Dumnezeu și a înțelepciuni lui.
“Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei…”
(Romani
1:19)
Degradarea acestui bun simț s-a produs prin erodarea standartelor morale pe
care le adoptăm. Nu numai că acest bun simț al cunoașterii și discernerii este depravat
de această degradare ci chiar atributele umane care țin de natural…Cercul vicios în care
un suflet uman intră, ca urmare a acesor degradări, este o tragedie umană de proporții
cataclismice. Falsa cunoștință vine dintr-o minte tulburată de nelegiuire.
“Mânia lui Dumnezeu se descopere împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu, și
împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor
care înădușe adevărul în nelegiuirile lor.
”
(
Romani 1:18)
Totuși cugetul uman nu este menit să trăiască în pace atunci cănd sufletul este
potopit de nelegiure. Este nevoie de o justificare, chiar falsă, care să deie un iz de pace
fără de care supraviețuirea este imposibilă. Aici intră în joc acel devastator cerc vicios
mai sus amintit. Adevărul dătător de pace nu se poate baza pe relativ ci pe absolut. Și
cum ablolutul este în Dumnezeu și este icompatibil cu sufletul tormentat de placeri și
nelegiuire, spitul de răzvrătire din om s-a pornit să creeze un surogat de absolut care să
devină fundație pentru alte “descoperiri”
“pe nedrept numite astfel”
așa cum îi scrie
Pavel lui Timotei. Cuvântul lui Dumnezeu este fără echivoc în această privință:
“…fiindcă măcar că l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu,
nici nu I-au mulțumit; ci
s-au dedat la gândiri deșarte
, și inima lor fără pricepere s-a
întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înebunit; și au schimbat slava Dumnezeului
nemuritor întro icoană care seamănă cu omul muritor…”
(Romani 1:21-23)
Vedeți, devastarea nu se oprește aici. Avem “gândirile deșarte” care s-au
materializat în dogme, ba chiar și în religii. Relația omului cu minciuna a ajuns la nivel
de credință. Omul și-a creat un dumnezeu convenabil și a ajuns să creadă in el.
Aici
este puterea decepției!
Umanismul este o astfel de religie si omul este dumnezeul ei
fals.Atât de puternic este efectul acesteia că am ajuns azi sa fimmartorii existenței unei
societăți total lipsite de valori absolute unde imoralitatea a devenit un fel de moralitate
Din varii situatii si conversatii avute in ultima
perioada raman cu impresia ca traiesc in cea mai neagra
perioada a istoriei. Am insa si alte motive care ma imping
sa nu cred asta – bazandu-ma si pe faptul ca o luminita cat
de mica face o diferenta enorma intr-un intuneric dens.
Constat, ca multi altii, intunericul spiritual din jur, noua
paradigma a moralitatii progresiste dar in acelasi timp pot
surprinde bunatatea lui Dumnezeu prin prisma abundentei
de resurse si posibilitati de care nici o alta generatie nu a
avut parte.
Ampetrecut ultimele luni citindmai mult in zona
faliilor generationale trasate in istorie la nivelul umanitatii
- modul in care clivajul, ciocnirea, conversia a avut loc.
Analizand prin plusuri si minusuri, cultura generationala prezenta vad ca nu
este nici mai buna si nici mai rea decat alte prioade din istorie. Incercand un exercitiu de
asemanare constat ca perioada regelui Ahab (c. 871 – c. 852 IC) descrisa in naratiunea
biblica din 1 Regi se pliaza bine pe mediu contemporan la nivelul de confuzie, rautate,
stricaciune.
O generatie pervertita va genera o cultura perversa. Gandeste-te la cat de mult
rau e acum in lume, intrucat nu biserica ci Hollywood a inceput campanii moralizatoare
impotriva abuzurilor – promovate tot din inzvorul cultural Hollywoodian. Cat de mare sa
fie sticaciunea prezenta intrucat cei care sunt autorii si actorii principali sa zica: “nu se mai
poate!”
Si mai trist este ca biserica in multiple situatii copiaza modelul generational
condimentand abuzurile cu motivatii “spirituale”.
Un exponent al vremii sale, regele Ahab a ramas considerat cel mai pervertit
conducator al natiunii Israel, intrecand toti predecesorii sai. “Ahab, fiul lui Omri, a facut ce
este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei ce fusesera inaintea lui.” – 1 Regi 16.30
La numai 58 de ani dupa ce imparatia lui Solomon a fost rupta in doua s-a ajuns
la un apogeul al stricaciunii morale cu reflexii adanci in viata sociala si culturala. Desi cele
zece triburi fusesera conduse de 7 oameni deosebit de rai, Ahab a fost aparte, creand si
infuentand o cultura toxica. Otrava spirituala era ingerata zilnic cu bunavointa si intreaga
generatie pasea in intuneric. Ingredientele? Dorinta de putere, ceva spiritualitate (noua,
senzationala) si multa sexualitate. Religie, Putere si Sex. Nu acestea sunt coordonatele si
in prezent?
De la inceput Ahab a fost deschis la schimburi cultural-religioase importand
zeitati pagane si promovand o inchinare patimasa catre acestea. Bivolii la care se inchinase
predecesorul sau Ieroboam, pareau o joaca de copii fata de ceea ce reprezenta “avansul
spiritual” al lui Baal. Noul sistem spiritual a fost promovat peste tot in teritoriul lui Israel,
influentand mintea si inima oamenilor, schimbandu-le valorile si inchinarea in adevar fata
de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.
Plusul era dat si de elementul pasional - cultul Astarteei. Aici era componenta
feminina din inchinarea catre Baal – un echivalent al culturii feministe ce domina astazi.
Aparut ca o reactie normala fata de abuzurile reale venite din parteamasculina, feminismul
exarcerbeaza prinmanifestari, impingand pendulul contraponderii androgine dincolo de
bun simt si ratiune. In mijocul unei generatii interesate de senzualitate, cultulAstarteei a
turnat gaz pe foc. Desigur, oamenii mereu au fost creativi in modalitatile lor de a pacatui
insa acum rebeliunea era promovata in public, vazuta ca omodalitate evolutiva normala,
fara nici o rusine. Vedem noi asta in vremurile prezente?
Influentele lui Baal erau exprimate la cel mai inalt nivel de consoarta lui Ahab,
Izabela. Ahab era primul rege ce luase de sotie o printesa dintre neamurile pagane
actionand total impotriva principiilor enuntate in legea lui Moise. Nu stim in ce conditii
a avut loc intalnirea sau legatura lor. Poate tatal luiAhab, regele Omri, a aranjat asta. Sau
poate a fost doar dorinta pasionala a lui Ahab dupa o femeie de o frumusete rapitoare.
Nu stim…putem banui si oricum nu ajuta sa cunoastem cum s-a intamplat. Important
este ca Izabela a ajuns “primadona” nu doar in dormitorul regal ci in intreaga impartie.
Si asta a facut intreaga situatie si mai inabusitoare.
De buna seamaAhab era capricios, mofturos si usor de manipulat. Izabela si-a
cosolidat pozitia de prim-evanghelist al unei religii ratacite si nocive in care Baal si
Astarteea trebuiau sa-l inlocuaisca in mentalul colectiv pe Iahve. Ma intreb din nou, se
intampla asa ceva astazi?
Ahab nu se putea dezice si dezvinovatii. Totul se intamplase sub nasul sau desi
el stia si alternativa. Dumnezeul i-a ingaduit sa inteleaga si sa cunoasca Adevarul, insa
Ahab a ales sa-l ignore. “…oamenii au iubit mai mult intunericul” – nimic nou in istorie,
nu? Cand devine domn peste suflet pacatul este greu de inlaturat in fata oricaror evidente
fizice, rationale, sprituale, stiintifice, de bun simt.
Toate aceste consideratii ne aseaza insa in fataunei intrebari: “Cuminfluentez eu
generatia si cultura in care traiesc?”. Ma conformez curentului ori promovez responsabil
alternativa ce vine dinspre Dumnezeu?
Modul in care ne inchinam lui Dumnezeu in familiile noastre, in biserica,
conteaza. Nu este doar o intamplatoare traditie si nicidecum un fapt invizibil. Crestinii
au abandonat prea multe redute culturale in numele unei idei de a fi relevanti ce a creat
confuzie – intrucat a fost inteleasa si instrumentata in fel si chip.
Modul in care astazi barbatii stiu sa isi infraneze pornirile sticacioase ale inimii,
conteaza. Modul in care alegempartenerul de viata este o treapta foarte importanta ce va
influenta generatii / perioade istorice.
Ceea e crezi ca poate are efect doar la nivel personal, privat, dezvolta de fapt
trasaturi de caracter ce pot fi evidentiate in cultura prezenta. Alegerile noastre sunt inca
importante, esentiale - au valoare. Fie ca alegem sa ne implicam, fie ca nu! Pana si lenea
noastra, ingoranta noastra, ajuta intr-o directie la formarea culturii in care traim.
Ahab a facut alegeri gresite in viata personala si a afectat prin deciziile sale
viata celor din jur, a intregului popor. Ramane o pata neagra in istorie. A esuat in a se
inchina unui Dumnezeu Creator si Mantuitor atat in viata privata cat si public.
Am ajuns aproape in 2018 si semanam cu generatia lui Ahab. Ce voi face?
Ce vei face?
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC
www.blog.punctul.com