Romanian Times 337

8 / 24

Cultură 8
Rubrică îngrijită de Lucia McNeff
Dinu și Valentin Lipatti (2)
ROMANIAN TIMES
Anii petrecu[i în Fran[a sunt ani de maxim]
intensitate: pentruDinu, repeti[ii \i concerte, \i iar repeti[ii
\i oameni de la care nu se mai satur] s] înve[e; pentru
Valentin, cursuri de actorie, zeci \i sute de spectacole
de teatru \i toate filmele en vogue ale epocii.
În plus, Ana Lipatti îi cump]r] fiului cel mare,
dup]majorat, unautomobilMatford, variant]european]
a Lincoln-ului american, cu care el =\i va plimba familia
în vacan[e, ajungând la fel de pasionat \i perfec[ionist,
la volan, ca atunci când se apleac] asupra claviaturii.
În iulie 1939, familia Lipatti a revenit definitiv
în România. Chiar în seara zilei în care au ajuns la
Bucure\ti, Dinu a cunoscut-o pe pianista Madeleine
Cantacuzino. “Singura mare iubire din via[a lui Dinu”,
avea s] scrie Valentin, dup] mai bine de 50 de ani.
Dannhauer pe numele de fat], Madeleine era
m]ritat] la acel moment. A renun[at la toate pentru a
fi împreun] cu Dinu, c]ruia i s-a dedicat pân] la sfâr\
it, mai întâi ca logodnic], iar apoi, cu doar câteva luni
înainte de moartea lui, \i ca so[ie.
Al]turi de ea a plecat din [ar], în 1943, pentru
un turneu la Stockholm. Credeau c] va fi o ie\ire
temporar], dar n-aveau s] se mai întoarc] niciodat] în
România.
S] mai spunem C], între 1939 \i 1943, Dinu
sus[inuse recitaluri nu doar acas], ci \i la Roma, Viena,
Berlin, Bratislava \i Sofia? C], la Bucure\ti, era deja
considerat cel mai mare pianist al genera[iei sale? |i
c] ace\tia sunt anii în care s-a luptat s] ridice casa de
la Fund][eanca?
Cum\tii, despreunompecarenu l-ai cunoscut,
care elemente sunt esen[iale în via[a lui \i care nu? Po[i
l]sa ceva pe dinafar]? Ai dreptul s] alegi tu, un str]in,
ce ți se pare important?
Aceasta nu este doar povestea lui Dinu Lipatti.
Afost a\a la început, când îi ascult]m înregistr]
rile de pe YouTube \i citim comentariile de acolo, ale
unor oameni din toat] lumea care sim[eau, datorit]
muzicii lui, o fericire adesea inexplicabil].
Dar apoi, c]utând texte despre via[a lui Dinu,
l-am descoperit pe Valentin.
El a condus delega[ia României la Conferin[a
pentru Securitate \i Cooperare în Europa de la
Helsinki (1972-1975), despre care pu[in semai vorbe\te
ast]zi, poate fiindc] doar []rile mici mai invoc] deciziile
istorice de atunci.
La Helsinki, în 1975, reprezentan[ii a 35 de
state – SUA, URSS, Canada \i aproape toate []rile
europene –semnauunactcareprevedeainviolabilitatea
frontierelor (în]bu\irea Prim]verii de la Praga, în
august 1968, era proasp]t] în min[ile tuturor).
S[ nu uit]m: Conferin[a se desf]\ura în plin
R]zboi Rece. Cu cq[iva ani înainte, pentru a justifica
interven[ii armate precum cea din Cehoslovacia,
liderul sovietic emisese a\a-numita doctrin] Brejnev,
privind“ suveranitatea limitat]” a []rilor din Pactul de la
Var\ovia, din care f]cea parte \i România:
“Când for[ele care sunt ostile socialismului
încearc] s] direc[ioneze dezvoltarea unei []ri socialiste
c]tre capitalism, aceasta nu devine numai o problem]
a []rii în discu[ie, dar \i o problem] \i o preocupare
comune ale tuturor []rilor socialiste.”
Trecuser] doar 7 ani de la publicarea acestor
rânduri în Pravda , organul de pres] al comuni\tilor de
la Moscova, \i, totu\i, inclusiv Brejnev =\i punea semn]
tura pe Actul Final de la Helsinki, prin care cei 35 hot]
rau:
s]-\i reglementeze pa\nic neîn[elegerile, -
s] nu foloseasc] for[a, -
s] nu se amestece în “afacerile interne” ale -
altui stat.
Iar Valentin, fostul ucenic într-ale actoriei din
Parisul interbelic, care apoi, timp de 15 ani (1949-1964),
predase la Facultatea de Litere din Bucure\ti cursul
de Literatur] francez] a secolului XVIII (Montesquieu,
Voltaire, Diderot, Rousseau...), era cel care negocia
aceste valori existen[iale în numele României.
“Un diplomat curajos de dincolo de Cortina
de Fier i-a f]cut pe ru\i s] scrq\neasc] din dinţi...
România a luptat mai puternic chiar decât puterile
apusene pentru acordul Conferin[ei pentru
securitate cu privire la notificarea prealabil] a
(continuare din numarul trecut)
manevrelor militare la 150 demile dep]rtare de orice
frontier] european].
Statele Unite nu erau deosebit de interesate
în legătur] cu aceast] problem], posedând metode
de detec[ie prin satelit pentru supravegherea mi\c]
rilor militare. Pentru români îns], acest lucru era cel
pu[in o form] de protec[ie împotriva unei «a doua
Prag]» din partea aliatului sovietic”, scria, într-o
edi[ie din iunie 1975, cotidianul american “Los Angeles
Times”.
Cuma fost posibil caun fiudemo\ier – care înc]
lca din start regula comunist] a “originii s]n]toase” – s]
ajung] la acest nivel de reprezentare?
N-o s] ne în[elegem niciodat] pe noi în\
ine, ca societate, \i nici n-o s] avem vreun “proiect de
[ar]” credibil în absen[a unei dezbateri oficiale despre
comunism \i urm]rile sale.
Tot ce tr]im azi =\i are r]d]cina în acei ani. Totul
s-a r]sturnat pentru România în 1945, iar schimbarea a
fost atât de ampl] \i de nea\teptat], încât e dificil de
afirmat c] românii de azi mai seam]n] cu aceia care
au f]cut r]zboiul.
Ce-i lipsise lui Valentin Lipatti înainte de
instaurarea comunismului? Am fi tenta[i s] zicem c]
nimic. Banii – nu, educa[ia – nu, statutul social – nu, c]l]
toriile nu. |i a\a mai departe.
Poate provocarea? Acea \ans] pe care un
spirit con\tient de for[a sa l]untric] o caut] înc] din
adolescen[]?
Urm]torul fragment eoprob]c]nu\tii niciodat]
ce e în sufletul altuia:
Dinu Lipatti s-a stabilit în 1944 în Elve[ia,
împreun] cu Madeleine. A predat pân] în 1949 la
clasa de virtuozitate a Conservatorului din Geneva.
În 1947 a fost diagnosticat cu o form] de leucemie
denumită limfomul Hodgkin.
.
Ultimul recital l-a sus[inut în septembrie 1950,
la Besançon (Fran[a). I s-a f]cut r]u pe scen], s-a
ridicat de la pian \i a ie\it din sal]. Niciun spectator nu
a plecat. Dinu s-a întors dup] câteva zeci de minute
\i a mai interpretat bucata lui Bach numit] Jesus
bleibt meine freude(“Iisus r]mâne bucuria mea”),
aceea\i pies] pe care o cântase la 5 ani, în primul s]
u recital public. Da capo al fine , ca o bucl] infinit]
a vie[ii sale, ca o ie\ire din timp.
Amurit în 2 decembrie 1950
Theodor Lipatti a murit în 1947, de hemoragie
cerebral]. Avea 75 de ani.
Ana Lipatti a reu\it s] plece în Elve[ia în
septembrie 1950, deci l-a mai prins =n via[] pe Dinu
aproape trei luni. El o chemase printr-o scrisoare trimis]
în 1949, cerându-i s] aibă mijloace financiare pentru
a se între[ine timp de câteva luni. Socrul de atunci al
lui Valentin, academicianul Mihai Ralea, o ajutase s]-
\i fac] formele de plecare, îns] fusese arestat] în
vama Curtici. Din documentele Securit][ii reiese c] ar
fi încercat s] scoat] din [ar] bijuterii de argint; Valentin
scrie în memoriile sale c] era vorba doar despre ni\te
linguri[e de argint.
Ana Lipatti a r]mas pentru totdeauna în Elve[ia,
stabilindu-se într-o suburbie a Genevei, Chêne-Bourg,
lâng] cimitirul unde fusese înmormântat Dinu \i unde
avea s] fie îngropat] \i ea. A murit în 1973, la 86 de
ani.
Valentin Lipatti a intrat în diploma[ie în 1964,
iar în 1965 a fost numit delegat permanent al României
***
laUNESCO. S-a întors, deci, la Paris, unde a locuit pân]
în 1971. Dup] anii în care a fost negociator \ef al []
rii noastre la Conferin[a de la Helsinki (1972-1975), a
fost ales membru \i apoi vicepre\edinte al Comitetului
Executiv al UNESCO (1976-1980). În 1978, potrivit
memoriilor sale, a fost numit \eful Direc[iei Cultur] \i
Pres] din Ministerul Afacerilor Externe.
În cartea “Orizonturi ro\ii”, publicat] în Occident
dup] dezertarea sa, controversatul general Ion Mihai
Pacepa sus[ine c] Valentin Lipatti ar fi fost adjunctul \
efului Serviciului “D” (Dezinformare) al Securit][ii, având
numele de cod Valentin Leonte.
Valentin Lipatti d] o replic] acestei acuza[ii în
cartea sa de amintiri publicat] în 1993, intitulat] “Strada
Povernei 23” (din care am folosit toate citatele mari
prezente în acest articol):
“Unii amatori de senza[ional – suflete o[]râte
sau gugu\tiuci gata s] ponegreasc] pe oricine \i orice
– preiau cu nesa[ \i neghiobie calomniile lui Pacepa \i
încearc] s] le prezinte drept adev]ruri.
Este probabil greu de iertat unui fiu de mo\ier
de a fi r]mas fidel ideilor de stânga, într-o vreme în care
oportunismul a devenit parc] legea tutelar] a multora
dintre noi.”
Valentin Lipatti s-a îmboln]vit în anii ‘70 de
scleroz] în pl]ci, care s-a agravat dup] 1990 \i a f]cut
ca el s]-\i petreac] ultimii ani de via[] în c]rucior cu
rotile. Amurit în 1999, la 76 de ani.
*
Acest articol n-ar fi fost scris, probabil, dac] nu
exista aceast] înregistrare:
“B]ie[andrul acesta ciudat, cu un fizic nu foarte
atr]g]tor \i cu un comportament lipsit de expansivitate
cuceritoare, era cu totul altcineva când se a\eza la
pian. Grav, serios, transcendental, muzica îl mistuia cu
o pasiune unic] \i ireversibil]; adolescentul devenea
frumos, înalt, puternic, sublim... Rareori mi-a fost dat s]
v]d o transfigurare atât de puternic].” (Valentin despre
Dinu)
Cel-de-sus vars] darul s]u peste cei
neputincio\i; se vede c] a\a place sfin[iei-sale, spune
un personaj dintr-un basm de Creang].
În onoarea Zilei Naționale a României,
administrația orașului San Francisco a arborat
drapelul României pe faimoasa clădire a Primăriei
metropolei americane.
Gestul de curtoazie al autorităților americane
arată, încă o dată, nivelul extraordinar al relațiilor
bilaterale între România și S.U.A. și urmează
convorbirilor din cadrul vizitei oficiale la San
Francisco a consulului general al României la Los
Angeles, Cosmin Dumitrescu. Consulul general
a fost însoțit, în vizita realizată la Primăria San
Francisco în data de 16 noiembrie 2017, de o
delegație formată din consulul onorific al României
la San Francisco, George Roth, Andrei Popovici,
reprezentantul organizației româno-americane
Casa Română, cea mai veche și activă organizație
românească di BayArea, și reprezentanta Camerei
de Comerț Româno-Americane din San Francisco.
România și Statele Unite ale Americii sunt
parteneri în cadrul unui Parteneriat Strategic care
a împlinit 20 de ani în luna iulie a acestui an.
Consulatul General al României la Los Angeles
adreseazămulțumiri partenerilor americani pentru
susținerea României, a simbolurilor și valorilor
patriei noastre atât pe coasta de vest a Statelor
Unite ale Americii, cât și peste tot în lume unde
țările noastre cooperează pentru promovarea și
apărarea democrației și libertății, precum și pentru
progres economic și prosperitate.
Drapelul României
arborat pe clădirea
Primăriei San Francisco,
în onoarea
Zilei Naționale a României