Romanian Times | Februarie 2018

10 / 24

ROMANIANTIMES
VLADIMIR TISM}NEANU 10
Arhitectul cultului
7.02.2018
Dumitru Popescu bănuiește că aș dori să
exonerezcumvaperioadacominternistăprin
formularea ideii că a doua etapă, de după
1965, „a fost la fel de rea, dacă nu și mai și
decât cea dirijată milimetric de hegemonul
de la răsărit și agentura lui oploșită în
România”. Îl include dl Popescu în această
agentură pe un Emil Bodnăraș, fost spion
sovietic, unul dintre membrii grupului lui
Dej direct responsabil pentru de-sovietizare
prin menținerea stalinismului național?
N-aș zice, citind frumoasele cuvinte pe care
le are de rostit despre cel care a sovietizat
armata română. Dl Popescu se dovedește
îngrijorat de faptul căm-așfilăsatmanipulat
și îmi reamintește în ce valori au crezut
cândva părinții mei: „Îmi pun întrebarea: în
numele cărui tiranic (și efemer) considerent
a făcut acest compromis principial radical
descendentul adversarilor lumii guvernate
de crâncena putere a banilor (cu toate
gravele lor erori, aceia se revendicau,
totuși, de la un țel uman etern imperios”.
Pe pagina următoare, autorul îl numește pe
C.V. Tudor „un tipic intelectual de stânga”.
Suntem în plină anarhie conceptuală:
după Dumitru Popescu, tatăl meu, om al
stângii radicale, fost voluntar în Brigăzile
Internaționale din Spania, oameni ca el, de
la Valter Roman și George Macovescu, la
Mihail Florescu și Tudor Bugnariu, ar fi
făcut parte din aceeași familie a stângii cu
autorul poemelor antisemite din volumul
Saturnalii și al pamfletelor rasiste din
România Mare. Socotește dl Popescu
populismul fascistoid drept o expresie a
stângii politice? În ce mă privește, am rupt
cu paradigma marxistă cu foarte mulți ani
în urmă, am explicat în repetate rânduri
motivele intelectuale și morale care au
determinat această despărțire.
Teroarea este deplânsă în aceste memorii
numai în măsura în care ea afecta aparatul.
Eliticidul, spre a relua formularea
profesorului Virgil Nemoianu, l-a lăsat
rece pe acest ideolog îndrăgostit de scheme
abstracte. Persecuția intelectualilor în anii
lui Dej, mai ales în 1958—1959, i-a lăsat
un gust amar lui Dumitru Popescu, însă
ideologul a acceptat-o fără sămiște în front.
Aasistat îngrețoșat la înscenarea împotriva
Miliței Petrașcu, a lui Mihail Andricu și a
grupului lor, dar n-a schițat nici cel mai
mic gest de dezaprobare. Nu pare să știe
mare lucru despre Mircea Vulcănescu,
Petre Pandrea, N. Steinhardt, Nicolae
Mărgineanu, Alice Voinescu, Dinu Pillat
ori N. Carandino. O fi citit oare memoriile
doamnei Annie Bentoiu?
După 1965, când avea să fie unul
dintre succesorii lui Răutu, Popescu a
contribuit decisiv la articularea noului
cult al personalității. Presupusa aversiune
pentru cultul lui Stalin nu l-a vindecat de
voluptateaditirambilor(sărecitimdiscursul
său la Congresul al XI-lea). Eseurile lui
Popescu din Scînteia (pe care a condus-o
după 1965) erau scrise alert și propuneau
o oarecare deschidere. Ele dădeau măsura
limitatei liberalizări a perioadei 1965—
1968. În anii următori, ideologul avea să-și
descopere vocație de romancier. În fapt, ar
fi el însuși un subiect pentru un roman. În
eseul său despre Soljenițîn, Georg Lukács
chiar sugera ideea unui posibil mare roman
despre un ideolog al stalinismului, cultivat,
iluminat și fără îndoieli, gen József Révai.
Membru al Comitetului Politic Executiv,
Dumitru Popescu a rămas până la sfârșit
în anturajul lui Ceaușescu și a continuat
să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave
consecințe sociale. Discipol al lui Răutu,
nu a avut nicicum vocație de eretic. Omul
care se jura că detestă poncifele irespirabile,
cel care a făcut în repetate rânduri elogiul
subiectivității creatoare, a rămas până la
capăt ostatecul unor năluciri ideologice.
Când alții mișcau în front, el continua să
defileze cu turma.
Memoriile sale abundă în aceleași extenuate
și extenuante clișee despre exploatare,
lupta de clasă, complotul gorbaciovist și
câte altele. Pe de altă parte, pentru cei care
studiază câmpul intelectual din acei ani,
distribuția raporturilor de forțe în aparatul
ideologic, rolul școlilor de partid și al secției
de propagandă și presă, intervenția directă a
liderului partidului în cristalizarea retoricii
puterii, articularea discursului totalitar
în diversele etape ale regimului, aceste
memorii oferă importante informații care,
firește, trebuie tratate cum grano salis. Seria
de volume semnate de Dumitru Popescu,
peste o mie de pagini, reprezintă un mesaj
din alte timpuri, prolix, încețoșat și auto-
compătimitor, dar util pentru cei care vor
să înțeleagă geneza și tehnicile cultului
personalității, mecanismele înregimentării
mentale, structurile heteronomiei, meta-
bolismul auto-înjosirii, miturile esențiale
ale sistemului simbolic pe care îl putem
numi religia politică a socialismului lui
Ceaușescu.
Necesitatea depunerii Chestionarului derivă din faptul că persoanele fizice
rezidente care pentru acelaşi venit şi pentru aceeaşi perioadă impozabilă sunt
supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în statul străin cu
care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, au dreptul
la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în
străinătate. Respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
creditul fiscal.
Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte
schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare
a dublei impuneri completează Chestionarul şi este obligată în continuare la plata
impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara
României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în
următorii 3 ani calendaristici.
În conformitate cu prevederile art. 336, alineatul 3^1 din Codul de procedură
fiscalăconstituiecontravenţieşi sesancţioneazăcuamendăde la50 la100 lei, nedepunerea
în termen a Chestionarelor pentru stabilirea rezidenţei fiscale, de către persoanele fizice
obligate potrivit Codului fiscal. Această sancţiune se va aplica pentru faptele săvârşite
după data de 1 ianuarie 2018.
În vederea informării contribuabililor cu privire la obligaţia de depunere a
chestionarelor,AgenţiaNaţională deAdministrare Fiscală a publicat pe pagina de internet
“Ghidul pentru stabilirea rezidenţei fiscale”. Pentru mai multe informaţii se poate accesa
următorul link:
StabilireaRezidenteiFiscale_Editie2017.pdf
Menţionăm că România şi SUAau încheiat o Convenţie privind evitarea
dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale asupra veniturilor, al cărei text
poate fi consultat accesând următorul link:
Precizări privind rezidenţa fiscală
a persoanelor fizice
Vă comunicăm că, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1099/2016
pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa în România a persoanelor fizice,
s-a instituit obligaţia ca persoanele fizice, cetăţeni români, care pleacă din ţară pentru o
perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, să completeze şi să depună
la organul fiscal central competent „Chestionarul pentru stabilirea rezidenţei fiscale a
persoanei fizice la plecarea din România”.
Chestionarele au ca scop respectarea prevederilor legale privind îndeplinirea
obligaţiilor fiscale de către persoanele fizice care pleacă din România şi se vor depune la
organul fiscal central competent, cu 30 de zile înaintea plecării din România.
Chestionarele pot fi descărcate de pe site-ul ANAF: secţiunea:
asistenţă contribuabili, rubrica: Formulare fiscale şi Ghid de completare, se completează
în două exemplare şi se transmit în una din următoarele modalităţi:
la organul fiscal de la adresa de domiciliu din România, prin poştă cu -
confirmare de primire;
se depun personal sau prin împuternicit la registratura organului fiscal de la -
adresa de domiciliu din România;
electronic, decătrecontribuabili caredeţincertificatdesemnăturăelectronică -
sau sunt înregistraţi în serviciul Spaţiul Privat Virtual.
Prezentarea a avut două părți distincte, dar intercalate: în prima parte două poete
contemporane,AnaMunteanuDrăghici, Președinta Cenaclului “N.D. CoceaAnotimpuri”
din Sighișoara și fiica dânsei, dr. med. Ligia Grindeanu din Chicago au prezentat poezii
din creațiile proprii cuprinse în volumele Dincolo de liniște respectiv Anotimpuri de dor
făcând dovada că și în zilele noastre “românul este născut poet” și că talentul literar se
moștenește de-a lungul generațiilor. Creațiile ambelor poete au fost primite cu multă
căldură și aplaudate îndelungat de către auditori.
Prof.Mihalcea și-a propus un tur de forță: pe de oparte să ilustreze convingător interferența
dintre artă și viața de toate zilele - așa cum a trăit-o dânsul - pe de altă parte să prezinte
foarte pe scurt atât creația a 25 de artiști care au marcat poezia, sculptura, muzica, pictura
și baletul românesc în ultimele două secole cât și condițiile social-politice în care aceștia
au creeat opere nemuritoare. Prezentarea a avut ca moto versurile – atât de actuale – ale
lui George Coșbuc: O luptă-i viața, deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor! și a fost
încheiată cu un citat al dramaturgului Eugen Ionescu: Poeții sunt inima umanității!
Au fost citate versuri dinoperele lui Eminescu,VeronicaMicle, RaduGyr, ȘtefanAugustin
Doinaș, Gheorghe Topârceanu, Teodor Neculuță, Octavian Goga și, dintre cei mai tineri
ale lui Valeriu Cercel; au fost arătate picturi ale lui Nicolae Grigorescu, Teodor Aman,
Apcar Baltasar, Octavian Bancilă, Alexandru Darida și Nicolae Maniu. A fost analizată
cu atenție evoluția spre perfecțiune a sculptorului Constantin Brâncuși și a fost amintită
cariera fenomenală - rămasă simbolică pentru perfecțiunea artei românești - a balerinei
Irinel Liciu. Prezentarea a fost punctată de fragmente din melodiile nemuritoare ale
Baladei de Ciprian Porumbescu, Rapsodiei Române de George Enescu, Valurile Dunării
de Ion Ivanovici și Ciocârlia în interpretarea orchestrei Barbu Lăutaru.
După manifestare l-am întrebat pe prof. Radu Mihalcea despre motivația dânsului pentru
promovarea artei și culturii românești. Dânsul ne-a răspuns: “În cei 45 de ani de pelerinaj
ai mei am asimilat multe aspecte ale câtorva culturi străine dar atunci când vreau să mă
regăsesc pe mine însumi revin întotdeuna la cultura română . Întrepătunderea gândurilor
mele cele mai intime este atât de profundă încât în viața de toate zilele folosesc limba
Centenarul Romaniei: o manifestare culturala la Chicago
(continuare din pagina 2)
(continuare in pagina 23)