9 / 24
ROMANIANTIMES
Cultură
9
Singuri printre duşmani…
deAndrei PLEȘU
Orice s-ar zice, lucrurile nu merg prea bine
în ţara noastră. O spun reprezentanţi ai mai
tuturor taberelor politice, o spun gazetarii,
o spun protestele din stradă, o simt largi
categorii de cetăţeni. Unanimitatea opiniei
se fisurează doar atunci cînd vine vorba
despre cauze. Dar şi în această privinţă,
pare să existe un „consens“ neaşteptat
între proguvernamentali obidiţi şi
antiguvernamentali patrioţi. Răul vine de-
afară!
România e ţinta unei subversiuni planetare.
Avem în toate punctele de pe glob, în toate
organizaţiile internaţionale care contează
(precum şi în „infiltraţii“ lor din ţară),
duşmani sîngeroşi, al căror program e
ştergerea României de pe faţa pămîntului,
prin dezmembrare, epuizarea resurselor,
calomnii manipulatorii, intrigi oculte.
Sîntem singuri, o insulă de nefericire,
într-o mare de ostilitate. Să facem un rapid
inventar. Care sînt instrumentele malefice
ale schingiuirii noastre cotidiene?
● Multinaţionalele. Au venit pe la noi ca
să ne jupoaie. Ne iau de proşti, fac bani pe
pielea noastră şi spoliază bogăţiile noastre
strămoşeşti.
● Intelectualii sinecurişti, vînzători de ţară,
gata să ne reclame la vreo Înaltă Poartă sau
să batjocorească poporul care, chipurile, nu
alege ce vor dumnealor! Bine zice Codrin
Ştefănescu: trebuie arestaţi! Cum s-a făcut
şi cu luptătorii din munţi care sabotau
prietenoasa ocupaţie sovietică sau cu unii
disidenţi estici (ruşi, cehi, români etc.)
care, pentru un pumn de arginţi, îşi turnau
pe la posturi de radio şi guverne străine
politicienii naţionali.
● Ungurii şi ruşii, care au organizat şi
lovitura de stat din decembrie 1989, pe
baza înţelegerii dintre Gorbaciov şi Bush.
Mai nou, pînă şi bulgarii, care ne privesc
de sus…
● „Aşa-zisa“ societate civilă care
dispreţuieşte poporul suveran, cel care ne-a
dăruit majoritatea parlamentară de astăzi.
● Candoarea noastră strămoşească, inaptă
să vadă răul din bine şi binele din rău.
Am crezut că Nicolae Ceauşescu era rău,
cînd de fapt era un mare român. Invers,
am crezut că e de optat pentru capitalism,
cînd de fapt capitalismul e o pregustare a
apocalipsei.Amcrezut că Securitatea e rea,
cînd de fapt ne-a apărat de duşmani (şi de
noi înşine…). Am crezut că Doina Cornea
a fost eroică, deşi, în realitate, eroic a fost
Iulian Vlad.
● Statul paralel.Adică SRI, SIE şi, mai nou
SPP. Binoamele, trinoamele, polinoamele.
Dar şi Kövesi. Dar şi Opoziţia. Dar şi
Iohannis. Dar şi unii pesedişti. (Tudose, de
pildă. Sau, poate, Cătălin Ivan. Sau – mai
ştii? – IonuţVulpescu.) Pe scurt, toţi cei care
nu-i lasă să lucreze pe cei 20-30 de inşi de
la vîrful Puterii, singurii care se străduiesc
să ţină piept complotului mondial descris
mai sus. Am spus 20-30? Nu. Nu ne putem
baza decît pe doi: Dragnea şi Tăriceanu.
Sîntem singuri. Înconjuraţi de prădători
bine organizaţi! Nici măcar Marea Neagră
nu mai e ce-a fost! Ce ne mai poate salva?
Lupul dacic?Vreo „oiţă laie, laie bucălaie“,
„bîrsană“ şi, cît de cît, „năzdrăvană“?
Doamne-ajută! Rămîne, totuşi, o întrebare:
de ce ne urăsc toţi atît de tare? De ce sîntem
inamicul public numărul 1? Cum e posibil
ca tot mapamondul să ne privească chiorîş?
Şi ce-ar fi de făcut ca să arătăm lumii un
chip ceva mai drăgălaş?
P.S. O urmă de onestitate mă îndeamnă să-l
previn pe cititor că n-ar fi exclus ca şi textul
de faţă să fie o manevră perversă, menită să
adoarmă vigilenţa naţiei. A se citi cu mîna
pe sabie!
8.02.2018
/dilemveche.ro100 de ani de la inaugurarea primei misiuni diplomatice
oficiale românești în SUA
„eliberarea fraților supuși unui jug greu de răbdat” și pentru a face să „triumfe domnia
dreptului și a libertății”, subliniind în încheiere, încă o dată, că : „Noi am intrat, deci, în
război, alături de marile națiuni care au înscris sub drapelul lor dreptul naționalităților de
a dispune de ele însele”.
Răspunsul Președintelui Wilson a început cu o apreciere a contribuției României la cauza
Antantei, a continuat cu exprimarea încrederii că, deși relațiile bilaterale de până acum
nu au fost prea eficiente, ele se vor întări prin „lupta și suferința comună”, încheindu-se
cu asigurarea că „Statele Unite sunt fericite să-și fi eliberat brațul pentru protecția țării
dumneavoastră și a aliaților”.
Românii de pe continentul american au fost cei dintâi care i-au salutat pe reprezentanții
Guvernului de la Iași cu bucurie, speranță și, uneori, cu un entuziasm de nedescris.
Unii dintre ei au venit chiar la Washington pentru a le ura bun venit și a le transmite
sentimentul solidarității naționale și frăției cu cei de acasă. În toate orașele americane
cu importante comunități românești au fost organizate întâlniri, mitinguri și manifestări
festive la care, alături de Dr. C. Angelescu, au participat înalte personalități politice
americane și reprezentanți ai presei. La New York, Chicago, Trenton, Detroit, Indiana
Harbor, Cleveland, Pittsburg,Youngstown-Ohio au fost organizate astfel de adunări
cu un puternic răsunet atât în rândurile emigrației românești, cât și în cele ale nativilor
americani. Manifestatiile de la Chicago, începute la 17 februarie 1918 printr-o adunare la
care au participat 6.000 de persoane, au continuat încă alte patru zile cu defilări pe străzile
orașului, defilări la care participanții fluturau tricolorul românesc având în fruntea lor
fanfara care cânta „Deșteaptă-te Române”.
Adunarea cea mai importantă prin semnificația și consecințele ei a fost Congresul
parohiilor românești din SUA, convocat la Youngstown în zilele de 9 și 10 martie
1918. La acest Sinod , desfășurat în prezența ministrului plenipotențiar la Washington,
Dr. Constantin Angelescu, a avut loc depunerea jurământului de credință și subscrierea
actului de credință față de Mitropolia de la Iași și București a bisericilor ortodoxe. Mai
exact, parohiile românești din SUA au făcut primul pas spre Marea Unire hotărând să se
rupă deMitropolia de la Sibiu, „robită, lipsită de drepturi și umilită” și, înmod firesc, să se
supună bisericii din Regatul liber al României. Cu acest prilej a fost citit, în cadru solemn,
„Hrisovul de închinare și supunere a românilor ortodocși din Statele Unite ale Americii
de Nord către Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei”, document care precede Proclamația
de laAlba Iulia ,actul în sine fiind totodată și o anticipare cu nouă luni a Marii Uniri de la
1 Decembrie 1918.
Un alt aliat care ar fi trebuit câștigat pentru apărarea cauzei românești era comunitatea
evreiască din Statele Unite. Cu toate că nu avea un mandat ferm în această privință din
partea guvernului român, Dr. Angelescu a încercat în întâlniri private cu reprezentanții
organizațiilor evreiești să-i asigure că, după război, evreilor din România aveau să li se
acordedrepturicetățeneștiegalecucelealemajoritarilor,obținând,larândulsău,promisiuni
de încurajare și susținere a luptei poporului roman „din care facem și noi parte”.
Încă de la începutul misiunii sale diplomatice pe pământ american, Dr Constantinl
Angelescu a avut grijă să aibă o relație bună cu presa, iar ziariștii sa fie bine și corect
informati atunci când scriau despre țara noastră. Aproape imediat după sosirea la
Washington, a fost invitat de Agenția „Associated Press” la o mare conferință de presă
cu participarea a peste 150 de reprezentanți ai publicațiilor din America și a peste 100
de membri ai Congresului. Acestora le-a vorbit despre „tot ce a făcut România pentru
cauza Aliaților și drepturile noastre seculare asupra ținuturilor locuite de români”. Pentru
ilustrarea conferinței sale au fost proiectate filmele cinematografice aduse din țară.
La sfârșitul conferinței de presă, în cuvântul său de mulțumire, președintele Agenției
„Associated Press” i-a asigurat pe reprezentanții Regatului României de întregul sprijin
al presei americane. Din acea memorabila zi, aproape că nu a existat manifestație sau
eveniment românesc care să nu afle un ecou favorabil în presă, de la ziarele de prestigiu,
NewYork Times sauWashington Post, până la cele mai modeste publicații din ungherele
cele mai îndepărtate ale teritoriului american.
Tot acum sunt create și primele consulate românești de pe continentul nord- american,
începând cu cele de la New York, Chicago, Cleveland, Pittsburgh și continuând cu cele
din Canada, în Hamilton și Montreal. Crearea acestor consulate a fost o acțiune binevenită
pentru intensificarea relațiilor dintre diversele organizații, comitete, societăți ale românilor
americani, inclusiv în privința strângerii de fonduri de întrajutorare. Dupa război,
consulatele au avut un rol important în procesul de repatriere a românilor americani care
doreau să revină „acasă”, adică într-o țară liberă, unită și puternică. De altfel, dupa 1919,
emigrația românilor spre SUAa scăzut la zero.
Oficial, misiunea diplomatică a Doctorului Constantin Angelescu a încetat odată cu
retragerea guvernului Alexandru Averescu și venirea la putere a guvernului condus de
Al. Marghiloman însărcinat cu semnarea păcii separate cu Puterile Centrale. Pe 16 aprilie
1918, Marghiloman dispune ” încetarea tuturor misiunilor de propagandă în străinătate
și altele”. Dar, ca să-și protejeze diplomații de această nouă umilință, Regele Ferdinand
semnase deja decretele de rechemare din posturi. ”Decretul de încetare a misiunii
speciale a Domnului Constantin Angelescu pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite
ale Americii” poartă numărul 685, din data de 7 Aprilie 1918. În locul lui va rămâne la
Washington însărcinatul cu afaceri străine, N.H.Lahovari.Abia în 1922, după patru ani de
absență, România va trimite un nou ministru plenipotențiar laWashington.
IoanaAngelescu, președinte Fundația Grigore Monteoru
(continuare din pagina 4)
(continuare în pagina 12)