Romanian Times | Februarie 2018

12 / 24

ROMANIANTIMES
(continuare în pagina 20)
Cine a fost Doctorul ConstantinAngelescu, primul Ambasador al României în SUA
Publicația Romaniantimes dedică una din pagini a fiecărei luni ale anului 2018 aniversării
Centenarului României, reținându-vă atenția la evenimentele cele mai semnificative care s-au
petrecut în anul Marii Uniri.
Vă așteptăm cu sugestii ale materialelor de publicat conținând evenimente ale anului 1918.
Planificăm a sărbători împreună Ziua Marii Uniri, Sâmbătă, 1 Decembrie 2018.
Vă rugam să adesați sugestiile dumneavoastră grupului de inițiativă,
pentru metropola PORTLAND – VANCOUVER:
Andreea Bodea (503.784.6169), George Horga (503.421.8643), Persida Stana (503.803.8085),
Nelu Ciorba (503.708.3384)
Doctorul Constantin Angelescu s-a născut la 22 iunie
1869, în Craiova, ca fiu al lui Dumitru Angelescu, un
”comersant” din Cetatea Banilor și al Teodorei, care
provenea dintr-o familie de români ardeleni. Agoniseala
tatălui i-a permis ca, după terminarea studiilor liceale, să
urmeze Facultatea de Medicină din Paris, la întoarcerea
în țară fiind numit chirurg la Spitalul Brâncovenesc, apoi
la Filantropia, obținând apoi, în 1903, catedra de clinică
chirurgicală la Facultatea de Medicină din București.
Între timp, în 1899, se căsătorise cu Virginia, fiica
marelui industriaș și proprietar, Grigore Constantinescu-
Monteoru, unul dintre primii întreprinzători români în
domeniul extracției și expoatării petrolului, dar și cel care
crease pe moșia lui, stațiunea Sărata-Monteoru de lângă
Buzău, un adevărat ”KarlovyVary” autohton, ce devenise
faimoasă pentru beneficiile apelor termale sărate. În 1901,
dr. Constantin Angelescu a intrat în rândurile Partidului
Național Liberal, devenind ulterior deputat, apoi, la 4
ianuarie 1914, ministru al Lucrărilor Publice în guvernul
Ionel Brătianu, având ca prioritate organizarea serviciului
sanitar al armatei.
Declanșarea Primul Război Mondial, ieșirea României
din neutralitate în august 1916 și evenimentele nefaste de
pe frontul de luptă al acelui an, ce au culminat cu ocuparea
Bucureștiului de către trupele germane și retragerea
Familiei Regale și a guvernului român la Iași, au dus
inclusiv la refugierea familiei dr. Constantin Angelescu
la Odessa, în Rusia, de unde omul politic, ce ieșise din
cabinetul liberal în decembrie 1916, a reușit să o trimită
pe căi ocolitoare în capitala Franței, la Paris. Acestea erau
condițiile în care, în urma propunerii lui Ionel Brătianu de
înființare a unei legații oficiale în Washington, numele dr.
Constantin Angelescu a fost propus Regelui Ferdinand,
dar și autorităților americane, pentru însărcinarea cu o
asemenea misiune.
După retragerea dinpostul de laWashington, dr. Constantin
Angelescu va ajunge la Paris unde i se va alătura lui Take
Ionescu, ca vicepreședinte al Consiliului Național pentru
Unitatea Românilor, în lupta pentru realizarea năzuinței
naționale de unire a tuturor provinciilor române, de
realizare a Marii Uniri. Dr. Constantin Angelescu va fi
prezent, de asemenea, în calitate de delegat al României, la
lucrările Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) ce a
urmat încheierii războiului și care a statuat prin prevederile
ei ceea ce, pe toată durata anului 1918 devenise deja o
realitate concretă: unirea tuturor românilor în conturul
granițelor României Mari.
În deceniile ce au urmat Marii Uniri, dr. Constantin
Angelescu va întreprinde o uriașă muncă de înnoire a
școlii românești, fiind, cu intermitențe, vreme de peste un
deceniu, în perioada 1918-
1938, Ministrul Cultelor și
Instrucțiunii Publice. Din
această postură, dincolo
de crearea a peste 12.000
de locașuri școlare, a
reformat învățământul
românesc, prin opera sa
fiind pus ”la dreapta”
lui Spiru C. Haret, ca
importanță în dezvoltarea
și modernizarea școlii din Regatul României. De
asemenea, la initiative sa au fost înființate Academia de
Științe și Academia de Medicină, dr. Angelescu fiind
președintele acestora până la desființarea lor, în 1948, de
către comuniști.
Devenind din 1934 membru de onoare al Academiei
Române, dr. Constantin Angelescu a deținut între 1923-
1947 și funcția de Președinte al Comitetului de conducere
a Ateneului Român. Primul Ambasador al României în
SUA și marele reformator și ctitor de școală românească
s-a stins din viață la 14 iunie 1948 pe patul spitalului
francez din București, după ce fusese alungat din propria-i
casă de autoritățile comuniste.
Sursa:
12 /25 august 1918 —Se constituie, la Chișin ău, Partidul Țărănesc din Basarabia,
având în program: împărțirea pământului la țărani, vot universal, îmbunătățirea situației
muncitorilor. Președinți: Pantelimon Halippa (1918 — 1921), Ion Inculeț (1921 —
1923).
24 august/6 septembrie 1918 — Se creează, la Paris, Consiliul Național Român
Provizoriu, care, în 20 septembrie / 3 octombrie, a proclamat formarea Consiliului
Național al Unității Române, organ reprezentativ, având în conducere pe Take
Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu
(vicepreședinți). Consiliul este recunoscut la 29 septembrie/12 octombrie de guvernul
francez, la 23 octombrie/5 noiembrie de guvernul S.U.A., la 29 octombrie/11 noiembrie
de guvernul englez, iar la 9/22 noiembrie de cel italian drept exponent al intereselor
poporului român.
2/15 septembrie 1918 — Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor,
polonilor, sârbilor, croaț ilorși rutenilor voteazăomoțiuneprincareseceredezmembrarea
Austro-Ungariei și eliberarea tuturor popoarelor asuprite.
29 septembrie/12 octombrie 1918 —Comitetul Executiv al Partidului Național Român
din Transilvania, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declarație, redactată de
Vasile Goldiș, privind hotărârea naț iunii române din Transilvania de a se așeza „printre
națiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa.
Se revendică recunoașterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a
Transilvaniei. Se constituie un „Comitet de acțiune”, cu sediul la Arad, avându-l în
frunte pe Vasile Goldiș.
5/18 octombrie 1918 — Declarația de independență a Transilvaniei, adoptată în
ședința de la Oradea, este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr.Alexandru Vaida
— Voevod.
11/24 octombrie 1918 —Cernăuți. Apare primul număr al gazetei „Glasul Bucovinei”,
editată de un grup de români bucovineni în frunte cu profesorul universitar Sextil
Pușcariu.
14/27 octombrie 1918 — Deputaț ii români bucovineni din Parlamentul vienez, foștii
deputați din Dieta Bucovinei, primarii români din localitățile Țării de Sus a Moldovei,
împreună cu alți reprezentanți ai provinciei istorice s-au întrunit în SalaMare a Palatului
Național din Cernăuți și au hotărât constituirea Adunării Constituante. Adunarea alege
un Consiliu Național condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru Popovici și Sextil
Pușcariu — vicepreședinț i, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea și Laurent Tomoioagă —
secretari.
17/30 octombrie 1918 — Constituirea, la Budapesta, a Consiliului Naț ional Român
Central (din 21 octombrie, cu sediul la Arad), ca organ de conducere al românilor
format din șase reprezentanți ai P.N.R și șase social-democrați.
18/31 octombrie 1918 —Proclamarea Către Națiunea Română, în care se aduce la
cunoștință opiniei publice constituirea Consiliului Național Român Central ca unicul for
de conducere al românilor transilvăneni, precum și principiile sale de ac țiune.
(continuare din pagina 8)
Marea Unire de la 1918 - CRONOLOGIE
(continuare din pagina 9)