4 / 24
CENTENAR
4
ROMANIANTIMES
„Ura stârneşte ..., dar dragostea acopere toate ....”
(Proverbele 10:12)
(Completaţi textul folosind soluţiile marcate cu raster)
Orizontal: 1)
Atitudine îngăduitoare.
2)
? — Uvertură la operă!
3)
Umblă cu
învârteli
(pl).
4)
Nu poate fi organizat pe categorii
(adj. masc.).
5)
Perioadă de
instrucţie —A fi neglijent.
6)
A se deplasa — Un con cu vârful retezat!
7)
Primele
locatare ... din bloc! — Bun de gură ... şi de viaţă.
8)
E o măgăriţă — Unicul!
9)
Sport de apă.
10)
Dispoziţii lăsate la o plecare definitivă.
Vertical: 1)
Adversar al cultului icoanelor.
2)
Fluşturatic.
3)
Conducător al unui
vehicul la un ultim transport — E cineva la masă.
4)
Om de treabă — Apare la
fereastră.
5)
Luna! — Lăudată în mod exagerat.
6)
?
(neart. pl.)
— Nu duc lipsă.
7)
Două din trei! —Acoperite cu un strat de metal
lucitor.
8)
Ţesătură groasă de lână — Un grec de viţă veche.
9)
E în toane ... la
început de toamnă! —Acompaniament muzical monoton — Intră în preţ!
10)
Cere
o nouă judecată
(fem.).
Dicţionar:
ABA.
PROVERBE (31)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Dezlegarea careului din numărul precedent:
FEMEI CELEBRE DIN BIBLIE (1)
Orizontal: 1)
EVA – IOCHEBED.
2)
LIDIA – LOT – LA.
3)
IZABELA - EXIL.
4)
SE – OLEURI – SI
5)
ATPR – ADI – BEL.
6)
VAR – C – IOSEBA.
7)
E – IULIA – ARA.
8)
TESTOS – SRE – M.
9)
ACC – EMITANTA.
10)
RID – ALO – IOR.
11)
SALOME – PACAT.
12)
ANA – ELI – FERA.
Victor Martin
Centenarul Marii Uniri este marcat, începând cu luna ianuarie, de un eveniment de o
deosebită semnificație istorică în făurirea României reîntregite între granițele ei firești:
deschiderea primei reprezentanțe diplomatice a țării noastre laWashington.
Într-adevăr, la data de 15 ianuarie 1918, Doctorul Constantin Angelescu (1869 – 1948) i-a
prezentat Președintelui SUA, Woodrow Wilson, scrisorile de acreditare ca „Trimis
extraordinar și Ministru plenipotențiar al Majestății sale Regele Ferdinand pe lângă
Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii în misiune specială”. Cu alte cuvinte,
Constantin Angelescu devine primul Ambasador al României în SUA și conducătorul
celei dintâimisiuni diplomatice oficiale românești pe pământ american. Dupa 57 de ani de
la stabilirea primelor contacte diplomatice, a putut fi înființată prima legație românească
la Washington și deschisă astfel cale liberă relatiilor diplomatice bilaterale dintre cele
două țări.
Momentul hotărâtor care l-a determinat pe primul ministru de atunci, Ionel Brătianu, să
trimită în sfârșit primamisiune diplomatică românească dincolo deAtlantic a fost prilejuit
de intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial la începutul lunii
aprilie1917. Deși România era ultimul stat din Balcani care încă nu avea reprezentanță
diplomatică laWashington, desemnarea ministrului plenipotențiar a mai întârziat câteva
luni, deoarece abia pe data de 7 octombrie 2017 a fost emis Decretul regal cu nr.1107
prin care postul de la Washington îi era încredințat lui Constantin Angelescu. Alegerea
sa nu a fost dintre cele mai ușoare,tocmai din pricina condițiilor impuse de Brătianu:
viitorul ministru plenipotențiar la Washington trebuia să fie un bun patriot, susținător
credincios al principiilor și înțelegerilor României cuAntanta, o personalitate de renume
100 de ani de la inaugurarea primei misiuni diplomatice oficiale românești în SUA
internațional și, nu în ultimul rând, suficient de bogat pentru a putea suporta din propria lui
avere toate cheltuielile cu transportul și organizarea reprezentantei diplomatice. Meritul
Dr Constantin Angelescu a fost acela de a fi înțeles că realizarea idealului național nu
putea fi posibilă atunci fără sacrificii personale.
Imediat după ce au fost eliberate scrisorile de acreditare, el a plecat spre Paris pe un drum
destul de lung, cu ocolirea teatrului de război și escale la Petrograd si Londra. Rămâne la
Paris aproape o lună, timp în care rezolvă chestiunile financiare și de organizare ale staff-
ului viitoarei Legații .
În mod aproape simbolic, din staff făceau parte N.H.Lahovari, ca secretar de legație,
din familia care a dat țării cei mai străluciți diplomați din întreaga ei istorie, un evreu,
Al.Rubin, fotograf și operator cinematografic, pe post de atașat cu probleme speciale și
un erou de război, invalid, maiorul L. Teisanu, ca atașat militar. Cu această echipă, Dr.
ConstantinAngelescu se îmbarcă la 20 decembrie 1917, din Bordeaux, pe transatlanticul
„l’Espagne „, cu direcția NewYork. Printre bagaje, laolaltă cu documente, broșuri și cărți,
se aflau câteva zeci de role cu peste 4.000 de metri de peliculă cinematografică menite
să le înfățișeze americanilor realitățile românești, luptele, sacrificiile și greutățile fără de
seamăn întâmpinate de armata noastră de-a lungul războiului.
La începutul lunii ianuarie 1918, membrii Legației ajung laWashington unde sunt cazați la
Hotelul Shorehamde peConnecticutAvenue, hotel care există și astăzi. Pe lângă încăperile
închiriate pentru personal este închiriat pe „termen lung” și un apartament care avea să
servească drept sediu al Legației până prin anul 1924, când statul român cumpără actuala
clădire aAmbasadei României. De la Hotelul Shoreham au plecat spre Departamentul de
Stat American, aproape în fiecare zi din iarna anului 1918, mesajele guvernului român și
informatii despre lupta românilor din Transilvania, Basarabia și Bucovina pentru libertate
și unitate națională.
După o săptămână de la sosirea Dr. Constantin Angelescu în capitala Statelor Unite,
președintele Woodrow Wilson rostește celebrul „Discurs în 14 puncte”, primit cu mare
încredere și entuziasm de sutele de mii de emigranți transilvăneni, sărbi, muntenegreni și
unguri.Atenția acestora era atrasă în special de punctul 10, în care se spunea: „Popoarelor
dinAustro-Ungaria, al căror loc între națiuni dorim să-l pregătim și să-l asigurăm, trebuie
să li se dea cea mai liberă posibilitate de dezvoltare independentă”.
Prima intrevedere a membrilor misiunii diplomatice românești cu oficialitățile americane
are loc la 15 ianuarie 1918, dată la care Doctorul Constantin Angelescu este primit în
Salonul Diplomaților de la Casa Albă, unde îi prezintă Președintelui Woodrow Wilson
scrisorile sale de acreditare. Într-o atmosferă caracterizată ca fiind „cordială”, ministrul
s-a referit în intervenția sa la scopul pentru care România a intrat în război, respective
(continuare în pagina 9)