6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIANTIMES
#MeToo in Biblie
(continuare in pagina 20)
Slavomir Alm]jan
Era, pe fețele noastre, zâmbetul bucuriei de fi în
prezența Domnului în timpul cântărilor noastre. Unde era
fericirea plângerii, în slujirea Lui, dincolo de poarta bsericii?
Aerul stătut al odăii, liniștea apăsătoare ca un crainic
care nu are nimic de anunțat, lumina obscură a veiozei,
toate,împreună cu ora destul de timpurie, par a arunca
amenințarea unei nopți în care febra va continua să mă țină
treaz…Tic-tac-ul electronic al ceasului de pe perete pare a tăia
felii groase de timp, greu de digerat, secunde de plumb prind a
înlănțui curgerea în butucii grei ai dezolării… Hei, îmi venea
să strig, nu este nimeni prin jur să deie gust clipelor acestea,
nu este nimeni care să pună un strop de răcoare în gândurile
mele?
Aud pașii soției dincolo de ușă apoi o văd venind cu un pahar mare de oranjadă.
“Bea-l tot. Osă-ți facă bine.”Adevărat, grija ei mi-a făcut mai mult bine decât toate băuturile
reci, menite să aducă răcorire trupului meu. “Va fi mai bine,ai să vezi…” Apoi căldura
lacrimilor ei se revărsa peste palma pe care mi-o ținea în rugăciune. O, minunatetele taine,
adâncile șoptiri dintre ea și Creatorul ei!…
Cafeaua, mirosul ei în clipele timpurii ale dimineții nu mai avea nimic pentru
mine. Apa, ea, apa atât anostă în alte dăți era singurul lichid pe care îl doream, păream
a redescoperii binecuvântarea simplității și lumea nu-mi mai putea oferi nimic. A fost o
dureroasă reînvățare a plăcerii de a nu mai avea plăceri, a plăcerii de a-mi întinde brațele
dorului înspre patria de dincolo, înspre departele dătător de plinătate. Cortul acesta
pământesc se interpunea între mine și adevăratul zbor, substanța aripilor mele era mai mult
decât carnea și ele mă înălțau nu sprijinindu-se pe aer ci pe esența lucrurilor care par că sunt
dar nu sunt…
Copleșit de oboseală, în această lecție adurerii, travaliul de a păși dintr-o suferință
în altă suferință cu mici popasuri de bine ici și colo prin stepa pășunilor arse de așteptări
niciodată împlinite, mi-a îndreptat gândurile spre alte pășuni, promise demult, pe lângă
apele reci și clare, m-a reîntors înspre odihna pe care o puteam avea dar am evitat-o de-
atâtea ori…“Du-mi inima dincolo, Dumnezeule, ca să te văd prin cugetul liber de pământul
din mine, liber de plăcerile în care m-am risipit de-atâtea ori, liber de mine însumi… Du-
Când Încetează Cântările
mi inima dincolo, Dumnezeule!” Mă trezisem de-odată, rostind rugăciuni noi, inima
a prins să adauge octave noi plânsului meu… Îmi adusesem aminte de cuiele care nu
mi-au sfârtecat niciodată carnea, de spinii care nu mi-au străpuns tâmplele, de sulița
care nu mi-a străpuns coasta. Îmi adusesem aminte că n-am fost răstignit ori îngropat
de viu așa cum mulți contemporani ai mei au fost… Văzusem o femeie lângă spital,
chinuindu-se să se așeze pe scaunul ei pe rotile. Voiam s-o ajut dar mi-a spus că oricum
aș atinge-o i-aș pricinui dureri mai mari. Am plecat plângând de durerile ei. Câteva
minute mai tărziu oprisem lângă un KFC. Un tânăr s-a apropiat de mine cerându-mi
ceva mărunțiș ca să-și ieie ceva de mâncare. Era tânăr și era schizofrenic… I-am dat
ceva și i-am spus că Domnul Isus îl iubește. După ce am plecat am început să plâng de
starea lui. Ce minunată lecție a fost durerea mea. Ce trezire minunată și ce orizont nou
îmi deschisese Dumnezeu!
Îmi amintesc că de multe ori cerusem Domnului să pună în mine un duh de
mijlocire fără să mă gândesc că va trebui mai întâi să învăț eu însumi nevoia pe care alții
o au, să învăț mila și sensul divin al lacrimei. Pe atunci nu mă gândisem că trebuia ca
ochii sufletului meu să învețe să vadă nu de dinafară ci de dinlăuntru…
Nu mă gândisem niciodată că atunci, când cântările de la biserică încetau și
noi plecam în grabă spre casă cu gândul la bucatele bune și miezoase, la friptura care
ne aștepta caldă, că imediat dincolo de ușa bisericii, potopul de suferință care a cuprins
pământul, cerea lacrimile noastre, cerea genunchii noștrii, cerea gândurile noastre și
renunțarea la noi înșine. Era, pe fețele noastre, zâmbetul bucuriei de fi în prezența
Domnului în timpul cântărilor noastre. Unde era fericirea plângerii în slujirea Lui
dincolo de poarta bsericii?
Lecții prețioase în umblarea noastră cu crucea pe umeri… Lecții adânci
precum cicatricele imense de pe trupul Domnului, în scopul unei fericiri greu de descris
în cuvinte. Însă știu, Puterea în slăbiciunile noastre, transpusă în mila pe care deseori
o învățăm în dureri, se cere revărsată, atunci când cântările tac, în fluvii de mângâiere
peste ceilalți care suferă dar n-au învățat încă sensul adevărat al lacrimei…
“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele
îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Care ne mângâie în toate necazurile
noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înșine suntemmângâiați de Dumnezeu,
să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2Cor.1:3,4)
Ciocanele au sunat a ură, sus,pe dealul Golgotei, spinii s-au împlântat din dorința
de a răni și a provoca suferința, sulița a străpuns coasta pentru a dovedi moartea…Dar
din toate acestea, a fost să fie ca iertarea Lui să rodească pentru noi fructul renunțării
noastre la noi înșine. A fost să fie ca neputințele noastre, ca măsură a morții față de
sinele nostru, să crească dinspre milă în putere pentru luminarea semenilor noștrii cu
mângâierea vieții.
Fara indoiala campania “#MeToo” este una din
cele mai rasunatoare forme de justitie sociala, demascand
ipocrizia unei societati ce se credea avansata, elitista si
care functiona in baza unor instincte primitive. Desigur
campania nu este scutita de exagerari si mistificari –
arsenalul feminismului exarcerbat - dar intreaga situatie
predispune spre o privire atenta ce implica respect si
pretuire fata de fiintele feminine ce trec prin diferite forme
de abuzuri - domestic, profesional, spiritual – este mai
mult decat necesara.
Biblia prezinta aspecte ale istoriei umane in cele
mai inaltatoare si decadente ipostaze ale sale. Ceea ce vei
citi in continuare nu are menirea de a denigra personaje
biblice ce au fost definite precis de Dumnezeu ci a stimula o alta perspectiva asupra unor
evenimente ce merita intelese si explorate in detaliu.
Legat de fenomenul #MeToo relatarea biblica despre David si Batseba mi-a venit
imediat in minte. Textul biblic relatat in cartea 2 Samuel capitolul 11 abunda in detalii ce
nu converg cu o interpretare “impaciutoare” a situatiei.
Faptul ca imparatul evreu David, catalogat “om dupa inima lui Dumnezeu”
a avut o placere/scapare in afara casatoriei (de fapt mai multe, David a fost poligam)
este receptionata ca o vinovatie impartita/distribuita dar se poate porni si o alta varianta
interpretativ-aplicativa a textului biblic.
In privinta lui Batseba, majoritatea omenilor o judeca pentru posibila ei postura
ofensatoare captata in picturi celebre de Rembrand sau Jean-Léon Gérôme ori exprimata
cinematic de actrita Susan Hayword ce a fost nominalizata la 5 premii Oscar pentru rolul
ei din pelicula “David si Batsheba” aparuta in anul 1951.
Batseba este in lumea cititorilor de Biblie un personaj de o reputatie indoielnica
– insa avem dreptul de a chestiona asta, inca o data, nu? Recitind textul biblic de cateva
ori si legand detalii ale situatiei sociale din acele vremuri am realizat ca Batseba avea
repsonsabilitati limitate in situatia aceea neclara, confuza si de aceea trebuie sa fim atenti
cu portretizarea caracterului ei.
Iata cateva detalii din 2 Samuel capitolul 11 ce pot clarifica/limpezi situatia:
Tindem sa credem ca Batseba se imbaia pe acoperisul casei – in cel mai inalt
•
punct, cu o vizibilitatemaxima.Asocieri culturale cu textul biblic pot da de inteles
ca locul era destul de bine ingradit.
Se crede despre ca ea a fost complet dezbracata. Textul biblic in ebraica nu lasa
•
de inteles neaparat lucrul acesta. Ea putea sa isi spele parul sau picioarele, trupul
putand fi complet acoperit.
Ne-a fost indusa ideea ca Batseba era o femeie indecenta ce a facut un maret rege
•
sa cada. Ne gandimmai putin ca regele avea si altceva de vazut…
Credem apoi ca Batseba a venit la palatul regal cu bucurie. Textul biblic spune ca
•
David a trimis dupa ea supusi – retine pluralul -
Situatia este descrisa/inteleasa ca o relatie extramaritala pentru cei doi dar in
•
aceiasi masura poate fi si un viol/abuz fizic.
Tindem a crede ca Batseba a fost initiatoarea situatiei si trebuie sa poarte toata
•
vinovatia. Biblia spune insa ca vinovatia ii apartine lui David.
De ce conteza aceste detalii? Pentru ca ele pot oferi diferite nuante interpretative
chair pentruviata practica intr-unmediu crestin.Amrealizat camodul in care interpretam
situatiile prezentate in Biblie inflenteaza modul in care interpretam evenimentele ce se
desfasoara in jurul nostru.
Abuzul manifestat intr-o pozitie de putere este intalnit in orice institutie si din
nefericire comunitatile eclesiastice nu fac exceptie.
Ultimele luni au adus in fata opiniei publice varii sitauatii despre crestini aflati in
pozitii de autoritate ce au demonstrat o slaba intelgere si discernamant a abuzurilor
emotional-sexuale fata de femei si copii.
Situatia biblica in care s-au aflat David si Batseba prezinta reflexii pentru vremurile
noastre. Daca ne gandim ca Batseba era o victima si nu generatoare de pacat, intreaga
naratiune biblica se schimba si merge in directia in care curajosul proorocNatan prezinta
intelegerea sa.
O privire in detaliu a textului biblic o poate prezenta pe Batseba in trei ipostaze: o
persoana imorala si complice, o persoana ce este recuperata de pe drumul vinovatiei sau
o victima fara ajutor.
Unii vor crede ca Batseba a initiat toata aceasta problema si nu ar avea niciomustare
de constiinta in ceea ce priveste pacatul comis. Femeia initiaza - femeia e de vina.
Altii pot vedea in ea o persoana ce a pacatuit si are nevoie de recuperare, de ajutorul
lui Dumnezeu in a scapa de povara pacatului. Altii o privesc ca o victima inocenta, fara
posibilitatea de a se apara sau refuza.
Inprezentareabiblicavorfiunii care il vor scuzapeDavidcaapacatuit circumstantial
si ca aurmat uzantele sociale alevremii sale in timpceBatseba estevazutaoprovocatoare
la pacat si autorul moral al caderii lui David.
Intamplarea din Biblie ne ajuta sa vedem repercusiunile negative ale unei intelegeri
partiale ce contureaza stereotipuri negative. Prea des victimele sunt vazute o parte a
problemei.
Intr-un interviu acordat Chicago Tribune, directorul organizatiei Force,
Rebecca Nagle, sublinia ca “ideea ca victima are partea ei de vina a incurajat intr-un fel
proliferarea violurilor si abuzurilor fizice in USA”.
S-a conturat in societate un mit in care femeile sunt vazute factorul responsabil
pentru decaderea barbatilor.
Recent un student al North Carolina State University a inceput sa lucreze la
un proiect ce le-ar putea ajuta pe femei/tinere sa previna eventuale incercari de abuzuri
***