9 / 24
ROMANIANTIMES
Cultură
9
Lăsaţi critica! Vrem soluţii!
deAndrei PLEȘU
Nu e prima oară cînd mă confrunt, pe
blog sau la cîte un post de televiziune, cu
reproşuri nerăbdătoare: mi se spune că mă
complac (asemenea multor „intelectuali“
şi „reprezentanţi ai societăţii civile“) în
exercitarea unui acru spirit critic, dar nu
vin niciodată cu soluţii eficiente pentru
îmbunătăţirea situaţiei.
De curînd, am avut ocazia, într-un interviu
solicitat, la Timişoara, de excelentul
jurnalist Melania Cincea (cf. Timopolis, 29
aprilie), să-mi spun încă o dată părerea pe
această temă. Îmi permit să reiau mai jos
(cu minime modificări) pasajul cu pricina,
în speranţa că aş putea clarifica niţeluş
rolul, rostul şi limitele spiritului critic, în
condiţiile în care „diagnosticul“ corect al
unei stări de fapt e, într-o primă etapă, mai
important decît „tratamentul“ propriu-zis…
Iată răspunsul meu la una dintre întrebările
interviului:
Tema „soluţiilor“ e o temă spinoasă şi, aş
spune, o capcană specific autohtonă. În
general, românii „au soluţii“. Cum stai de
vorbă cu unul, auzi: „Îţi spun eu ce trebuie
făcut.“Românii sînt „deştepţi“, au idei: „Dă-
mi mie pe mînă Internele, sau Finanţele,
sau Agricultura şi-ţi rezolv tot, cît ai zice
peşte!“ Or, asta introduce un coeficient de
arbitrar vesel, care nu e eficient, ba, într-un
anumit sens, e direct primejdios, Nu oricine
are competenţa să „vină cu soluţii“. Mai
mult: de obicei, tocmai cei mai nepricepuţi
sînt doldora de „soluţii“. Dar, în realitate,
cetăţeanulobişnuitnuarealtroldecîtsăpună
probleme, să exprime nevoi, să reacţioneze
laderapajul
guvernamental.Nu„să rezolve“
lucrurile. E, dacă vreţi, o problemă de
„diviziune a muncii“: „soluţiile“ sînt lotul
instituţiilor Puterii. Adică al acelora care au
fost aleşi să le găsească şi au şi mijloace să
le implementeze. Da, se pot face consultări
largi, sondaje de opinie, dezbateri publice.
Dar un ministru nu îşi face treaba cerînd de
dimineaţa pînă seara soluţii „de la popor“.
Vinacumla tema intelectualilor (mai alescei
numiţi „publici“).Vădmereu, pe forumurile
articolelor pe care le public: „Dom’le, e uşor
să critici, dar vino cu soluţii!“ Or, prestaţia
mea de presă e a unui diagnostician, nu a
unui terapeut universal. Încerc să semnalez
boala, neregula, derapajul. Trag alarma, arăt
cu degetul rana (eventual, neluată în seamă,
dacă nu chiar ascunsă). Pot avea, e drept,
şi unele sugestii în domeniile la care mă
pricep cît de cît. Pot să şi greşesc. Dar nu am
responsabilitatea, competenţa universală
ori cea specifică, necesare pentru a dezlega
orice ecuaţie administrativ-politică. Nu mai
spun că, în calitate de „simplu cetăţean“,
nu dispun de instrumentarul „punerii în
practică“ a ideilor mele. Trec peste faptul
că, dacă fiecare dintre noi s-ar repezi să
propună soluţii, am ajunge rapid la anarhie.
Nu oricine e pregătit să „salveze“ ţara.
Există şi ideea că intelectualii trebuie să
educe masele, să iasă mereu, paşoptist,
pe scenă. Îmi pare rău, nu ăsta e neapărat
rolul artistului, al scriitorului, al filozofului,
al intelectualului în general. Intelectualul
ca „agitator“, ca lider ideologic, ca
„propagandist“ de meserie, gata să
ducă masele spre un „viitor de aur“, e
supravieţuirea unui „imperativ“ marxist.
În fond, nici George Enescu, nici Brâncuşi,
nici Rembrandt, nici Balzac – mai nimeni
din această categorie – nu şi-au propus şi nu
s-au simţit obligaţi sau îndrituiţi să vină cu
„soluţii“ concrete. Şi-au văzut de treabă. În
unelecazuriechiarpreferabilcaintelectualii
să nu abuzeze de militantism. Ştim bine că
au fost situaţii în care „angajarea“ unor
intelectuali nu a fost tocmai înţeleaptă…
Prefer să ascult sfatul lui Raymond Aron;
ca intelectual, statutul tău firesc e acela
de „spectator angajat“. Cînd se întîmplă
o neregulă, cînd apare o problemă, îţi faci
vocea auzită, te exprimi, acuzi sau aperi.
Dar rostul tău nu e, cum credea Marx, să
schimbi lumea, ci să o înţelegi şi să o faci
înţeleasă. Restul e voinţă de putere, orgoliu,
aflare în treabă. Pe de altă parte, chiar dacă
ai avea, pe domenii specifice, competenţe
cu şanse de reuşită pragmatică, ele nu duc
nicăieri,căci,deregulă,nimeninulesolicită.
Cine, la noi, îi întreabă pe reprezentanţii
societăţii civile sau pe intelectuali ce ar fi de
făcut? Avem, cu adevărat, fertile dezbateri
publice? Domnul Dragnea îşi permite, de
pildă, să decidă că vom muta o ambasadă
importantă de colo-colo. Dumnealui nu
ştie că în politica externă există contexte,
experţi, înţelegeri internaţionale, riscuri.
Vine din Turnu Măgurele şi spune: „Păi,
să mutăm ambasada română de la Paris
la Nisa“. Nu vreau să fiu răutăcios, dar
dl Dragnea e un băiat de mîna a treia, un
provincial zglobiu, care s-a trezit brusc
într-o poziţie de decizie. Nimic din calităţile
lui intelectuale, morale, pragmatice nu-l
recomandă pentru a conduce ţara asta. Ca
să conduci o ţară, trebuie, totuşi, să ai nişte
înzestrări şi să ai un proiect. Nu să te bagi în
faţă, ca să surîzi, şmecher, pe sub mustaţă,
în stilul: „Hai, că vă fac din vorbe!“ E
ameţitor că un asemenea aranjor de duzină
a ajuns învîrful naţiunii.Asta e nenorocirea.
Soluţia? Să plece! Dar uitaţi vă şi la ceilalţi
miniştri, uitaţi-vă cum vorbeşte ministrul
Educaţiei. Uitaţi-vă cum vorbeşte şi biata
doamnă prim-ministru (…). Ce caută ea în
fotoliul ăla? E ca musca-n lapte. Am vecini
cel puţin la fel de competenţi… Şi totuşi,
a devenit un loc comun că „vinovaţi“ sînt,
mereu, intelectualii. Dacă intră în politică
o fac pentru că vor „sinecuri“ şi privilegii,
dacă nu intră stau, „elitişti“, în „turnul de
fildeş“, fac pe deştepţii şi, în loc să rezolve
lucrurile, „să se implice“, bombăne de pe
margine! Soluţii – ioc!
10.05.2018
/dilemaveche.roRomania la FIRST Tech Challenge World Championship
First Tech Challenge este o competiție pentru elevi de liceu, care proiectează, costruiesc
și programează roboți în competiție cu alte echipe. Roboții se costruiesc pe platforme
refolosibile, folosindAndroid technology și programarea Java sau Blockly.
Echipele trebuie să dezvolte strategii și să construiască roboți folosind principii de
inginerie.
La Detroit, Michigan, SUA, au participat la acest Campionat Mondial și șase echipe din
Romania
Divizia Edison:
Technogods Colegiul National “Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu
Xeo National Highschool “Horea, Closca si Crisan”Alba Iulia.
AutoVortex FAN COURIER Family/Community Bucuresti.
Divizia Ochoa:
AutoVortex Colegiul National de Informatică “Tudor Vianu” București.
Quantum Robotics Liceul Internațional de Informatică București.
QUBE. ‘Mihai Viteazul’National College București.
Cu prilejul acestei competiții în Aria Detroit s-a întâmplat ceva care merită consemnat;
este ca o briză de aer curat și o mireasmă odihnitoare, sau, cum spune Scriptura, ” o veste
bună venită dintr-o țară îndepărtată, care vine spre noi ca o îmbrățișare sau ca un sărut”.
Cât de ușor se vântură orice veste rea și derogatorie…uneori te întrebi dacă bunavoința și
slujirea unii-altora se mai practică între noi, românii.
Păstorul Stefan Ghinescu, care slujeste la o biserică Baptistă din comunitatea românească
în aria Detroit, a aflat pe o anumită cale despre venirea inAmerica pentru competiția FIRST
Tech Challenge, a grupului de la Liceul Ecaterina Teodoroiu din Târgu Jiu.
Frumusețea, și plăcuta mea surpriză, a fost să aflu că pastorul de la Golgotha Romanian
Church știa ca tinerii și însotitorii lor erau cu toții frați ortodocși. Îmi vin în minte cuvintele
DomnuluiHristos, “Și dacă îmbrațișați cudragostenumai pe frații voștrii, ce lucruneobișnuit
faceți? Oare păgânii nu fac la fel?” Păstorul Ghinescu a alertat biserica, după ce a înțeles din
convorbirea telefonică cu doamna profesoară Runceanu că hotelul la care urma sa fie cazați
era prea departe (35 Km) de Cobo Center, locul unde se desfăsura campionatul. Biserica a
închiriat un microbuz de 15 locuri și păstorul, împreună cu tânărul inginer Cristian Dragoi,
au slujit ca șoferi grupul de la Targu Jiu pe perioada competiției.
Inginerul Dorin Puscaș de la Ford Motor Company, membru și el în aceeași biserică, a
facilitat tinerilor de laTârgu Jiu o vizită laMuzeul Companiei Ford, și la linia de asamblare
F 150, unde tinerii elevi au putut vedea roboții la lucru în viața reală.
Spre deosebire de celelate grupuri românești, din București și Alba Iulia, grupul de la
Ecaterina Teodoroiu din Târgu Jiu s-a calificat în semifinale, înaintea unor grupuri din
USA, China, India, Polonia, Corea de Sud, Olanda, Germania, etc.
Într-una din seri, cu tot programul lor încărcat, liceenii din Târgu Jiu au putut avea o
întâlnire la o masă în stil românesc cu câțiva enoriași ai bisericii, liceeni și ei, în casa
familiei Ștefan și Claudia Ghinescu.
Duminică, 29 aprilie, șapte persoane din grupul de la Târgu Jiu au acceptat invitația de a
participa la slujba de închinare a bisericii Golgotha Romanian Church.
Când au fost prezentați de păstorul Ghinescu, biserica a aplaudat cu entuziasm grupul de
la Târgu Jiu, și mulți s-au ridicat de la locurile lor ca sa le strângă mâna și să felicite tinerii
specialiști pentru performanța lor mondială.
Felicitări strănepoților lui Brâncusi, nu doar pentru performanța academică, dar și pentru
amabilitatea și modestia atitudinii dumnealor, comportament care a impresionat plăcut pe
toti cei care i-au întâlnit. Felicitări extinse tuturor profesorilor și elevilor de la Colegiului
Național Ecaterina Teodoroiu dinTârgu Jiu care au purtat cu cinste, prin reprezentanții lor,
culorile Romaniei de această parte aAtlanticului.
Felicitări elevilor și mentorilor de la Liceul National Horia, Closca si Crisan din Alba
Iulia,
FAN COURIER Family/Community București,
Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu” București,
Liceul Internațional de Informatică București.
și ‘Mihai Viteazul’National College București.
Participarea însăși este o victorie și o onoare pentru voi, pentru școlile voastre si pentru
România. Bravo vouă!
Iată cine sunt cei care, reprezentândTricolorul, s-au calificat în faza semifinală a competiției.
Mentori: Mihaela Runceanu si Alexandru Budin.
Amelia Stamatoiu (însoțitoare)
Elevi: DanielaNicola, Octavian Stamatoiu, Mihai Pîrvulet, IonDuiu,Andrei Dumitrescu,
Vlad Udrescu, Robert Sandru, Denis Zoican, Ovidiu Rusu, Eduard Popescu.
Ar trebui sa fie întodeauna o plăcere să subliniem, să onorăm, să răspândim și să ne
mândrim cu performanțele românilor în lume.
Să ne ajute Dumnezeu!
Florian Guler, Troy, Mi. USA