18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
VAURMA
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Distincția între ființa și energiile divine la Sf. Dionisie și Maxim
Mărturisitorul
Distincţia între esență și energiile divine nu este ceva nou la teologii ortodocși și
isihaștii din secolul al XIV-lea, nici o nouătate adusă de Sf. Grigorie, căci ea a existat în
tradiția Bisericii încă din primele secole, de la Sfinții Capadocieni, DionisieAreopagitul
şi Maxim Mărturisitorul etc. Astfel, Sf. Grigorie Palama doar a rezumat învăţătura
Sfinţilor Părinţi din secolele trecute, despre esență și energiile dumnezeiești într-un
mod cât se poate de luminos. De exemplu: Sf. Vasile cel Mare a zis că: „lucrările sunt
diferite, pe câtă vreme fiinţa e simplă, iar noi putem spune că din lucrări îl cunoaştem pe
Dumnezeu, pe când de fiinţa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, căci lucrările Lui
sunt cele care coboară spre noi pe când fiinţa Lui rămâne inaccesibilă” (Epistola 234, P.
G. XXXII, col. 868).
Iar cei care susţin că se poate cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu, nu au dreptate
(Epistola 2, P. G. XXXII, col. 869C), căci natura lui Dumnezeu este inaccesibilă
oamenilor, de aceea fiinţa dumnezeiască o cunosc doar Persoanele Sfintei Treimi
(Epistola 235,P. G. XXXII, col. 873B). Sfântul Grigorie Teologul, sau de Nazians,
referitor la aceasta zice : „Ce esteDumnezeu, după natura şi fiinţa Lui, nici n-a descoperit
vreodată vreun om, pentru că nu este cu putinţă să descopere” (Cuvântarea II, 38, P. G.
XXV, col. 445).
Sfântul Grigorie de Nyssa, scrie ca omul să-şi cureţe sufletul „prin har de toată
întinăciunea, ridicându-l mai presus de plăcerile trupului şi să-l aducă lui Dumnezeu
curat, doritor şi în stare să vadă acea lumină duhovnicească şi negrăită” (Despre rânduiala
cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 460).
Acest mesaj corespunde afirmației Mântuitorului:
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia
vor vedea pe Dumnezeu” (
Matei 5, 8), ca lumină. Referitor la deosebirea între fiinţa şi
lucrarea sau energia lui Dumnezeu, Sf. Chiril dinAlexandria scrie că: „Firea şi lucrarea
nu sunt unul şi acelaşi lucru” (Tezauré, P. G. LXXXV, col. 3120). Sfântul Dionisie
Areopagitul a numit lucrările sau energiile dumnezeiești
„ieşirile
binefăcătoare ale
izvorului dumnezeiesc” (Despre numirile dumnezeieşti, 2, P. G. III, col. 641D-644D).
Apoi, în secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog, a dezvoltat învăţătura
Părinţilor anteriori lui, despre relaţia personală de comuniune şi iubire a omului cu
Dumnezeu în
lumina
dumnezeiască
necreată.
Afirmațiile Sf. Părinților ai Bisericii sunt
multe, despre distincția între ființă și energii, dar din câteva din ele putem vedea că și Sf.
Grigorie Palama a învățat la fel despre distinția între ființă și energi și de dumnezeiasca
lumină ca
manifestare
a lui Dumnezeu Cel personal sau tripersonal spre creaturile Sale.
Ce este capital de important și de reținut este că, atât Sf. Părinții amintiți cât și teologii
ortodoxi din secolul al XX-lea, care au analizat pe larg această învățătură și în special
Părintele Dumitru Stăniloae, Pr. John Meyendorff, Vladimir Lossky etc.) au arătat că,
fiinţa şi energiile divine nu sunt două părţi
ale lui Dumnezeu, ci
două moduri diferite
ale existenţei Lui, în natura Sa şi în afara naturii Sale de manifestare sau ieșire spre
lume.
Așa energiiledivine
necreate,
nu sunt acte exterioare ale luiDumnezeu, nici efecte
externe create ale naturii divine și nici efecte străine ființei divine, ci sunt „
ieşiri
naturale
ale lui Dumnezeu însuşi, unmod de existenţă care-I este propriu” (Vladimir Lossky, După
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, 1998, p. 46). Așadar, ființa și energiile
dumnezeiești sunt de fapt un alt mod de a fi și de a se arăta al lui Dumnezeu, decât cel
dat de natura Sa, și astfel El este
prezent
în creație prin
energiile
Sale și în ființele umane
pentru ale mântui, prin energia harul Său necreat și credință (Efes. 2, 8), în curățenia
faptelor bune, căci
….credința fără de fapte moartă este
(Iacov 2, 20), pentru a fi
„…
lumină întru Domnul…”
umblând,
„…ca fii ai luminii!”
(Efes. 5, 8)
Dumnezeu este necunoscut în ființa Sa, dar cunoscut prin energiile Sale
Sf. Grigore Palama, nu a folosit cuvântul de esență, fiind insuficient pentru
a arăta ceea ce Dumnezeu este prin natura Sa, ci cuvântul de
supraesență
pe care l-a
folosit și Sf. Dionisie Aeropagitul pentru a arăta că, Dumnezeu nu poate fi cunoscut în
natura sau ființa Sa. Dar nici acest cuvânt de
supraesență
până la urmă nu este suficient
pentru a arăta ceea ce este Dumnezeu în natura Sa, fiindcă El este deasupra tuturor.
Dar, Dumnezeu chiar rămânând necunoscut în fiinţa Sa, El în milostivirea și iubirea
Lui de oameni se face
cunoscut
prin energiile Sale dumnezeiești, precum am aflat din
învățăturile de mai sus, la care cei
„curați cu inima”
(Matei 5, 8).
Aceștia pot lua parte la vederea
luminii
Sfintei Treimi în Trei Străluciri (Sf.
Simeon Noul Teolog) sau trei Sori (Sf. Grigore Teologul, de Nazianz): Tatăl și Fiul și
Duhul Sfânt. Energiile dumnezeiești sunt
distincte
de fiinţa dumnezeiască, dar nu sunt
despărţite
de fiinţă. Iar pentru cunoașterea și înțelegerea tainelor și ființei lui Dumnezeu,
ne ajută revelarea Scripturii, zicând:
„Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în
inimile voastre…, Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi
lungimea şi înălţimea şi adâncimea. Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus
de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu”
(Efes. 3, 17-19), prin
energiile luminii Sale spre mântuirea omenirii.
Astfel, când credincioşii primesc pe Duh Sfânt, şi prin Duhul primesc pe
Dumnezeu în Sfântă Treime, căci Persoanele Sfintei Treimi se conţin Una pe Alta şi se
dăruiesc reciproc, și așa credinciosul primește darurile, adică lucrările Treimii Sfinte.
Duhul Sfânt este și al Tatălui și al Fiului, în descoperirea Scripturtii:
„…Duhul lui
Dumnezeu (Tatăl)… și Duhul lui Hristos…”
(Rom. 8, 9), Care este Duhul Sfânt. În
acestă direcție, Sf. Grigorie scrie că: „Trimiterea este o lucrare comună, adică o
arătare a Duhului. Însă nu după fiinţa Sa se arată, căci nimeni n-a văzut şi n-a
descris vreodată firea lui Dumnezeu, ci după har şi după lucrare, care e comună
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” (Mărturisirea credinţei ortodoxe, P. G. CLI, col.
766). Pentru Sf. Grigore, ființa divină este întreagă în fiecare lucrare, și nu se epuizează
în aceasta, ci rămâne un
izvor infinit
care se poate arăta totdeauna întreagă în alte și alte
moduri sau lucrări de manifestare spre creaturi.
Sf. Grigore Palama a fost călugăr, preot și apoi episcop de Tesalonic și în aceste
calități a fost un mare teolog și un trăitor mistic, care a văzut
lumina
dumnezeiască în
experiența trăirii vieții în Hristos, și astfel a putut așeza doctrina ființei și a energiilor
divine în interiorul unei sinteze biblice, hristologice și sfinte, și așa el nu și-a închis
teologia într-un sistem filozofic ca adversarul său, călugărul Varlaam, care a recunoscut
apoi învățătura catolică și a devenit episcop în Biserica Catolică. Așadar, dacă nu-L
cunoaştem pe Dumnezeu după fiinţa Sa, putem să-L cunoaştem prin lucrările Lui în
lume, în care El se arată să fie cunoscut de cei credincioși și trăitori ai vieții în Hristos
(Fapte 17, 28), umblând
„…ca fii ai luminii”
(Efes. 5, 8). Arătarea și mărturisirea pe
Sine a lui Dumnezeu, este revelată și de Scriptura: „
Deşi El (Dumnezeu) nu S-a lăsat pe
Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând
de hrană şi de bucurie inimile voastre
” (Fapte 14, 17).
Iar firea dumnezeiască nu se comunică
în Sine
, ci
prin energiile Sale
, căci fiinţa
divină este neîmpărtăşită, dar puterile şi lucrările harului, care izvorăsc din ea, sunt
cele lăsate de Dumnezeu pentru împărtășirea creaturilor din ele, ca să aibă viață în ele,
cum a zis Hristos Domnul:
„…dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului (a lui Iisus)
şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea
sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”
(Ioan 6, 53-54). De
exemplu: nu putem vedea
inima
soarelui, dar putem vedea
lumina
ce ne vine din soare,
ca lumină
creată
de Creatorul, Dumnezeu.
Așa, Dumnezeu rămâne
nevăzut
în ceea ce este El în Sine Sa, ca soarele în inima
sa, dar văzut prin razele Sale de lumină care vin spre noi. Dumnezeu este inaccesibil în
fiinţa Sa, dar este prezent în energiile Sale dumnezeiești, ca lumina, Sfânta Împărtășanie
și altele, prin care comunică cu credincioșii Lui, în descoperirea cuvintelor Domnului,
zicând:
„Cel ce mănâncă trupul Meu (Iisus) şi bea sângele Meu rămâne întru Mine
şi Eu întru el”
(Ioan 6, 56). Așadar, am înțeles cum, Dumnezeu este incomunicabil în
ființa Sa, dar comunicabil prin energiile Sale
necreate
și nedespărţite de ființa Sa, din
care iradiază spre creaturi pentru mântuirea lor în Hristos Mântuitorul. Harul divin,
care este o energie necreată și luminoasă, este aceea pe care Dumnezeu o revarsă spre
omenire ca lumină mântuitoare.
TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI
VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ
DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,
CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (2)