14 / 24
ROMANIANTIMES
Pe urmele lui Mircea Eliade
Luna aceasta se împlinesc 112 ani de la nașterea lui
Mircea Eliade.
Când vine vorba de Eliade, scrierile sale rămân una din
primele mele preferințe în materie de lectură. Cine ar fi
crezut, însă, că, după zeci de ani de la citirea primelor
sale scrieri, voi avea ocazia, ca, într-o bună zi, să pot să
răsfoiesc prin arhiva personală a minunatului scriitor.
Mircea Eliade a fost decanul catedrei de Istorie a
Religiilor din cadrul Universității din Chicago. Venit
Festivalul de Film al Uniunii Europene la Chicago
În perioada 8 martie-4 aprilie, la Centrul Cinematografic Gene Siskel din Chicago are loc cel de-al 22-lea festival
anual de film al Uniunii Europene la Chicago.
Festivalul va prezenta în exclusivitate filme europene, avand 60 de premiere din cele 28 de statemembreUE. Păstrând
deja tradiţia festivalului, seara de deschidere a fost găzduită de țara ce deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene,
în acest an această onoare revenindu-i României.
Domnul Tiberiu Trifan, Consulul General al României la Chicago a fost gazda evenimentului, ce a avut loc pe 8
Martie, în cadrul căreia a avut loc premiera filmului “Să nu ucizi”, în regia lui Catalin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga.
Alte doua producţii românești, Fotbal infinit, regizat de Corneliu Porumboiu, şi Touch me not, regizat de Adina
Pintilie, vor face parte din acest festival de film.
După vizionarea filmului a fost organizată o recepție cu mâncăruri și bucate tradiționale românești puse la dispoziție
publicului român și american, prin ospitalitatea consulatului României la Chicago.
În perioada 12-14 Aprilie cinefilii vor putea viziona și alte filme românești în cadrul Romanian Film Festival ce va
avea loc laAMC River East 21 Chicago.
(continuare in pagina 15)
aici, în 1956, inițial să predea temporar la Universitate,
americanii, realizând valoarea acestuia, îi propun să
rămână, iar el acceptă.Aprofesat și trăit la Chicago până
la dispariția sa, în eternitate, pe 22Aprilie 1986.
Pășind în sala de lectură a universității, nu amputut decât
sămă simt de-a dreptul privilegiat să pot atinge, răsfoii și
citi manuscrisele din arhivă, multe din ele scrise chiar de
mâna autorului. Este fascinant să-i citești scrisul lăbărțat,
uneori, greu de descifrat și să poți pătrunde pentru câteva
momente în universul sau magic.
Arhiva, intitulată Mircea Eliade Papers, găzduită în
cadrul Special Collections Research Center, de la
University of Chicago Library, este imensă ( 176 de cuti
cu mii de documente) și de o valoare inestimabilă. Este
un sentiment unic și incredibil să poți să stai într-o uriașă
bibliotecă, dintr-o celebră universitate americană, să
citești manuscrise românești, ce au aparținut cândva lui
Eliade.Arhiva conține, printre altele, corespondente, mai
mult saumai puțin oficiale, cu diferite instituții românești
sau străine, scrisori de la prieteni, cunoscuți, admiratori,
diferiți scriitori, profesori universitari, politicieni, preoți,
poeți, etc. aflați atât în România cât și în exil. Este
fabulos să poți să te întorci în timp cu 50, 60,70 de ani,
să citești scrisori compuse de mână, scrise la mașină sau
cu cerneala pe hârtie, ce traversau apoiAtlanticul, venind
dintr-o României aflată în plin comunism. Scrisori pline
de pasiune și admiratie față deEliade și scrierile sale.Unii
îi cereausfaturi și îndrumări, altii îi cereausprijinfinanciar
sau recomandări profesionale. Majoritatea scrisorilor
sunt însă elegante, pline de respect, melancolie și o
profundă noblețe. Scrisori cu un profund miros de hârtie
veche, de timpuri trecute și aproape uitate noua azi, în
era internetului. Timpuri în care, pentru a comunica,
oamenii își scriau scrisori pe hârtie, trimiteau vederi,
felicitări sau telegrame. Iar arhiva conține mii de astfel
de exemplare. Scrisori ce aveau o profundă personalitate,
ce transmiteau, prin scris, mai mult decât mesajul în sine,
transmiteau emoție și unicitate.
Citind, chiar și doar o mică parte din arhivă, te face să
conștientizezi, nu doar imensitatea ei, ci mai ales cea a
personalității lui Eliade. O uriașă și marcantă figură a
literaturii române și universale.
Începând cu acest număr, de ziar, o să încercam să vă
redăm o parte din scrierile și lucrurile inedite pe care le-
am găsit în arhivă.
Nostalgia după România
Un fragment al lui Mircea Eliade, scris în toamna lui ‘59
la Chicago, în care printr-o întâmplarea banală transmite
un profund mesaj de dor de România.
28 Octombrie 1959
“
Azi, pe neașteptate și, aparent, fără motiv, a pleznit rama
de la ochelarii de citit. Erau pe masă, în fața mea și am
văzut deodată rama crăpată. Cum nu am decât aceasta
pereche de ochelari, și n’am timp să mă duc în oraș să
cumpăr altii - am fost la “drugstore” și am cerut ceva
să lipesc rama. Mi-au dat “Duco Household Cement”, și
acum aștept să văd rezultatul.
Folosesc acești ochelari de aproape douăzeci de ani.
Exact, din Martie 1940, când am fost la Spitalul Militar
din București pentru examenul de reformă. Sunt rotunzi,
cu rama subțire, și-mi dau un aer sărăcăcios, obosit și
prostănac. De ani de zile îmi propun să-mi cumpăr alți
ochelari, să-i ammăcar de rezervă, în caz de accident, ca
astăzi - dar n-am apucat. Venind ultima dată de la Roma,
acum, în Septembrie, un tânăr englez care mă privea