Romanian Times | Martie 2019

13 / 24

ROMANIANTIMES
Coboramscărilecareduc spreplajaModern
din Constanţa.
Era înainte de Ziua Marinei, aglomerat ca la
bâlci, era cald. O mulţime de sticle goale,
ambalaje şi mucuri de ţigară pe pământul
uscat.Mergeamprin aerul fierbinte, uitându-
mă atent pe unde călcam, şi am spus doar
atât, “Ce păcat să îngropi o plajă superbă
aşa...”
Mama s-a întors spremine cu furie şi a zis că
doar cei care stăteau zi de zi acolo, zi de zi în
toate gunoaiele acelea, puteau să se plângă
de România. Ceilalţi, care veneau în vizită
doar o singură dată pe an, nu aveau acest
drept.
M-am întors spre ea şi i-am răspuns fără
tristeţe şi fărămânie, “Ba da,mama, şi eu pot
spune adevărul, pentru că asta e şi ţara mea,
alta nu am!”Atunci mama a tăcut şi tăcerea
ei a acoperit gunoaiele.
Ca şi în cazul celei care te-a născut, ţara în
care te-ai născut, îţi este dată o singură dată
în viaţă. Şi dacă un Dumnezeu, prezent
sau absent, nu contează, sau poate doar o
ruletă cosmică oarbă ar fi vrut să mă nasc
în altă parte, m-aş fi născut într-o ţară situată
altundeva. Puteamfoarte bine săfiuo femeie
neagră mahomedană în Africa de Nord, un
budist, un beduin, sau un inuit.
Dar nu sunt. Sunt o femeie, albă, botezată
creştin-ortodox, născută în România, în
comunism, şi nu voi putea schimba nimic
din înşiruirea aceasta care s-a întâmplat deja.
Care mi s-a întâmplat. Nu am ales nimic şi
nici nu am cerut nimic din toate lucrurile de
mai sus, dar nici nu am omorât pe nimeni în
numele lor, în tot felul de războaie. Trăiesc
fără să impun nimănui nimic. În libertate. Şi
deastapot înoricemoment săspunadevărul.
Despre oricare dintre ele: despremamamea,
despre limba mea, despre ţara mea.
Ţaramea? Pe vremea când erammai tânără
şi mă adunam la nesfârşitele noastre beri
de scriitori, obişnuiam să spun că, dacă eşti
un poet adevărat, scrii acum în România o
poezie care să conţină cuvintele „ţară” şi
„patriotism”, şi să fie o poezie reală, nu o
parodie, pentru că nu cunosc cuvinte mai
tocite în limba română decât acestea. Un fel
de examen de doctorat pentru poeţi.
Ţara mea? Părinţii mei s-au născut în
România Mare, în ultimii ei ani: tata la
Tighina, acum Transnistria, şi mama la
Cavarna, în Cadrilater. La foarte puţin
timp după naşterea lor, ambele familii s-au
refugiat între graniţele actuale ale ţării.
Bunicii mei din partea tatei, cu hainele de
pe ei, la propriu, şi cei din partea mamei,
cu ceva mai mult. Dar aveau să piardă în
curând totul în timpul închisorii politice a
bunicului meu, declarat chiabur, şi apoi prin
deportarea întregii familii lângă Piteşti, unde
au avut domiciliu obligatoriu doi ani.
Deseori, m-am întrebat ce le-a asemănat
pe cele două familii din care provin, de
unde toată tăria sufletească a unei generaţii
despre care nu amauzit să se spună că a avut
vreodată depresie cronică, atacuri de panică
sau „burnout syndrome”? Nu ştiu dacă
e valabil pentru toată generaţia bunicilor
noştri, dar ai mei, şi materni şi paterni, au
avut două valori constante: limba română şi
ortodoxia. Atât au putut să ia cu ei când au
traversat hotare geografice, asta e tot ce au
avut când nu au mai avut nimic.
Ţara mea? O ţară în care părinţii mei,
studenţi fiind în plină perioadă stalinistă,
au mâncat în fiecare dimineaţă marmeladă
până la greaţă, astfel încât marmelada a fost
un aliment căruia nici acum, în 2016, nu îi
cunosc gustul. Ea nu a existat niciodată la
noi în casă şi a devenit un fel de mâncare
asociată cu plata datoriilor de război către
URSS şi a sărăciei extreme din anii ‘50.
Da, ţara mea. O ţară în care bunicii mei au
ales să fie români. Una este să fii român - şi
să te plângi de dimineaţă până seara de asta
- şi alta este să alegi să fii român şi să trăieşti
ascunzându-te să nu fi deportat în Siberia,
pentru că ai ales ţara asta!
În amintirea bunicilor mei, a părinţilor mei
şi a tuturor celor din generaţia mea, simt
nevoia să scriu despre ţara mea, pentru că
lucrurile nespuse sunt cele mai dureroase și
pentru că mai cred că noi, ca naţie, suferim
de sindromul drobului de sare, trăind în
insecuritate şi frică. Nu ştiu dacă drobul de
sare o să cadă vreodată, dar ştiu că nici nu
e nevoie să cadă. Teama de sus-mentionatul
drob e atât de mare în România, încât numai
ea, în sine, e suficientă ca să fim dominaţi şi
conduşi ca popor.
Dincolodeamintiri,mi-aşmai dori cacei doi
oameni născuţi de mine, fii mei şi prietenii
lor, generaţia lor, în asamblu, să înţeleagă.
Să înţeleagă că dincolo de I-phone, tricouri
cu Sepultura şi permisul pentru motor, pe
care acum le au cu uşurinţă, ca să fii liber nu
e suficient să numai simţi frica de afi român.
Trebuie mai mult, trebuie să transformi frica
în demnitatea de a fi român, astfel încât ţara,
care te-a ales să te naşti între hotarele ei
geografice, sădevinăopartedin semnificaţia
ta, oriunde te-ai afla în lumea asta.
Un examen de doctorat pentru poeţi
Rubrică îngrijită de Lucica McNeff
VAURMA
(continuare din pagina 6)
Până la fructul oprit
Vă întreb: ce trebuia să facăAdamca să rămână în grațiileTatălui? Să trăiască în ascultare.
E greu, îmi veți spune, noi suntem doar oameni! Ei bine, eu nu cred că luiAdam i-a fost
greu să se bucure de libertate pentru că de fapt chiar asta îi cerea Dumnezeu. Ascultarea
sau supunerea este sursa ceamai sigură daca nu chiar unica a libertății. Supunerea față de
stăpânirile pământești nu te va duce niciodată în inchisoare. La fel este și cu ascultarea sau
supunerea față de autoritatea lui Dumnezeu. Ascultarea duce la neprihănire și neprihănire
duce la libertate. Nu vi se pare interesant ceea ce spune Domnul Isus în Ioan 10:10?
‘Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.’
Domnul a venit să restaureze pentru noi abundența și libertatea din Eden.
“Eu* sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi, si
va gasi pasune.”
Ca și atunci, în Eden, există un pom al fructului oprit:păcatul. Nicăieri în afară de păcat
glasul șarpelui nu va putea fi auzit. În rest este belșug de libertate și viață. Risipa de culoare
și frumusețe pe care Dumnezeu a făcut-o pe pământ este spre bucuria sufletelor noastre.
Cititorule, cât din timpul tău a fost risipit în șirul vorbirilor fără rost și al certurilor de
cuvinte? Și în tot acest timp, lucrarea Domnului nu a fost făcută, vecinul tău a murit
nemântuit, văduva a stat nemângâiată, orfanii au plâns flămânzi…
În tot timpul tău pierdut, tu de fapt leneveai sub pomul cu fructul oprit, singurul loc unde
șarpele te poate atinge.
Biserica trece azi prin era desbaterilor teologice de toate formele și culorile. Ca și în Eden,
adevarul unei tabere sau al celeilalte se agață de o jumătate de verset, în timp ce grădina este
năpădită demărăcini…Noi, prin harul și neprihănirea dată deDumnezeu suntemrânduiți la
măreție atâta vreme cât vomsta în ascultare.Misiune anostră nu este de amustra întunericul
ci de a răspândi lumina. Cred că în zilele ce vor veni, raționalizarea adevărului divin va face
ami multă pagubă decât toate dogmele și filosofiile atee și păgâne la un loc.
SUA au trimis bombardiere cu capacități
nucleare în Europa
Armata americană a trimis în Europa două bombardiere capabile să transporte arme
nucleare şi rachete de croazieră. Cele două aeronave de tip B-52 vor fi staţionate la o bază
a Forţelor Aeriene Regale din Marea Britanie.
Estepentruprimaoară, de la războiul din Irak, din2003, cândunastfel de tipdebombardier
strategic este staţionat de americani în Marea Britanie.
Mutarea armatei americane vine în contextul în care, la începutul anului, Statele Unite şi
Rusia şi-au anunţat retragere din tratatul bilateral privind forţele nucleare intermediare,
acuzându-se reciproc de încălcarea acestui pact în vigoare din 1987.
Considerată una dintre cele mai de temut arme, aeronava B-52 poate transporta până la
32 de tone de armament şi se află în serviciul Forţelor Aeriene ale Statelor Unite de mai
bine de 60 de ani.
Anul trecut, în toamnă, un B-52 a desfăşurat activităţi de antrenament în comun în spaţiul
aerian al României, la Bazele aeriene Mihail Kogălniceanu şi Borcea, alături de Forţele
Aeriene Române.
Pe de altă parte, Rusia a decis să plaseze bombardierele strategice cu capacităţi nucleare
Tupolev Tu-22M3 în Crimeea ca răspuns la sistemul anti-rachetă american din România,
susține agenţia rusă RIA, făcând referire la declaraţiile unui parlamentar rus.
Sursa:
PRIMIM DE LACITITORI
Vasile N. : “Solicit un răspuns de la pastorii bisericilor și liderilor
români cu privire la păstrarea limbii române și folosirea ei în adunările
oficiale. Este bine și folositor pentru comunitatea românească ca, copiii
și tineretul să folosească în activitățile oficiale limba română???
Vă rog foarte mult să comunicați cât mai repede opiniile dumneavoastră
la RomanianTimes.”