19 / 24
MESAJE BIBLICE
Meditații creștine
19
ROMANIANTIMES
Ioan Sinitean, Prezbiter in Biserica Logos, Chicago
MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI ISUS CHRISTOS
”V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a
fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi
;
”
1 Corinteni 15:3-4
”Şi după Lege aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei
9:22)
INTRODUCERE
Fără nici o îndoială, cea mai importantă serie de evenimente din istoria lumii a fost
moartea și învierea lui Isus. Prin moartea Sa, Isus a împlinit profeția și a cumpărat
libertatea omului de la sclavia din păcat. Prin înmormântarea Lui, Isus a înlăturat orice
îndoială că El a murit cu adevărat. Prin înviere, Isus a demonstrat că avea putere asupra
morții. Acest lucru ne asigură că dacă ne încredem cu adevărat și ne supunem lui Isus, El
ne va ridica și pe noi într-o zi și din morți. De fapt, învierea lui Isus Hristos este cea mai
mare dovadă că El este într-adevăr Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu (Matei 16: 16-18,
Romani 1: 4). Moartea, înmormântarea și învierea Domnului nostru sunt chiar temelia
Evangheliei prin care suntem mântuiți (1 Corinteni 15: 1-4). Moartea lui Isus pe crucea
de pe Golgota este de fapt chintesența religiei creștine. Moartea lui Isus Christos a fost :
1. O subscriere voluntară
Una dintre întrebările cele mai des puse în legatură cu moartea Domnului Isus este de
ce a suferit Isus Hristos și a trebuit să moară? Cred că aceasta este cea mai importantă
întrebare. Iată câteva posibile răspunsuri din Biblie.
Primul răspuns ar fi că El nu a trebuit să «moară». Biblia este clară că Isus a ales în
mod voluntar să moară. Isus afirmă acest lucru:»...
Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau
viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o
dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl
Meu.»
(Ioan 10: 17-18).
Isus ar fi putut alege să nu moară, caz în care noi toți eram pierduți în păcatele noastre
și în nelegiuirile noastre și am fi fost despărțiți de Dumnezeu pentru totdeauna.Domnul
Isus Christos s-a născut de fapt pentru a muriîn vederea mântuirii omenirii.
În aducerea noastră la slavă, a fost potrivit ca Dumnezeul Fiu să sufere și să moară (Evrei
2:10). Pentru că voia să ne salveze, a devenit ca noi, ca să ne transfere din moartea
veșnică la o viață veșnică.
“
Hristos a murit pentru păcate odată pentru toți, cel neprihănit pentru cei nelegiuiți,
pentru a vă aduce la Dumnezeu
» (1 Petru 3:18).sau»
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi
s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim
prin El. şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El
ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre
.”(1
Ioan 4: 9-10).
Și în timp ce Isus era pe cruce și suferea, El nu s-a răzbunat, în schimb a continuat să se
încredințeze în Cel ce judecă cu dreptate; și El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul
Său pe cruce(1 Petru 2: 23-24).
Moartea lui Isus Christos a fost
2. O substituire necesară :-
Marele profet Isaia, inspirat de Dumnezeu cu sute de ani înainte ca Isus să trăiască pe
pământ, a scris o profeție profundă despre Mesia, Isus, care urma să vină:»
Domnul a
găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru
păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi
în mînile Lui.
«
Isaia 53 :10
În termeni teologici, aceasta se numește «ispășire substitutivă». Hristos a murit pe cruce
ca înlocuitor al nostru. Fără El, am fi suferit pedeapsa cu moartea pentru propriile noastre
păcate. Iată câteva versete care explică acest concept: «
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun
păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
“ (2
Corinteni 5:21).
Principiul jertfei începecuGen.3:21, cândDumnezeu jertfeşteprimeleanimale, continuiă
cu jerfa lui Abel, Noe sau cu cele ale patriarhilor. Însă Legea ceremonială, dată de
Dumnezeu lui Moise şi înregistrată în cartea Levetic, aduce principiul “
substituirii
” mai
aprope de adevăratul lui înţeles:”
Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii
”(Ioan
1: 29).
Prin sângele jertfei din vechime, Dumnezeu a agreat să acorde iertare păcătosului,
să înlăture păcatul şi să ridice pedeapsa. Astfel, s-a instituit Ziua Ispăşirii care să asigure
o jertfă cuprinzătoare pentru toate păcatele care puteau fi ispăşite prin jertfele aduse
în cursul anului anterior, era îndepărtată mânia lui Dumnezeu de la ei şi era menţinută
părtăşia lui Dumnezeu cu ei (Lev. 16:30-34; Evr. 9:7).
Sângele jertfei din VT a arătat că “înlocuitorul” va trebui să sufere pedeapsa în locul
celuilalt „
Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra
Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns
pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă
pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte
oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea
noastră a tuturor
.” (Isaia 53:4-6) (vezi şi în Rom.5:12-21).
Sacrificiile Vechiului Testament îşi au împlinirea în Jertfa lui Cristos.
Prin urmare,
a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte
legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire
pentru păcatele norodului
.” (Evrei 2:17;).Vezi şi în 1 Ioan 2:1-2; Rom.3:24-26).
Toate jertfele oferite, într-un fel sau altul îl prezintă pe Cristos ca oferindu-se pe
Sine lui Dumnezeu ca jertfă fără cusur, făcută odată pentru totdeauna,„cu cât mai mult
sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată
lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului
cel viu!” (Evrei 9:14
Jertfele din Ziua Ispăşirii asigurau o „acoperire» temporară a păcatului nu
o ştergere definitivă a păcatului, pe când sângele lui Cristos vărsat pe cruce reprezintă
ispăşirea supremă a lui Dumnezeu pentru omenire, care şterge păcatul o dată pentru
totdeauna (Evr. 10:4, 10-11).
Christos, ca jertfă desăvârşită -“
şi tocmai un astfel deMare Preot ne trebuia: sfânt,
nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, care n-are
nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale,
şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna,
când S-a adus jertfă pe Sine însuşi
.” (Ev. 7:26/27) - a
plătit întreaga pedeapsă pentru păcatele noastre (Rom.
3:25-26; 6:23; Gal. 3:13; II Cor. 5:21) şi a adus jertfa
ispăşitoare care ne izbăveşte de mânia lui Dumnezeu, ne
împacă cu El şi înnoieşte părtăşia noastră cu El (Rom.
5:6-11; II Cor. 5:18-19).
Moartea lui Isus Christos a fost
3 .Un sacrificiu suficient
Pentru :
a). a absoarbi mânia lui Dumnezeu.
Legea lui Dumnezeu a cerut: «
Să iubești pe Domnul
Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta» (
Deuteronom
6: 5). Dar noi toți am iubit și alte lucruri. Am provocat mânia lui Dumnezeu prin
dezonorarea Sa.Gravitatea unei insulte se ridică la mărimea demnității celui insultat. Din
moment ce păcatul nostru este împotrivaCreatorului Universului, «
plata păcatului nostru
este moartea
» (Romani 6:23). Să nu ne pedepsească ar fi nedrept. Așa că Dumnezeu L-a
trimis pe Fiul Său, Isus, să ia El pedeapsa păcatelor noastre. Dumnezeu ne-a iubit și a
trimis pe Fiul Său ca jertfă înlocuitoare care să absoarbă mânia lui Dumnezeu- «pentru
păcatele noastre» (1 Ioan 4:10).
Deoareceomul a acumulat odatorie fațădeDumnezeu, pentrucarenuaputut săplătească,
dreptatea perfectă al lui Dumnezeu cerea ca, pentru toate păcatele săvârșite de oameni,
aceștia să primească pedeapsă ca atare. Pedeapsa pentru păcatul împotriva lui Dumnezeu
este moartea. Isus a ales să moară pentru noi pentru că ne iubește și nu dorea ca nimeni să
plătească prețul final pentru păcatele lor - adica moartea (Romani 3:23, 6:23). El a ales să
moară pentru noi ca o plată pentru păcatele noastre. Isus a ales să plătească în întregime
datoria nelegiuirilor noastre (Coloseni 2:14).
b). a ne scăpa de blestemul Legii
Nu a existat nici o scăpare din blestemul Legii lui Dumnezeu. Orice încălcare a legii
atrăgea vinovăția și apoi pedeapsa. Nu a existat decât o singură cale de a fi liber: cineva
trebuie să plătească pedeapsa. «
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind
blestem pentru noi»
(Galateni 3:13).
Cerințele Legii au fost îndeplinite de legile perfecte ale lui Hristos, pedeapsa Legii e
plătită în întregime de moartea Sa. De aceea, Biblia ne învață că
a fi drept în față de
Dumnezeu
nu se bazează pe respectarea legii: «
Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit
neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în
Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele
Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
« (Galateni 2:16).
Singura noastră speranță este ca sângele și neprihănirea lui Hristos să fie creditate în
contul nostru.
c). a ne împăca cu Dumnezeu
Reconcilierea care trebuie să se întâmple între om și Dumnezeumerge în ambele sensuri.
Primul act al lui Dumnezeu în reconcilierea noastră cu El însuși a fost acela de a înlătura
obstacolul care ne separape noi - vina păcatului. El a făcut pașii pe care nu i-am putut
face noi pentru a elimina propria Sa judecată, trimițându-L pe Isus să sufere în locul
nostru: «
Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin
moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi
prin viaţa Lui. şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. «
(Romani 5:10-11).
Dumnezeu Tatăl a făcut tot ce este necesar pentru a ne împăca cu Sine - și anume ;
«
Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei
nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumneze
» (1 Petru 3:18).
Împăcarea cu Dumnezeu a atras după sine îndepărtarea condamnării de la noi :»
Acum
nu există nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus
» (Romani 8: 1).Afi «în
Hristos» înseamnă a fi în relație cu El prin credință. Hristos devine pedeapsa noastră (pe
care noi nu trebuie să o purtăm) și valoarea noastră înaintea lui Dumnezeu (pe care noi
nu o putem câștiga).
Moartea lui Hristos asigură eliberarea de condamnare pentru cei care cred că Hristos
a eliminat executarea sentințeide moarte. Este la fel de sigur că nu pot fi condamnat
deoarece este sigur că Hristos a murit pentru mine!
Și ca un bonus, Dumnezeu ne dă viață veșnică tuturor celor care cred în El. Isus a spus
clar că respingerea vieții veșnice pe care a oferit-o va duce la mizeria eternității din iad:
«
Oricine nu crede este deja condamnat ... mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui»
(
Ioan 3:18, 36).
CONCLUZIE
Realitatea care pune creștinismul mai presus de toate celelalte religii este justiția perfectă
a lui Dumnezeu, juxtapusă cuMila lui Dumnezeu perfectă! Dreptatea lui Dumnezeu este
perfectă - orice încălcare - indiferent cât de mică - trebuie plătită. Aceasta este justiția
perfectă! Cu toate acestea, mila lui Dumnezeu este de asemenea perfectă! Dumnezeu
iubește omenirea cu iubire desăvârșită și nu dorește ca cineva să piară - așa că Dumnezeu
a conceput un plan prin care El să plătească datoria cerută de justiția Sa și să facă
dreptatea disponibilă prin Isus Hristos tuturor celor care cred.Aceasta este mila perfectă!
De aceea, Isus trebuia să moară și nu putea fi făcut altfel. Nu există un al plan mai mare
de răscumpărare! Ai profitat tu de acest plan ? Dacă nu încă mai poți să o faci astăzi.