16 / 24
ROMANIANTIMES
(continuare din pagina 12)
Meditații la patimile Domnului Isus
Sacrificarea lui
cu
prin eliziune sau sacrificarea lui
un
prin afereză? – „aceasta-i
întrebarea” nehamletiană.
Unii „știu” și greșesc, alții nu știu și întreabă sau se întreabă dacă se va fi scriind
c-un
sau
cu-n
. Mulți au gusturi ortografice și și le satisfac. Destui își dau cu părerea.
Unii nimeresc răspunsul corect, deși concluzia lor este nepolenizată de cunoștințe
fonetice și morfologice. Așa este simpatica idee că se scrie
c-un
, prin comparație cu
neproblematicul
c-o
, deci
u
cade de la
cu
, pentru că în
c-o
prepoziția e cea care a rămas
fără
u
. Bine, dar de la
o
ce-ar putea să cadă?! Iar deducția că nu poate fi corect
cu-n
din cauză că linioara care-l precedă pe
n
ar înlocui neapărat (?!) un
î
este și mai naivă.
Am întâlnit și aiureala după care doar părțile secundare de vorbire (între care, desigur,
prepoziția) pot fi supuse ciuntirii.
În materie de ortografie, când ne aflăm în dubiu, substituția poate fi de multe ori
salvatoare, dar nu făcută după ureche. În ce-l privește pe
c-un
, ca metodă de lămurire,
un pic profană, putem înlocui adjectivul pronominal nehotărât cu pronumele nehotărât
corespunzător, pus în formele lui flexionare:
c-unul
,
c-una
,
c-unii
,
c-unele
, pe care
probabil nu ne-ar veni să le scriem
cu-nul
,
cu-na
,
cu-nii
,
cu-nele
.
C-un
(sau...
cu-n
?) și altele
În standarde gramatical-morfologice, e vorba de o prepoziție (aici,
cu
) și adjectivul
pronominal nehotărât
un
. Ambele pot fi folosite în formă plină (
cu un
), dar adesea se
pronunță în tempo rapid. Cu atât mai mult cu cât în cazul dat un cuvânt se termină
în
u
, iar celălat începe cu aceeași vocală, se economisește de multe ori un
u
mai ales
în exprimarea neprotocolară, prepoziția fiind supusă fenomenului fonetic al eliziunii.
Cum, fenomenele de limbă se produc spontan și abia apoi vin lingviștii să facă legea,
răspunsul la un eventual „de ce prepoziția?” este că așa i-a venit bine poporului, care și
în alte asemenea situații tot prepoziția (cu sau fără
u
final) a sacrificat-o:
dintr-un
,
dup-
un
,
făr-un
,
într-un
,
pentr-un
,
printr-un
, unele putându-se pronunța și în tempo lent,
adică cu prepoziția întreagă (
după un
,
fără un
,
pentru un
), altele (azi) rar, doar pentru
un efect stilistic arhaic (
dintru un
,
întru un
,
printru un
). Proba pentru „-un” se poate
face tot prin substituție cu pronumele nedefinit. Prin urmare, nici vorbă nu poate fi de
afereză la adjectivul pronominal nehotărât
un
.
Scurt, pentru cei pe care termenii lingvistici îi intimidează: CORECT este
c-un
.
Angela-Monica Jucan
defilează pe arterele lumii, fete adolescente, femei căsătorite, femei în vârstă se dezbracă
înaintea tuturor fără pic de rușine. Da, s-a stricat lumea, este stăpânită de satan, prostituția,
divorțul și desfrânarea au atins cote alarmante. Dacă te-ai dezgolit până acum, dragă
tânără și tinere, află că trebuie să te oprești. Hristos a suferit dezgolit să-ți ia păcatul tău
asupra Lui, ca sa-ți arate cât te iubește și să numai trăiești așa. Vino la Domnul, pocăiește-
te și lasă ca sfințenia să fie podoaba ta.Adică o umblare pe pământ în care să aduci cinste
lui Dumnezeu și în interior și în exterior. Nu să fi gol, nu să-ți arăți goliciunea, ci să fi
pus deoparte pentru Dumnezeu, caracterizat printr-un caracter extraordinar în interior,
însă și de-o ținută modestă și conform Bibliei în exterior. Nu te potrivi astăzi cu moda
extravagantă, a dezbrăcatelor și dezbrăcaților. Nu moda aceasta va fi în Cer, ci potrivește-
te cu moda și trăirea cerute de Dumnezeu. Lasă-te de orice dezgolire suflete, Isus a murit
pentru acest păcat și prin credința în El și pocăință ai resursele necesare să te schimbi
radical și să trăiești pentru Dumnezeu.
7. Așaptea patimă (suferință). Rastignirea pe cruce.
Luca 23:33 Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe
făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. 34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu
ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. 35. Norodul stătea acolo şi
privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască
pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36. Ostaşii, de asemenea,
îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37. şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul
iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!” 38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti,
latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
Crucea cuprinde o metodologie întreagă a suferinței: ciocanul, cuiele în mâini, picioare,
batjocurile, buretele cu oțet, lancea în coastă etc. Diavolul are o întreagă metodologie
de-a ne înfășura cu păcatul și de-ași bate joc de oameni. Prin păcat, acolo pe cruce, eu și tu
am acționat la greutatea crucii Domnului Isus. Greutatea oricărui păcat își atinge apogeul
la Cruce! Tălharii erau puși pe cruce și Isus a murit ca un tălhar, deși era nevinovat! Prin
asta dragul meu suflet Domnul ne-a arătat că indiferent de greutatea păcatului nostru, El
Isus Hristos, L-a luat asupra Lui. Oprește-te! Diavolul te minte că nu mai ai nici o șansă,
diavolul iți spune că nu mai ai nici o ieșire. E un mincinos acest diavol și tatăl minciunii!
Indiferent în ce păcat te-a momit cel rău, Isus Hristos L-a luat asupra Lui. În loc să plătești
tu pentru „tâlhăria păcatului tău” a plătit El, prin rănile Lui am fost absolviți de pedeapsa
păcatului nostru. Doar să crezi dragul meu suflet și să vi la Isus să-ți dăruiești ca tălharul
de pe cruce, viața ta, tot ce ești tu, Domnului Isus.
Apogeul suferințelor Domnului Isus a fost crucea! Asta denota că și eu și tu, toți cei care
credem în El, trebuie să știmcă înainte de biruință este crucea. Învățând de laDomnul Isus,
trebuie să înțelegem că înainte de slavă este crucea. Suferința aceasta datorită oamenilor
care nu acceptaAdevarul, adică pe Isus, încă mai continuă și cine nu renunță la el însuși și
nu-și ia crucea, adică suferința pentru Isus, în fiecare zi, nu poate fi vrednic de Împărăția
lui Dumnezeu.
Acolo, cu Omul și Dumnezeu, Isus Hristos pe cruce, soarele S-a întunecat, perdeaua
dinăuntrul Templului S-a rupt, arătând tuturor oamenilor și diavolului că Dumnezeu
a transformat crucea în altar și pe Isus în Miel, iar Învierea a demonstrat Biruința lui
Dumnezeu asupra diavolului, păcatului și morții.
Dragul meu suflet, cititor, frate în credință, am urmărit împreună o Jertfă perfectă
pentru păcatele noastre, o Jertfă fără cusur, adusă de Însuși Dumnezeu. Dacă
patimile (suferința) acestea te lasă același om care trăiești în păcat și în dezinvoltura
față de Jertfă, atunci înseamnă că respingi dragostea lui Dumnezeu arătată în Fiul
Său. Gândește-te că trebuia să plătim fiecare din noi pentru păcatele noastre, însă
Dumnezeu a găsit cu Cale să ne scutească în dragostea Lui, pentru ca prin Isus
Hristos să ne ofere viața veșnică. Îndemnul meu ar fi ca astăzi să lași orice păcat,
pentru orice păcat a murit, a pătimit Isus, nu mai încerca să răstignești pe Isus,
deoarece nu se mai poate. El a plătit atunci ca tu să înțelegi asta și să te pocăiești,
să-ți pară rău de păcatul tău, să-l recunoști, să-l mărturisești și să te lepezi de el,
cerând iertare lui Dumnezeu. Accepți asta sau nu ? De aceasta depinde fericirea ta
aici pe pământ și dincolo de moarte ! Vrei astăzi să te supui autorității, dragostei lui
Dumnezeu pentru tine și Cuvântului Său? De hotărârea ta depinde veșnicia ta. Vino
la Isus și hotărăște ca de la acest Paste să trăiești o viață de ucenic al lui Isus, să înveți
din Cuvântul Său și să fi un slujitor în Biserica Sa.
Simion Ioanăș