18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
VAURMA
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Numai Fiul lui Dumnezeu vede pe Dumnezeu, pentru că este în ființa Lui
Cuvintele omenești se arată că sunt insuficiente să exprime și să cuprindă fiinţa
lui Dumnezeu aşa cum este, ea rămânând astfel veşnic o
taină,
mai presus de toate
tainele.
Nici îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, ci numai Unul singur vede fiinţa Lui
aşa cum este și Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce locuieşte în sânurile Tatălui şi
care ne-a revelat zicând:
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-
Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”
(Ioan 1, 18), pentru că
L-a văzut și Îl vede neîncetat. La fel, și Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl (Ioan 15,
26), Îl vede pe Tatăl și pe Fiul, fiindcă este în Tatăl și purcede din Tatăl, ca Unul ce este
de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită.
Pentru că în revelarea Scripturii, Duhul Sfânt este
„…Duhul
lui Dumnezeu (Tatăl) …. și
Duhul lui Hristos…”
(Rom. 8, 9).
Prin Fiul, Iisus Hristos, S-a revelat omenirii tot ceea ce se cunoaște despre fiinţa
cea tainică și ascunsă a lui Dumnezeu. Fiinţa dumnezeiască este cu totul neîmpărţită
cum am aflat, dar lucrările sunt multiple,
necreate
şi împărţite nedivizat în fiecare dintre
cei credincioși care se împărtășesc de ele prin viața duhovnicească în
„…legea duhului
vieții în Hristos…”
(Rom. 8, 2) Domnul, după poruncile Lui. După învățăturile Sfinților
și a Sf. Grigore,
fiinţa
lui Dumnezeu nu iese din Sine, nu se manifestă şi nu se poate
vedea nicidecum de nimeni, ci numai energiile divine ca lumina și viața ce
izvorăsc
din El:
„Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină”
(Psalm 35, 9), ca să dea viață și lumină, fără de care nu se poate trăi.
Mulți sunt care ridică întrebarea: dacă fiinţa lui Dumnezeu este imposibil de
înţeles, de ce să mai vorbim de Ea? Răspunsul ni-l dă Sf. Chiril al Ierusalimului zicând:
„Oare, pentru că nu pot să beau tot fluviul să nu iau cu măsură nici ceea ce-mi foloseşte?
Oare pentru că nu pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns
pentru trebuinţa mea? Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele din grădină, vrei să
ies afară cu totul flămând? Laud şi să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască
sunt aceste cuvinte:
„Toată suflarea să laude pe Domnul”
(Psalm 40, 5), pentru cât se
poate împărtăși de Dumnezeu prin energiile sau lucrările Sale. Ştiu că nu voi putea să-l
slăvesc după vrednicie, totuşi socotesc lucru evlavios să încerc cel puţin. Slăbiciunea
mea o mângâie Domnul prin cuvintele:
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici
vreodată, (decât) Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui…”
(Ioan 1, 18)” (Sf.
Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5).
Ființa lui Dumnezeu se revelează prin dumnezeieștile lucrări că este,
dar nu și ce este
Scriind despre doctrina Sf. Grigorie Palama, Părintele Dumitru Stăniloae,
zice că este o concepţie teologică abisală. „Dumnezeu în fiinţă e un adânc nepătruns,
necomunicabil, neschimbabil, iar din acest adânc emană puteri şi lucrări în care nu se
scurge însăşi fiinţa; aceste lucrări sunt nenumărate precum şi abisul fiinţei este fără
sfârşit, ele fiind altceva decât fiinţa” (Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama,
ed. Scripta, 1993, p. 6). Dumnezeu iese din Sine şi Se dăruieşte omului prin energiile
Sale, ca harul sau lumina divină, înălţând ființa omenească spre El, făcându-l astfel
părtaş la comuniunea de iubire, de viaţă și de lumină a Preasfintei Treimi. Iar referitor la
cunoașterea lui Dumnezeu, Scriptura ne revelează zicând:
„Căci cine dintre oameni ştie
ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu
le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu”
(1 Cor. 2, 11), Cel Sfânt.
Așadar, aflăm că Dumnezeu rămâne în transcendenţa Sa, incognoscibil după
fiinţă, iar pe de altă parte
iese
din Sine spre a se dărui omului prin energiile sau lucrările
Sale
necreate
pentru a-l înălţa pe credincios la El. Sfântul Grigorie, precizează că natura
dumnezeiască, „trebuie să fie numită în acelaşi timp neparticipabilă şi într-un anume
înţeles participabilă; ajungem la împărtăşirea de natura lui Dumnezeu prin energiile Sale
şi, totuşi, ea rămâne cu totul inaccesibilă. Trebuie să afirmăm pe amândouă deodată şi
să păstrăm antinomia lor ca pe un criteriu al slavei” (Theophanes, P. G. CL, col. 932D).
În vedere, Sf. Grigore arată că, nu lucrarea se cunoaşte din fiinţă, ci fiinţa se cunoaşte
din lucrare. Astfel, ființa se
cunoaşte că este
, nu însă
şi ce este
. După cum a răspuns
Dumnezeu lui Moise:
„Eu sunt Cel ce sunt”
(Ieșire 3, 14), care are cauza de existență
în Sine. De aceea şi Dumnezeu se cunoaşte că este, nu din fiinţă, ci din pronia Sa divină
de a se face cunoscut prin energiile Sale. Așadar, lucrarea se deosebeşte de fiinţă divină
şi prin aceasta, că
lucrarea
este ceea ce face cunoscut, iar
fiinţa
, ceea ce se cunoaşte prin
lucrări că este Dumnezeu, ca lumină (1 Ioan 1, 5) și altele din multele Sale nume.
Participăm la energiile divine necreate, nu la esența dumnezeiască
Dacă omul ar putea lua parte la esenţa dumnezeirii, care pentru om este cu
neputinţă de înţeles, nu ar mai fi omul ceea ce este, ci dumnezeu prin natura divină. Iar
aceasta este de domeniul imposibilului fiinţei umane create, și din această cauză omul
este chemat de Dumnezeu să devenim prin harul divin ceea ce este El prin natură în
revelarea Scripturii:
„…Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”
(Psalm 81, 6),
dar prin harul divin precum am aflat. „Dacă am participa la esenţă, Dumnezeu nu ar mai
fi Trinitate, ci o multitudine de persoane” (Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu, traducere din franceză de Anca Manolache, edit. Humanitas, Bucureşti,
1998, p. 48). Așa participând la energiile divine, bunul credincios nu doar că își poate
lucra mântuirea, ci chiar atinge îndumnezeirea, că se face părtaș dumnezeieștii firi (2
Petru 1, 4) a lui Hristos Domnul.
Așadar, Dumnezeu am aflat că se manifestă în lume prin energiile sau lucrările
Sale. Fiinţa Lui dumnezeiască rămâne dincolo de orice relaţie, de orice împărtăşire,
ascunsă în transcendenţa absolută, fiindcă este deasupra tuturor. În prezentarea Sf.
Grigore, cât și în întreaga învățătură ortodoxă, Dumnezeu este şi se zice firea tuturor
celor existente, pentru că toate au fost create de El și toate se împărtăşesc din El şi
există prin împărtăşirea de El, ca izvor al vieții și luminii (Psalm 35, 9) și cauză de
existență, dar aceasta nu însemnă că prin împărtăşirea de firea Lui, ci prin
împărtăşirea
din energiile
sau din lucrările Lui. În descrierile Sf. Grigorie Palama, Dumnezeu este
şi existenţa celor ce sunt şi forma în forme, ca obârşia formelor şi înţelepciunea celor
înţelepţi şi toate ale tuturor. În același timp, Dumnezeu nu este fire, ca fiind mai presus
de toată firea şi nu este, ca fiind mai presus de toate cele ce sunt; şi nu este şi nici nu are
formă, ca unul ce este mai presus de orice formă.
Pentru potrivnicii Sf. Grigorie, ceea ce nu este Fiinţă nu este Dumnezeu, ci
doar un efect creat. Dar Dumnezeu în Treime este Ființă și Persoană vie. Astfel, planul
îndumnezeirii şi al comuniunii credinciosului cu Dumnezeu, în viziunea Sf. Grigore
Palama, este scoasă în evidenţă prin comuniunea cu energiile divine: „Dumnezeu este
în întregime
prezent
în energiile Sale fără să-şi părăsească fiinţa inaccesibilă” (Paul
Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Ed. Christiana, 1995, p. 77). Așadar, cine
se împărtășește din enegiile divine se împărtășește de Dumnezeu în întregimea Sa.
Urmarea descoperirii Scripturii este totul:
„….să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi (a
lui Hristos), scăpând de stricăciunea poftei celei din lume”
(2 Petru 1, 4), iar părtași
dumnezeieștii firi a lui Hristos, se face credinciosul prin comuniunea din energiile divine,
ca harul sau lumina dumnezeiască prin viața duhovnicească trăită în Hristos (Fapte 17,
28), prin împlinirea poruncilor (Psalm 118, 2) și
„…credința care este lucrătoare prin
iubire”
(Gal. 5, 6) în faptele bune, care nu lasă credința să fie moartă (Iacov 2, 20).
TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI
VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ
DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,
CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (3)