Background Image
Previous Page  18 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 18 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

MESAJE BIBLICE

18

VAURMA

(continuare din numarul trecut)

de Preot Aurel Sas, Las Vegas

Numai Fiul lui Dumnezeu vede pe Dumnezeu, pentru că este în ființa Lui

Cuvintele omenești se arată că sunt insuficiente să exprime și să cuprindă fiinţa

lui Dumnezeu aşa cum este, ea rămânând astfel veşnic o

taină,

mai presus de toate

tainele.

Nici îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, ci numai Unul singur vede fiinţa Lui

aşa cum este și Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce locuieşte în sânurile Tatălui şi

care ne-a revelat zicând:

„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-

Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”

(Ioan 1, 18), pentru că

L-a văzut și Îl vede neîncetat. La fel, și Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl (Ioan 15,

26), Îl vede pe Tatăl și pe Fiul, fiindcă este în Tatăl și purcede din Tatăl, ca Unul ce este

de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită.

Pentru că în revelarea Scripturii, Duhul Sfânt este

„…Duhul

lui Dumnezeu (Tatăl) …. și

Duhul lui Hristos…”

(Rom. 8, 9).

Prin Fiul, Iisus Hristos, S-a revelat omenirii tot ceea ce se cunoaște despre fiinţa

cea tainică și ascunsă a lui Dumnezeu. Fiinţa dumnezeiască este cu totul neîmpărţită

cum am aflat, dar lucrările sunt multiple,

necreate

şi împărţite nedivizat în fiecare dintre

cei credincioși care se împărtășesc de ele prin viața duhovnicească în

„…legea duhului

vieții în Hristos…”

(Rom. 8, 2) Domnul, după poruncile Lui. După învățăturile Sfinților

și a Sf. Grigore,

fiinţa

lui Dumnezeu nu iese din Sine, nu se manifestă şi nu se poate

vedea nicidecum de nimeni, ci numai energiile divine ca lumina și viața ce

izvorăsc

din El:

„Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină”

(Psalm 35, 9), ca să dea viață și lumină, fără de care nu se poate trăi.

Mulți sunt care ridică întrebarea: dacă fiinţa lui Dumnezeu este imposibil de

înţeles, de ce să mai vorbim de Ea? Răspunsul ni-l dă Sf. Chiril al Ierusalimului zicând:

„Oare, pentru că nu pot să beau tot fluviul să nu iau cu măsură nici ceea ce-mi foloseşte?

Oare pentru că nu pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns

pentru trebuinţa mea? Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele din grădină, vrei să

ies afară cu totul flămând? Laud şi să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască

sunt aceste cuvinte:

„Toată suflarea să laude pe Domnul”

(Psalm 40, 5), pentru cât se

poate împărtăși de Dumnezeu prin energiile sau lucrările Sale. Ştiu că nu voi putea să-l

slăvesc după vrednicie, totuşi socotesc lucru evlavios să încerc cel puţin. Slăbiciunea

mea o mângâie Domnul prin cuvintele:

„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici

vreodată, (decât) Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui…”

(Ioan 1, 18)” (Sf.

Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5).

Ființa lui Dumnezeu se revelează prin dumnezeieștile lucrări că este,

dar nu și ce este

Scriind despre doctrina Sf. Grigorie Palama, Părintele Dumitru Stăniloae,

zice că este o concepţie teologică abisală. „Dumnezeu în fiinţă e un adânc nepătruns,

necomunicabil, neschimbabil, iar din acest adânc emană puteri şi lucrări în care nu se

scurge însăşi fiinţa; aceste lucrări sunt nenumărate precum şi abisul fiinţei este fără

sfârşit, ele fiind altceva decât fiinţa” (Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama,

ed. Scripta, 1993, p. 6). Dumnezeu iese din Sine şi Se dăruieşte omului prin energiile

Sale, ca harul sau lumina divină, înălţând ființa omenească spre El, făcându-l astfel

părtaş la comuniunea de iubire, de viaţă și de lumină a Preasfintei Treimi. Iar referitor la

cunoașterea lui Dumnezeu, Scriptura ne revelează zicând:

„Căci cine dintre oameni ştie

ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu

le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu”

(1 Cor. 2, 11), Cel Sfânt.

Așadar, aflăm că Dumnezeu rămâne în transcendenţa Sa, incognoscibil după

fiinţă, iar pe de altă parte

iese

din Sine spre a se dărui omului prin energiile sau lucrările

Sale

necreate

pentru a-l înălţa pe credincios la El. Sfântul Grigorie, precizează că natura

dumnezeiască, „trebuie să fie numită în acelaşi timp neparticipabilă şi într-un anume

înţeles participabilă; ajungem la împărtăşirea de natura lui Dumnezeu prin energiile Sale

şi, totuşi, ea rămâne cu totul inaccesibilă. Trebuie să afirmăm pe amândouă deodată şi

să păstrăm antinomia lor ca pe un criteriu al slavei” (Theophanes, P. G. CL, col. 932D).

În vedere, Sf. Grigore arată că, nu lucrarea se cunoaşte din fiinţă, ci fiinţa se cunoaşte

din lucrare. Astfel, ființa se

cunoaşte că este

, nu însă

şi ce este

. După cum a răspuns

Dumnezeu lui Moise:

„Eu sunt Cel ce sunt”

(Ieșire 3, 14), care are cauza de existență

în Sine. De aceea şi Dumnezeu se cunoaşte că este, nu din fiinţă, ci din pronia Sa divină

de a se face cunoscut prin energiile Sale. Așadar, lucrarea se deosebeşte de fiinţă divină

şi prin aceasta, că

lucrarea

este ceea ce face cunoscut, iar

fiinţa

, ceea ce se cunoaşte prin

lucrări că este Dumnezeu, ca lumină (1 Ioan 1, 5) și altele din multele Sale nume.

Participăm la energiile divine necreate, nu la esența dumnezeiască

Dacă omul ar putea lua parte la esenţa dumnezeirii, care pentru om este cu

neputinţă de înţeles, nu ar mai fi omul ceea ce este, ci dumnezeu prin natura divină. Iar

aceasta este de domeniul imposibilului fiinţei umane create, și din această cauză omul

este chemat de Dumnezeu să devenim prin harul divin ceea ce este El prin natură în

revelarea Scripturii:

„…Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”

(Psalm 81, 6),

dar prin harul divin precum am aflat. „Dacă am participa la esenţă, Dumnezeu nu ar mai

fi Trinitate, ci o multitudine de persoane” (Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea

lui Dumnezeu, traducere din franceză de Anca Manolache, edit. Humanitas, Bucureşti,

1998, p. 48). Așa participând la energiile divine, bunul credincios nu doar că își poate

lucra mântuirea, ci chiar atinge îndumnezeirea, că se face părtaș dumnezeieștii firi (2

Petru 1, 4) a lui Hristos Domnul.

Așadar, Dumnezeu am aflat că se manifestă în lume prin energiile sau lucrările

Sale. Fiinţa Lui dumnezeiască rămâne dincolo de orice relaţie, de orice împărtăşire,

ascunsă în transcendenţa absolută, fiindcă este deasupra tuturor. În prezentarea Sf.

Grigore, cât și în întreaga învățătură ortodoxă, Dumnezeu este şi se zice firea tuturor

celor existente, pentru că toate au fost create de El și toate se împărtăşesc din El şi

există prin împărtăşirea de El, ca izvor al vieții și luminii (Psalm 35, 9) și cauză de

existență, dar aceasta nu însemnă că prin împărtăşirea de firea Lui, ci prin

împărtăşirea

din energiile

sau din lucrările Lui. În descrierile Sf. Grigorie Palama, Dumnezeu este

şi existenţa celor ce sunt şi forma în forme, ca obârşia formelor şi înţelepciunea celor

înţelepţi şi toate ale tuturor. În același timp, Dumnezeu nu este fire, ca fiind mai presus

de toată firea şi nu este, ca fiind mai presus de toate cele ce sunt; şi nu este şi nici nu are

formă, ca unul ce este mai presus de orice formă.

Pentru potrivnicii Sf. Grigorie, ceea ce nu este Fiinţă nu este Dumnezeu, ci

doar un efect creat. Dar Dumnezeu în Treime este Ființă și Persoană vie. Astfel, planul

îndumnezeirii şi al comuniunii credinciosului cu Dumnezeu, în viziunea Sf. Grigore

Palama, este scoasă în evidenţă prin comuniunea cu energiile divine: „Dumnezeu este

în întregime

prezent

în energiile Sale fără să-şi părăsească fiinţa inaccesibilă” (Paul

Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Ed. Christiana, 1995, p. 77). Așadar, cine

se împărtășește din enegiile divine se împărtășește de Dumnezeu în întregimea Sa.

Urmarea descoperirii Scripturii este totul:

„….să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi (a

lui Hristos), scăpând de stricăciunea poftei celei din lume”

(2 Petru 1, 4), iar părtași

dumnezeieștii firi a lui Hristos, se face credinciosul prin comuniunea din energiile divine,

ca harul sau lumina dumnezeiască prin viața duhovnicească trăită în Hristos (Fapte 17,

28), prin împlinirea poruncilor (Psalm 118, 2) și

„…credința care este lucrătoare prin

iubire”

(Gal. 5, 6) în faptele bune, care nu lasă credința să fie moartă (Iacov 2, 20).

TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI

VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ

DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,

CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (3)