15 / 24
ROMANIANTIMES
Editurile Logos ȋn România şi
ReflectionPublishingȋnAmericapregătesc
publicarea, ȋn limba română şi respectiv
ȋn limba engleză, a cărţii “Sfântul Paisie
Velicikovski de la Neamţ şi Paisianismul”
scrisă de Horia Ion Groza.
Cartea aceasta vine ca un răspuns
la secularismul extrem al epocii noastre.A
devenit o superbanalitate ȋngrijorarea lui
André Malraux privind soarta secolului
XXIşireligiozitateaacestuia;poatedeaceea
fraza sa şi-a pierdut tăria de avertisment.
Uităm, voit sau sub efectul comodităţii,
arşiţei plăcerilor şi presiunii intereselor
personale, că biserica cu preceptele ei
morale şi spirituale bine definite constituie
de fapt coloana vertebrală a societăţii şi
că purtăm o responsabilitate pentru fiinţa
noastră şi a semenilor noştri. Străbunii
omenirii primul lucru pe care-l făceau
când ȋntemeiau o aşezare era de a situa ȋn
mijlocul ei locul de adunare la rugăciune
şi celebrare sacerdotală – templul sau
biserica.
Occidentul asistă astăzi la o
golire ȋngrijorătoare a bisericilor. Opoziţia
ȋnverşunată ȋmpotriva creştinismului
a produs peste 26 milioane de martiri
creştini ȋn sec. XX faţă de 14 milioane
de martiri ȋnregistrate din anul 33 până
ȋn 1900. Din fericire, Biserica creştină
a supravieţuit şi a ieşit ȋntărită din aceste
confruntări teribile. Răul atacă mult mai
nuanţat astăzi prin relativizarea normelor
morale, denaturalizarea sărbătorilor şi
tradiţiilor creştine, atacarea clerului şi
interzicerea simbolurilor creştine ȋn locuri
publice, exacerbarea părţilor instinctuale
ale fiinţei umane prin revoluţia sexuală şi
indirecta cultivare a violenţei prin industria
de agrement (de la video-games pentru
copii la filmele de groază sau de acţiune
palpitantă cu ȋmpuşcături, bătăi şi explozii,
pentru adulţi), sfârşind prin crearea unei
mari confuzii ȋn populaţie care astfel
ajunge uşormanevrabilă de către interesele
politicienilor ale căror standarde etice şi
definiţii sociale variază de la campanie la
campanie ȋn funcţie de opoziţie.
Aşa cum corect observă părinţii
monahi de la mănăstirea californiană
Sfântul Herman din Alaska, paisianismul
rămâne peste timp o ripostă fermă dată
apostaziei, apostazie atât de ȋngrijorător
intensificată ȋn zilele noastre. Remarcabila
lucrare creştină realizată de Sfântul Paisie
de la Neamţ (1722-1794) şi discipolii săi
din Europa de Est reprezintă o adevărată
Eră a Credinţei
prin contrast cu
Era
Raţiunii
, liberă de orice religie, proclamată
O carte despre tradiţia creştină pe teritoriul ţării noastre
și ecoul acestei tradiţii ȋn lumea ortodoxă
ȋn acelaşi timp istoric ȋn Vestul Europei
de către contemporanii lor, promotori ai
Iluminismului, ca Voltaire, Jean-Jacques
Rousseau şiDenisDiderot. „Eramcopleşiţi
de teama că aceste valuri ale Răului ne vor
transforma ȋntr-o masă anonimă, amorfă,
fără conştiinţă, fără responsabilitate. Unde
ne puteam refugia decât ȋn adâncul fiinţei
noastre? Unde ne puteam ascunde decât ȋn
cămara sufletului nostru? Şi iată miracolul
a avut loc – omul căutându-se pe sine
l-a găsit pe Dumnezeu”, scria Părintele
Roman Braga, membru al mişcării
post-paisiene de la Mănăstirea Antim, a
“Rugului Aprins”, din timpul ȋntunecat al
dictaturii comuniste.
Binecuvântat de Dumnezeu cu
nenumărate şi minunate daruri şi, ca efect
al vieţii sale ascetice şi de rugăciune,
cu preţioase virtuţi dintre care cele mai
de seamă erau smerenia şi dragostea,
ieromonahul Paisie a fost un adevărat sfânt.
Canonizat ȋn 1992 ȋn România şi, mai
devreme, ȋn 1988 ȋn Rusia când aceasta a
sărbătorit un mileniu de creştinism, Sfântul
PaisieVelicikovski de laNeamţ a fost, după
cum spunea Părintele Cleopa Ilie, cel mai
ȋnţelept stareţ dintre toţi stareţii pe care i-au
avut mănăstirile româneşti din sec. XVIII
ȋncoace, personalitatea sa luminoasă fiind
iubită şi respectată de toată creştinătatea
ortodoxă pentru calitatea sa de părinte,
ȋnvăţător, sfătuitor, duhovnic şi neadormit
rugător pentru ceilalţi.
Ȋn cursul vieţii sale a petrecut
douăzeci de ani ȋn ţara sa natală, Ukraina,
optsprezece ani laMunteleAthos şi treizeci
şi patru de ani pe teritoriul românesc. Şi
dacă astfel, prin peregrinările sale, Sfântul
Paisie uneşte aceste trei locuri de adâncă
credinţă ortodoxă, prin scrierile sale el
leagă ţări ortodoxe aflate lamare depărtare:
România, Rusia, Alaska şi restul Statelor
Unite ale Americii. Ca timp, Sfântul
Paisie creează o punte ȋntre Sfinţii Părinţi
filocalici
(sec.IV-XVI) şi şirul de generaţii
de mare trăire duhovnicească de până ȋn
zilele noastre.
Contribuţia Sfântului Paisie şi
a generaţiilor care i-au urmat se carac-
terizează ȋn principal prin practicarea
Rugăciunii lui Iisus, prin promovarea
Filocaliei (Sfântul Paisie este autorul
primei traduceri a acestei extrem de
importante scrieri) şi prin organizarea
comunităţilor monahale ȋn interacţiune
cu credincioşii din populaţia laică.
Paisianismul şi post-paisianismul au avut
o influenţă deosebit de benefică asupra
vieţii din afara mediului monastic, ştiut
fiind faptul că mănăstirile prin rugăciunile
lor neȋncetate venite din trupuri şi suflete
adânc râvnitoare şi truditoare pentru
Dumnezeu, ȋntrupează motorul secret,
spiritual, al omenirii. Dacă acest motor
nu funcţionează bine, omenirea suferă ȋn
ceea ce are ea mai profund. Părintele stareţ
al Schitului Sfânta Ana ȋi spunea poetului
ȋncă boem Sandu Tudor ȋntr-o noapte
ȋnstelată pe Muntele Athos, noapte ale
cărei adânci linişti era accentuată de zvonul
rar şi ȋndepărtat al clopotelor chemând
la slujba de miezonoptică: „Noi, aici, pe
Sfântul Munte, credem că Dumnezeu
mântuieşte lumea din cauza rugăciunilor şi
priveghierilor monahilor şi pustnicilor”.
Cartea explorează viaţa, lucrarea
şi ȋnvăţăturile Sfântului Paisie precum
şi şase mari şi semnificative momente
paisiene şi post-paisiene: Sfântul Calinic
de la Cernica (1787-1868) şi gruparea
Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim
(1945-1958) din România, Sfântul Serafim
de Sarov (1759-1833) şi Sfinţii Stareţi de
la Optina (1821-1923) din Rusia, Sfântul
Herman dinAlaska (1757-1837) şi nucleul
Mănăstirii de laPlatina cuPărinteleSerafim
Rose (1934-1982) din America. Oamenii
simpli au avut ȋn aceşti mari duhovnici,
buni sfătuitori şi regeneratori sufleteşti, iar
intelectualitatea de elită a găsit ȋntr-ȋnşii
răspuns la chinuitoarele ei ȋntrebări, precum
Sandu Tudor, Alexandru Mironescu,
Ştefan Todiraşcu, Paul Sterian, Virgil
Cândea, compozitorul Paul Constantinescu
la Antim, Dostoievski, Tolstoi, Gogol,
Turgheniev, compozitorul Piotr Ceaikovski
la Optina, intelectuali americani şi, prin
lectura scrierilor Părintelui Seraphim,
intelectualitatea tânără din Rusia, la
Platina.
Cartea vorbeşte mult despre
nevoia de rugăciune a omului de azi, despre
includerea ei practică ȋn viaţa de toate zilele
ȋn special sub forma Rugăciunii lui Iisus,
miezul vital al străduinţelor isihaste ale
paisianismului.Rugăciunea, cadialog intim
cu Dumnezeu, este singura formă ȋn care
putem trăi timpul sacru, etern regenerator,
al vieţii noastre, ascuns ȋn spatele timpului
istoric, pieritor şi atât de derutant şi confuz
al evenimentelor de zi cu zi, care ne ridică
şi ne coboară, ne bucură şi ne deprimă, ne
ameţesc şi nune lasă să ȋnţelegemadevărata
esenţă a existenţei noastre pe pământ.
Cartea a fost iniţial concepută
ȋn engleză, pentru cititorul american şi,
la rugămintea prietenilor din ţară, a fost
rescrisă ȋn limba română. De aceea are
din modalitatea practică a americanului de
abordare a lucrurilor şi situaţiilor. Ea ȋncepe
cu fireasca şi terestra ȋntrebare, la ce ȋi
foloseşte omului modern să citească despre
un monah care a trăit ȋn urmă cu peste 200
ani şi care a trudit pe slova ȋnvăţăturilor
unor Sfinţi Părinţi care au trăit şi mai de
demult, tocmai ȋn secolele IV-XV? Cartea
ȋncearcă să răspundă la această ȋntrebare
cu, sperăm, mult folos sufletesc pentru
cititorul receptiv, avid de cunoaştere şi de
duhovnicească trăire.
Horia Ion Groza