Romanian Times | Aprilie 2019

8 / 24

Meditații creștine 8
ROMANIANTIMES
“Hristosa înviat!”Mărogcabucuria învieriiDomnului
Isus să vă umple inimile cu pace și speranță. Așa cum am
menționat în articolul precedent, vomcontinua să discutăm
despre caracteristicile cântării duhovnicești. În Biblie se
menționează cuvântul „a cânta”, sau „cântare”, de peste
400 de ori, iar de aproximativ 50 de ori găsim îndemnuri
directe de a cânta.“Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu
este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare
înţeleaptă!” (Psalmi 47:6,7). Prin cântare, creștinul Îl
înalțăpeDumnezeupentruceeaceEl este și pentru lucrările
mărețe pe care Le-a făcut și continuă să Le facă. Când
înțelegem cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu și
când trăim realitatea prezenței Lui în viața noastră zi de zi, bucuria mântuirii ne umple
inima. Omul care L-a acceptat pe Domnul Isus ca fiind Calea, Adevărul și Viața, acela
care i-a înțeles iubirea și a intrat sub autoritatea Lui, este un om care are o nouă natură, sau
o nouă identitate. Dacă încă nu ai făcut decizia de a-L urma pe Domnul Isus, te îndemn
să-I vorbești chiar acum, și să-I ceri să-ți deschidă mintea ca să înțelegi planul Lui de
mântuire și să te ajute să faci această decizie. Bucuria mântuirii, siguranța prezenței Lui,
încrederea deplină într-un Dumnezeu plin de bunătate și în speranța vieții veșnice, sunt
doar câteva motive care stau la baza cântărilor noastre duhovnicești. Nu ne vom sătura să
admirăm și să descoperim frumusețea și maiestatea Domnului, nici aici pe pământ, nici
odată în veșnicie. Creștinul care trăiește călăuzit de Duhul Sfânt, are o bucurie necurmată
în inima lui, indiferent de circumstanțele și împrejurările vieții. În momentele de adâncă
zdrobire ale vieții mele, nu am putut înăbuși cântarea de laudă prin care m-am ancorat în
dragostea lui Dumnezeu, tot așa cum nu poți să oprești un trandafir să-și răspândească
parfumul atunci când este strivit. “Tu ești un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de
necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!” (Psalmi 32:7).
Cântarea duhovnicească are în centrul ei pe Dumnezeu. Prin cântările noastre,
noi Îi aducem gloria, cinstea, adorarea și închinarea, numai Domnului. Cântăreții și
compozitorii cântărilor duhovnicești, nu trebuie să atragă atenția asupra lor; ei nu trebuie
să urmărească să devină centrul atenție, ci scopul central trebuie să fie acela de a-L
glorifica pe Dumnezeu. „Domnul este tăria mea şi temeiul (motivul, pricina, cauza,
fundamentul, miezul, mijlocul, prilejul) cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.” (Exod 15:2). Cei care cântă și cei care
compun cântări duhovnicești, trebuie să fie cu băgare de seamă ca nu cumva să devină ei
pricina laudelor, iar cei care îi laudă trebuie să o facă cu prudență. Laudele pot să ducă o
persoană la mândrie, iar mândria merge înaintea căderii. Cred că fiecare putem să numim
cel puțin o persoană care a început să cânte în biserică, lăudându-L pe Dumnezeu, dar de
dragul unei cariere, de dragul banilor sau al altor idoli, care vin odată cu mândria, au ajuns
să sfârșească departe de Dumnezeu.
Cântarea duhovnicească este în armonie cu Scriptura. Tot așa cum analizăm
predicile, ca să nu se strecoare învățături străine Scripturii în Biserică, tot așa trebuie să
cercetăm și mesajul care se transmite, prin cântări. Așa cum acceptăm învățătura Biblie
în întregime, tot așa cântările trebuie să-L reflecte pe Dumnezeu, așa cum ni se revelează
El în Scriptură. Despre Psalmi, cartea cu cele mai multe capitole din Biblie, putem
spune că este o carte de cântări. În Psalmi găsim imnuri și poezii îmbinate cu rugăciune,
îndemnuri și învățături despre Dumnezeu și creația Sa, învățături despre judecată, despre
înțelepciune, despre păcat, profeții despre venirea Domnului Isus în lume și nu numai. În
Psalmi îl descoperim pe Dumnezeu, caracterul Lui și realitatea trăirii noastre în relație cu
El. Deși Psalmii au fost scriși în decursul a aproximativ 1000 de ani, Dumnezeul descris în
Psalmi, și de fapt în toată Biblia, este același Domn, Suveran, Mântuitor, drept Judecător,
înțelept, plin de milă și bunătate, și care este gata să dea mântuirea celui ce vine la El cu
sinceritate. Dumnezeu este același și astăzi. El vrea să ni se descopere în toată frumusețea,
splendoarea și sfințenia Sa. Atunci când Îl cunoaștem pe El în mod personal, când venim
cu pocăință la El și suntem transformați de dragostea Lui, cântarea noastră va reflecta
atitudinea de supunere și smerenie a unei inimi total predate Lui. Doar Adevărul, adică
Dumnezeu, ne poate face liberi. Dacă tăiem din Adevăr, nu mai este Adevăr. Dumnezeu
este “Cel ce Este”. De aceea, prin cântări, noi trebuie să-L reflectăm pe Dumnezeu așa
cum este. Nu putem să acceptăm doar unele dintre caracteristicile lui Dumnezeu, iar
pe altele le ignorăm. Adevărata bucurie, pace și fericire, vine numai în urma pocăinței,
credinței, renunțării la sine și acceptării Domnie lui Isus. Această realitate este exprimată
așa de frumos în viața lui David, despre care Dumnezeu spune că este un om după inima
Lui. David a venit înaintea lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită, în sinceră pocăință, și a
primit de la Domnul iertarea și bucuria mântuirii. Un element crucial al închinării este
pocăința. Cântările noastre, la fel ca și Psalmii, trebuie să reflecte și pocăința, renunțarea
la păcat, smerenia și răstignirea eului, tot atât de mult cât reflectă adorarea, exprimarea
dragostei și mulțumirii pentru multele binecuvântări pe care Domnul le-a revărsat peste
noi. Cântarea ancorată în Scriptură ne va ajuta ca să ne raportăm corect la Dumnezeu și să
avem sentimente și atitudini corecte. De la înălțarea Domnului Isus și până astăzi, muzica
în Biserica lui Hristos a trecut prin multe transformări. Aș spune că în ziua de astăzi,
mai ales în Bisericile neoprotestante, muzica ocupă o mare parte a timpului petrecut în
Biserică. Din câte observ eu, cred că sunt foarte rare Bisericile (neoprotestante), care
încep programul cu predica, sau la care predica durează mai mult decât lauda prin muzică
și poezie. Înainte să primim vre-o învățătură prin predică facem ce spune Pavel:“Vorbiți
între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești şi cântați şi aduceți
din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:19). Iar acesta este un lucru bun pentru că
adevărurile Scripturii se întipăresc foarte bine în memoria noastră prin versuri și cântări.
Cântarea duhovnicească – are sunete deslușite. “La fel este şi cu lucrurile
neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar,
cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la harfă?” (1 Corinteni 14:7NTLR). Cântarea
duhovniceasca dă un sunet clar, o direcție clară atât prin cuvinte cât și prin
melodie.
Va continua. MARINELABUZAS
Sursa: / 16 Martie 2019
IDENTITATEA
Identitatea creștinului și Muzica (II)
“Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări
de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” (Coloseni 3:16b).
fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat de
robii tăi prorocii, cari au vorbit în Numele Tău, împăraților noștri, căpeteniilor noastre,
părinților noștri și către tot poporul țării. Tu Doamne ești drept, iar nouă ni se cuvine
astăzi să ni se umple fața de rușine…”
Cred că noi ar trebui să vehiculăm pentru sănătatea națiunilor termenul de
smerenie națională. La celălalt capăt al acesteia se vede libertatea și prosperitatea în
adevăratul sens al cuvântului.
Îndrăznesc să cred că Avraam cunoștea pericolul mândriei naționale și drept
urmare a ales dragostea pentru neam. Poate că de aceea a ales stigma de străin și s-a
mulțumit să locuiască în corturi pentru ca viziunea patriei cerești să nu se stingă. Când a
văzut fumul Sodomei și Gomorei ridicându-se înalt și solitar, ca o predică de Paști, poate
că, în cugetul lui, Avraam a văzut lacrimile Prietenului său la porțile Ierusalimului pornit
pe arca umilitoare a crucii înspre patria pe care a părăsit-o doar pentru o vreme… Poate
că Aavraam întrezărise atunci peștii sfârăind pe jeratic și măinile sângerănd în așteptarea
armatei de sfinți patrioți ai cerului, pornită în genunchi să surpe temeliile minciunii.
Unde este patria noastră? Cât de mult ținem noi la titlurile de proprietate? Nu
cumva ne rușinăm de stigma de străini pe care o purtăm sau trebuie s-o purtăm în numele
Lui? Este în noi dragostea pentru neam sau măndria națională?
Doamne, ridică-ți armata de Danieli și Avraami, trezește-ne la realitatea
netrebniciilor noastre și aprinde în noi dragostea pentru neamul nostru pentru adevărata
lui prosperitate și slobozenie! ***
(continuare din pagina 6)
Patria