6 / 24
CULTURĂ
6
ROMANIANTIMES
CAND VREI SA FACI O SCHIMBARE…
Slavomir Almăjan
Ei bine, nuanțările sunt atât de subtile încât trec neobservate
de cei mai mulți dintre noi. Aici intervine harul uriaș pe care
ni l-a dat Dumnezeu în “cercetarea tuturor lucrurilor”.
Duhul Domnului, Duhul cel dătător de înțelepciune și divină
revelație este singura cale care ne poate transporta de la relativ
la absolut, de la confuzie la cunoștință deplină. Și așa cum
căile Lui sunt diferite de ale noastre tot așa și concluziile
desprinse ca urmare a călăuzirii Lui sunt diferite, atât de
diferite încât de cele mai multe ori sfidează logica minții
umane. De aceea determinanta relației noastre cu Dumnezeu
este nu logica ci credința. Aici de fapt începe conflictul dintre
lume si Împărăția lui Dumnezeu, conflict care reflectă în acelaș
timp și
neputința firii pamântești,
de a pătrunde minunata
înțepciune a lui Dumnezeu…
Problema cea mai dureroasă este nu conflictul dintre Biserică și lume ci tendința bisericii
de a estompa diferențele așa încât, după spusele unora, biserica se va integra social și
Evanghelia va fimai puțin colturoasă deci mai atrăgătoare pentru căutătorii de spiritualitate.
De fapt s-a produs și un termen, cel puțin în limba lui Shackespeare, care să exprime această
dureroasă direcție… Termenul de “seeker-sensitive” acoperă această nouă tendință sau
formă de apostazie. Avem, ca urmare “converți” în loc de pocăiți, creștini în loc de “copii
ai lui Dumnezeu” sau “născuți din nou”. Dragă cititorule, fi cu luare aminte la rândurile de
față căci Dumnezeu este pregătit să readucă la viață pe poporul Lui în vederea reîntregirii
trupului în cele cerești. Trezirea sau readucerea la viață de care voi încerca să vorbesc prin
harul Lui, va fi poate cea mai profundă ruptură sau despărțire dintre cei sfinți și cei întinați
despre care scrie în termeni cerți atât Daniel cât și Apocalipsa…
“Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se înntineze și mai
departe’cine este fără prihană , să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt,
să se sfințească și mai departe!”
(Apoc.22:11)
Vedeți cum această prăpastie se cască mai adâncă și mai largă după cuvântul Domnului?
Și fiindcă vorbeam despre cugetare, haideți să vedem despre ce fel de roade putem
culege persistând în aceasta. În articolul precedent vorbeam despre cugetare ca un act de
Pe făgașul înaltei cugetări
odihnă și evaluare a realității, ca un act de conservare al atributelor cerești plantate de
Dumnezeu în ființele noastre. De data aceasta ne vom referi strict la roadele cugetării
asupra Cuvântului lui Dumnezeu în umblarea noastră zilnică, cât și la raportul dintre
lume și Biserică, respectiv înre credincios și societate. M-am referit doar cu câteva
rânduri mai sus despre folosirea unor termeni noi în limbajul de la amvoane…Ei bine,
nuanțările sunt atât de subtile încât trec neobservate de cei mai mulți dintre noi. Aici
intervine harul uriaș pe care ni l-a dat Dumnezeu în “cercetarea tuturor lucrurilor”. Aici
nu vorbesc despre obiceiul de a despica firul în patru doar de dragul dezbaterilor sau
al etalării “ascuțimii” minții ci de o adevărată “veghere” sau strajă. Haideți să facem
doar un simplu exercițiu de gândire duhovnicească asupra câtorva cuvinte doar. Ce
înseamnă să fi “convertit”? Dex-ul ne spune ca a converti înseamnă a adera la o anumită
convingere religioasă. Dați-mi voie să vă spun că acest act nu implică o schimbare
lăuntrică a individului ci doar o aderare chiar dacă aceasta ar implica un legământ.
Islamul urmărește câștigarea converților prin mijloace externe cum ar fi forța, banii,
teroarea. Starea spirituală a persoanei convertite rămâne neschimbată deși convingerile
se schimbă radical. Pocăința sau nașterea din nou pe de altă parte înseamnă nu doar
o schimbare de atitudine sau convingere pe orizontală ci mai ales o trecere din ceva în
altceva. Pocăitul sau născutul din nou devine o creatură nouă, atât de nouă încât nici
nu mai aparține dimensiunilor umane ci celor cerești. Chiar și limbajul celui născut din
nou este “duhovnicesc” așa cum afirmă Domnul prin Pavel în 1 Cor. 2:12,13. Cuvântul
“creștini” a fost folosit pentru prima dată înAntiohia de către cei din afara bisericii. De
fapt observăm cum scriitorii Noului Testament nu folosesc acest cuvânt în vorbirea
lor directă deși acesta apare în subtitlurile care au fot adăugate ulterior. Chiar aș dori
să verificați asta pentru a dovedi o inimă aleasă cum au făcut cei din Berea…Agripa,
un păgân, a folosit odată acest cuvânt (Fapte 26”28) și Petru o singură dată în 1 Petru
4:16 dar și atunci el se referă la termenul folosit de cei de afară ca să vorbească de
copii lui Dumnezeu… Nu vreau să spun că emblema de creștin este urâtă ci doar că
aceasta face doar o diferențiere pe orizontală pe când cea de frate în Domnul sau copil
al lui Dumnezeu face o diferențiere pe verticală. Cineva poate enumera nuanțările
din același spectru folosind cuvântul creștin cu aceeași ușurință ca și “musulman” sau
“budist” sau “hinduist”. Când spui “Frate în Cristos” sau “copil al lui Dumnezeu”
tu deja folosești termeni duhovnicești pe care cei din lume refuză să-i folosească.
Prin aceasta tu definești o entitate atât de diferită încât aceasta nu suferă comparație.
Roadele? Aici începe de fapt înțelegerea că folosirea unei “vorbiri duhovnicești” nu
este doar o diferențiere semantică ci adoptarea limbii “oficiale” a Împărăției. Într-unul
din articolele precedente vorbeam despre semnificația și puterea cuvântului rostit.
Cuvântul nu este doar o “dare de sens” în comunicare ci este miezul lucrului pe care îl
Una dintre cele mai citite carti ale Bibliei este
Proverbe. Multi prefera aceasta scriere prin scurtimea
ei si afirmatiile penetrante, surprinzatoare, cu o larga
aplicabilitate pe care le propune. Multe idei/invataturi
practiceneplacsileadoptaminsetulnostrudeconvingeri.
Insa e bine sa relizam ca este o diferenta intre convingeri
si schimbarea adevarata. Poti fi convins despre ceva dar
sa nu se intample nimic, sa nu se schimbe nimic. De ce
este schimbarea asa de dificila?
Un doctor a analizat situatiile de viata si moarte
din viata unor pacienti, multi dintre ei cu operatii pe inima.
Toti trecusera prin situatii grele, dureri, operatii complicate
dar Dumnezeu i-a tinut cu viata. Unul din lucrurile ce se
cer in astfel de cazuri este sa faci ceva sa nu mai ajungi la operatie. Rezultatul investigatiilor
prezentate de doctor arata ca 9/10 pacienti nu facuseara nici o schimbare in viata.
Privind in jur nedamseama cafiecaredintrenoi suntemfiepe cararea intelepciunii
fie pe cea a prostiei. Proverbele nu sunt pentru a face ceva schimbari, mici imbunatatiri la
viata si a face mai putine greseli. Miezul acestei carti este de a prezenta doua cai si de a ne
ajuta sa pasim pe calea inteleciunii.
Poate esti chiar acum intr-unmoment de analiza si recunosti…da nu sunt asa bun,
nu traiesc asa cum ar trebui, ma gandesc sa-mi schimb comportamentul si schimbandu-mi
comportamentul voi schimba calea. Nu e destul sa te axezi doar pe comportament pentru
ca nu ti se schimba drumul. Apar ceva modificari dar se schimba un obicei vechi cu un
altul - nu are loc o schimbare a directiei, se dobandeste un alt mod de ne-intelepciune.
Fariseii – au fost confruntati deDomnul Isus tocmai din cauza asta; ei erau oameni
religiosi, nu erau talhari; ei vroiau sa fie intelepti si erau foarte concentrati pe a schimba
exteriorul dar si-au pierdut esenta, substanta. Domnul Isus a vrut sa ajute sa se gandesca la
miez. Fariseii au ajuns sa se masoare in liste de “fa aia” si “nu fa aia” si asta le-a inmultit
ipocrizia.
In al patrulea capitol al cartii Proverbe gasim scris
”Păzeşte-ţi inima mai mult
decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!”
(v.23) Dintr-o data suntem pusi sa intelegem
ca nu doar exteriorul conteaza ci trebuie o schimbare la nivelul nimii. Totul porneste de
acolo. Acolo este miezul si acolo trebuie sa aibe loc schimbare.
Cheia de a iti schimba viata este sa-ti schimbi inima.
Inima, un cuvant cu diferite intelesuri. Pentru greci sau in post-romanticism avea
mai mult inteles de “emotie”. Cand una din figurile publice face o prostie se spunea ca s-a
lasat condus de inima. Insa nu acesta este intelesul inimii in gandirea evreiasca. Inima este
centrul gandurilor, simtamintelor, emotiilor, al personalitatii si al deciziilor. Este miezul a
ceea ce esti tu. Emotiile sunt acolo, nu sunt ceva rau dar nu sunt doar emotii. De acolo te
temi, si te bucuri. Inima te formeaza, tot restul vietii tale iese din inima.
Dumnezeu a scris eternitatea in inima fiecaruia, in fiecare expresie religioasa
astfel ca indiferent de credinta fiecare om de acolo are un sens dupa maretie, nemurire,
vesnicie. Apoi la nivel uman noi toti avem inima franta - avem durere si neimplinire.
Profetul Ieremia statueaza un adevar experimentat la scara larga (Ieremia 17.9) – “Inima
este nespus de înselătoare si de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”
Noua ne place sa credem ca traim o deconectare intre decizie si inima pentru ca
noi gandim ca suntem condusi de cap, noi ne credem foarte obiectivi. Exista o cercetare
facuta despre cat de mult ne autoinselam crezand ca suntem rationali si concluzia este
ca suntem predictibili fara logica, irationali.
Cei mai multi oameni vor ca experientele lor sa aiba fibra logica si rationala
cand de fapt acestea sunt imbibate in ceea ce ne dorim mai mult, in ceea ce tanjim mai
mult. Suntem formati de ceea ce iubim indiferent care este lucrul acela. Noi vrem lucruri
bune dar intr-o maniera gresita, intr-o randuiala gresita. Pentru unii este o religie in care
faci multe si te straduiesti. Si dupa o vreme esti extenuat. Isus iti apare si spune: “Vino
la mine tu cel trudit si impovarat”.
Poate Incerci sa satisfaci inima ta prin traditie, prin ritual…dar nu asta iti
satisfice inima. Pentru altii sunt relatiile si apar apoi tradari si dezamagiri. Toate lucrurile
acestea nu sunt rele numai ca sunt facute gresit, neintelept.
Cartea Proverbe nu reprezinta doar o colectie de ziceri destepte, este despre o
Persoana, Isus Christos. El satisfice, implineste vacuumul dupa vesnicie. Forma acelui
gol din inima este umplut de Isus. Inima este despre centrul fiintei tale. Cum pot sa
pastrez acest centru departe de starile periculoase?
Te poti intreba de ce sa o pastrezi tu; dacaDumnezeu ne-a creat nu e treaba Lui?
Nu! E ca si cum ai fi un fermier si ai spune e treaba lui Dumnezeu sa imi insamanteze
si creasca holdele si sa mi le si secere. Dumnezeu imi da acesta instructiune: pazeste-ti
inima! Deci este ceva ce necesita participarea mea. Este o preocupare personala activa.
In momentul mantuirii, Dumnezeu iti ofera o noua inima, o noua stare inimii
tale, esti parte a unei creatii divine in care duhul tau este de acord cu duhul lui Dumnezeu
sau duhul lui Dumnezeu copleseste duhul tau.
John Flavel spunea: “cel mai greu lucru pana la mantuire este sa cedezi inima
ta lui Dumnezeu. Cel mai dificil lucru dupa manturie este sa iti pastrezi inima langa
Dumnezeu”.
Profetul Samuel aflat intr-o sitatie practica de viata, a unei alegeri umane a
spus:
“omul se uita la ce izbeste privirea dar Domnul se uita la inima”
(1 Samuel. 16:7).
Scopul primar al lui Dumnezeu este inima. Acolo trebuie sa ne axam, sa ne concentram
si eu si tu.
O vioara Stradivarius valoreaza milioane. Scoate un sunet special si artistii stiu
sa apreceize aceasta minunatie. Dar la cat valoreaza te-ai astepta sa se acordeze singura,
nu? Cele mai scumpe aparate de muzica au nevoie de o sustinuta atentie si ingrijire
pentru a nu se dezacorda. Asa este si cu inima ta si a mea. In momentul mantuirii noi ne
acordam inima la sunetul Cerului, cantam cu Cerul si este mare bucurie in Cer pentru
noi insa cu timpul melodia poate disparea incet, incet. Trebuie sa-mi pazesc inima ca din
ea sa tasneasca izvoarele vietii!
Ce inseamna acest suvoi binefacator de viata? Inseamna curaj, exuberanta,
bucurie, politete, delicatete, pace, daruire, angajament…toate acestea tasnesc din inima
celui credincios.Asta e viata crestina! Oriunde vei merge vei purta cu tine aceiasi inima.
Deci nu conteaza circumstantele, ci conteaza miezul vietii tale.
Lucrurile se schimba in jurul nostru. Noi probleme vor aduce noi provocari.
Noile provocari pot aduce noi binecuvantari. Nu fi indiferent fata de aceste lucruri.
Daca te uiti la inima ta adu-ti aminte ca sangele Domnului Isus Christos nu doar
ti-a curatat-o ci ti-a si dat drumul la un izvor la un suvoi de viata. Raspandeste-l!
Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C.
www.blog.punctul.com(continuare in pagina 8)