Romanian Times | Mai 2019

8 / 24

Meditații creștine 8
ROMANIANTIMES
Acesta este al treilea articol referitor la identitatea creștinului,
relaționată la muzică. În mod special, ne îndreptăm atenția
spre cântărea duhovnicească, sau cântarea comună a
Bisericii. Cântarea duhovnicească, a celor răscumpărați
prin sângele Domnului Isus, răspândește o frântură din
armonia cerului și a frumuseții lui Dumnezeu. Muzica
creștină trebuie să exprime adevărul despre Dumnezeu
și a lucrărilor Lui minunate. Uitându-ne la creație și la
tot ce a făcut Dumnezeu pentru om, culminând cu jertfa
Domnului Isus pe cruce, nu putem decât să ne închinăm
Lui. Unul dintre felurile în care ne închinăm Lui, este prin
cântare. „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne
Dumnezeule,Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile
Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele
Tău?! Numai Tu eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru
că faptele Tale drepte au fost descoperite!” (Apocalipsa15:3b,4). Totuși, sunt mulți care
aleg să nu-Lslăvească pe Dumnezeu, în schimb și-au făcut dumnezei din bani, din propria
persoană, din carieră, etc. Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus, singurul Său Fiu, ca să-l
împace pe om cu El, să-I dea o identitate nouă, să-L transforme, sau cum spune Domnul
Isus, să-L nască din nou. Dacă încă nu ai experimentat această transformare, roagă-te lui
Dumnezeu să-ți descopere și ție planul Său de mântuire, iar mai apoi, fă și tu acest pas, de
a-L accepta și de a-L urma pe Domnul Isus.
Am încheiat articolul precedent, spunând despre cântarea duhovnicească că are
sunete deslușite. “ Chiar şi lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet: fie un fluier sau
o alăută, dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau
cu alăuta? Şi dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1
Corinteni 14:7). Cântarea duhovnicească dă un sunet clar, sau o direcție clară, atât prin
cuvinte, prin armonie, prin melodie cât și prin ritm. Nu am educație muzicală, deși am
o pasiune pentru muzică, încă din copilărie. Dar am studiat despre muzică (mai ales în
ultimii 4 ani), am făcut parte din corul bisericii din adolescență, am învățat chiar să cânt
la mandolină și mă bucur nespus de mult că biserica din care fac parte are orchestră, unde
fiecare membru al familie mele este un participant activ.Amurmărit atentă efectul benefic
pe care educația muzicală l-a avut în viața celor 4 copii și sunt recunoscătoare celor ne-au
îndrumat fost îndrumători, printre care vreau să menționez pe fratele Conferențiar Doctor
Universitar Teodor Caciora.
În versetul anterior, ne este pusă întrebarea (parafrazez):“Cine se va pregătii pentru
luptădacă trâmbițadăun sunet încurcat?”Ocântare are cuvinte,melodie (succesiunea
liniară a notelor și tonurilor muzicale), armonie (tonuri, note sau acorduri simultane), și
ritm. Ritmul, în muzică, reprezintă un mijloc de expresie, un limbaj specific prin care
sunt comunicate idei, trăiri și îndemnuri specifice. Spre exemplu dacă cuvintele spun să
mergi la luptă dar ritmul te îndeamnă să te relaxezi, vei fi încurcat de-a dreptul. Dacă
cuvintele îți spun să trăiești o viață sfântă, dar melodia este senzuală ce se va întâmpla
în mintea ta? Am spus recent cuiva: “Ești deștept!” Am fost foarte sinceră în remarca
mea, dar în schimb m-am trezit că persoana respectivă mi-a răspuns supărat: “Tu îți bați
joc de mine?” E adevărat că eram foarte obosită, și tonul vocii mi-a fost monoton și sec.
Tonul vocii contează, nu-i așa? Cu cât mai mult în muzică, decât în vorbire, tonul sau
ritmul comunică un mesaj clar și răspicat. Acest mesaj poate să coincidă cu cuvintele,
sau poate să meargă exact în direcția opusă. Unii poate vă amintiți din clasele primare,
poezia Racul, Broasca și o Ştiucă: “Racul, broasca şi o ştiucă; Într-o zi s-au apucat; De pe
mal în iaz s-aducă; Un sac cu grâu încărcat. Şi la el toţi se înhamă: Trag, întind, dar iau de
samă; Că sacul stă neclintit, Căci se trăgea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot în sus
sălta, Știuca foarte se izbea. Şi nimic nu isprăvea. Nu ştiu cine-i vinovat; Însă, pe cât am
aflat, Sacul în iaz nu s-a tras, Ci tot pe loc a rămas. Aşa-i şi la omenire, Când în obşte nu-i
unire: Nici o treabă nu se face Cu izbânda şi cu pace.” Cuvintele, melodia, armonia și
ritmul trebuie să fie una, dând același mesaj, căci dacă nu o fac, ne trezim nu numai
că stagnăm sau nu ne zidim, dar s-ar putea chiar să dărâmăm.
Muzica a creat, de-a cursul timpului, multe lupte în Biserică, dar adevărata luptă
a creștinului nu este împotriva unui gen de muzică, ci împotriva celui rău care urăște
omul și care caută să-l înșele (Efeseni 6:11-17). Creștinul este chemat să nu se
conformeze lumii și setului ei de valori, nici în gândire, nici în trăire, dar nici în
cântare. Societatea în care trăim, experimentează o degradare morală toxică. Muzica de
divertisment este plină de ritmuri care evocă senzualitate, rebeliune, ură și desfrâu. Din
diferite motive, unele dintre aceste genuri de muzică, cum ar fi cele care folosesc ritmuri
păgâne (spre exemplu vodoo), care nu au nimic de a face cu splendoarea frumuseții și
sfințeniei lui Dumnezeu, au pătruns și în Biserică. De multe ori melodiile, cuvintele,
ritmurile, armoniile, luminile de scena, îmbrăcămintea și mișcările celor care cântă, par
a se asemăna tare mult cu muzica lumii, care este folosită pentru a stimula firea. Unii
spun că e bine să folosim acest gen de muzică pentru a atrage oamenii la Biserică. Îmi
place foarte mult explicația fratelui Pastor Daniel Brânzei la acest subiect: “Putem folosi
muzica necreștină animalică “la modă”, ca mijloc de evanghelizare și de stabilire a
unei comunicări cu “generațiile pierdute” de astăzi ? Răspunsul ar trebui sa fie un
categoric “NU”. Coardele sufletului nostru sunt asemănătoare unei claviaturi de
pian. Pot cânta la ea și Dumnezeu și … diavolul! Este datoria noastre să hotăram
cui îi dăm voie să ne atingă … “clapele.””
Unii dintre cei care s-au întors la Domnul din lume, cei care au gustat muzica
discotecilor și a barurilor, sunt iritați sau încurcați, când vin în Bisericile noastre, să
audă același fel de muzică, dar cu alt fel de cuvinte. Pentru aceasta a dat Dumnezeu
Bisericii Pastori, Preoți, Diaconi și Leviți care să vegheze și asupra muzicii care se
cântată în Biserică. Biserica este un organism viu în care fiecare persoană are o funcție
bine stabilită. În Biserică, adică Trupul lui Hristos, Leviții (cei care au chemarea și
au ungerea din partea lui Dumnezeu dar și educația muzicală) au o slujba foarte
importantă, aceea de a veghea asupra textului, melodiei și a ritmului, pentru ca
toate împreună să se înmănuncheze frumos, exprimând același mesaj. Majoritatea
meșterilor iscusiți, în ce priveștemuzica, nu beneficiază de privilegiile leviților dinVechiul
Testament, care nu aveau altă slujbă. Ei, de cele mai multe ori dețin o slujbă, înafara
Bisericii și cu toate acestea mulți fac această slujbă cu dăruire, și sacrificiu. Vă sfătuiesc
să-i căutați, să-i încurajați, să-i apreciați și să le dați tot sprijinul de care au nevoie, ca să
facă această slujbă cu bucurie. “Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc
între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în
dragoste, din pricina lucrării lor.” (1 Tesaloniceni 5:12). “Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe
alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu
cu mulțumire în inima voastră.” (Coloseni 3:16b).
Va continua.
MARINELABUZAS
Sursa: / 16 Martie 2019
IDENTITATEA
Identitatea creștinului și Muzica (III)
definește. Termenii seculari, folosițI să înlocuiască termenii duhovnicești, sunt o primă
treaptă înspre panta apostaziei sau “lepădării de la credință” despre care vorbea Pavel în
scrisoarea a doua câtre Tesaloniceni. Motivațiile par atât de inocente și atât de nobile la
prima vedere încăt doar o atentă ascultare la îndrumările Duhului poate aduce lumină în
acesta direcție. Numiți aceasta “cugetare” dacă vreți…
“Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el, sunt o
nebunie, și nici nu le poate pricepe pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.”
De fapt, “stelele” amvoanelor de astăzi, unele dintre ele cel puțin, printr-o
extremă raționalizare a “nebuniei propovăduirii crucii”, prin adaptarea unui limbaj secular
in propovaduirea împărăției, au creat o Evanghelie acceptabilă, o evanghelie de care nu
se poticnește nimeni, umplând sanctuarele cu converți și nu cu născuți din nou…De fapt
cineva spunea ca dacă ar fi să fim tărâți prin tribunale pentru credință, nu s-ar găsi dovezi
împotriva noastră…Și încă ceva care ar trebui să ne trezească la realitate; dacă mai apare
câte unul cu inima și duhul lui Ieremia sau Daniel sau Isaia și este pregâtit să fie expus
drept nebun pentru Domnul, primii care se ridică împotriva lui sunt chiar frații lui în
Domnul… Conformismul, puteți vedea și singuri, a luat locul curajului în proclamarea
adevarului. Corectitudinea politică vis-a-vis de nebunia propăvaduiri crucii a devenit azi
“înțelepciune”.
Iubite cititor, lasă-te în brațul și călăuzirea Duhului, retrage-te în aerul curat al
sfintei cugetări, în tihna prezenței Domnului, a Celui care și-a întărit cuvântul stropindu-l
cu propriul Lui sânge…Astăzi, mai mult ca niciodată, actul tău de discernere este chemat
să servească în lucrarea Lui. Confuzia din jurul nostru este atât de adâncă încât cuvintele
Mântuitorului nostru îmi reverberează în inimă mai puternic ca niciodata:
“Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?”
(continuare din pagina 6)
Pe făgașul înaltei cugetări
***