Romanian Times | Mai 2019

10 / 24

ROMANIANTIMES
VLADIMIR TISMĂNEANU 10
Apelul comun pentru Europa, semnat de 21 de șefi de stat
Cu ocaziaZilei Europei, 21 de șefi de stat dinUniunea
Europeană au semnatApelul Comun pentru Europa
înaintea alegerilor europene din mai 2019, anunță
Administrația Prezidențială.
”Integrarea europeană a contribuit la îndeplinirea unei
speranțe de pace vechi de secole în Europa, după ce
naționalismul feroce și alte ideologii extremiste au dus
Europa la catastrofa a două războaie mondiale. Până
în ziua de azi, nu putem și nu ar trebui să considerăm
că pacea și libertatea, prosperitatea și bunăstarea sunt
garantate. Este necesar să ne implicăm cu toții în mod
activ în promovarea ideii mărețe a unei Europe pașnice
și integrate”, se arată în apelul comun publicat joi înainte
de începerea Summitului informal de la Sibiu.
Documentul atrage atenția asupra importanței
”deosebite” a alegerilor europarlamentare din 23-26
mai: ”Dumneavoastră, cetățenii europeni, sunteți cei
care decideți calea pe care Uniunea Europeană o va
urma. De aceea, noi, șefii de stat din Bulgaria, Cehia,
Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Franța, Croația,
Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta,
Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia,
Slovacia și Finlanda, îi chemăm pe toți cetățenii
europeni cu drept de vot să participe la alegerile pentru
Parlamentul European la sfârșitul lunii mai 2019...
În Uniunea noastră, membrii aleși ai Parlamentului
European, împreună cu Consiliul Uniunii Europene,
adică guvernele tuturor statelor membre, decid ce
reguli ar trebui să se aplice în Europa și cum ar trebui
să fie cheltuit bugetul Europei”.
Suntem cu toții europeni
”Pentru mulți cetăţeni din Europa, în special din tânăra
generație, cetățenia europeană a devenit a doua lor
natură. Nu este o contradicție pentru ei să-și iubească
satul, orașul, regiunea sau națiunea și să fie devotați
proiectului european. Europa noastră este capabilă să
facă față provocărilor împreună. În aceste luni, mai mult
decât oricând în trecut, Uniunea Europeană se confruntă
cu provocări profunde. Pentru prima dată de la începutul
integrării europene, oamenii vorbesc despre reversul
uneia saumaimultor etapede integrare, precumlibertatea
de mișcare sau desființarea instituțiilor comune. Pentru
prima dată, un stat membru intenționează să părăsească
Uniunea. În același timp, alții cer mai multă integrare în
Uniunea Europeană sau în Zona Euro, sau o Europă cu
maimulteviteze.Viziunileasupraacestor chestiuni diferă
în rândul cetățenilor și al guvernelor statelor membre,
precum și între noi, șefii de stat. Cu toate acestea, cu
toții suntem de acord că integrarea europeană și unitatea
sunt esențiale și că dorim ca Europa să continue ca o
Uniune”, spun cei 21 de șefi de stat.
Un imperativ moral: A ști să alegi între bine și rău
Editura Curtea Veche este locul în care a apărut, în
cadrul colecției „Constelații”, în traducerea lui Catrinel
Pleșu, volumul Slavenkăi Drakulić N-ar face rău nici
unei muște (2008).
În cuvintele sale de susținere, Andrei Pleșu scria despre
„farmecul sângeros” al volumului: „Slavenka e în
același timp tandră și intransigentă, înțelegătoare și
nemiloasă. Suita de portrete pe care o oferă echivalează
cu o întreagă bibliotecă de etică sau de filosofie a
istoriei”. Cartea bine-cunoscutei scriitoare și ziariste
croate, care trăiește acum în Suedia, este o invitație la
reflecție asupra destinului puterii și pasiunilor tribalist-nihiliste în secolul lagărelor de
concentrare. Trebuie făcută o importantă precizare: autoarea croată a fost o critică acerbă
a regimului generalului Franjo Tudjman, fiind atacată, împreună cu alte intelectuale
democratice, drept una dintre „vrăjitoarele din Zagreb”.
Pășind pe urmele celebrei gânditoare politice Hannah Arendt, autoarea ne ajută să
înțelegem fenomenele de rinocerizare atât de specifice universului totalitar. Cartea a
fost inedită la vremea ei deoarece este consacrată proceselor din cadrul Tribunalului
Internațional de la Haga împotriva celor acuzați de a fi comis crime împotriva umanității
în timpul războaielor ce au urmat dezintegrării Iugoslaviei. În pofida interesului constant
imens față de acest subiect, în România există în continuare foarte puțină literatură
disponibilă pentru descifrarea complexității fenomenelor implicate de asumarea și
judecarea genocidului din Europa de Sud-Est. Nu în ultimul rând, volumul despre
care vă vorbesc aici este cu atât mai actual cu cât, cel arestat în iulie 2008, Radovan
Karadzici, fostul lider al sârbilor din Bosnia-Herțegovina, a primit, în martie 2019, o
extensie a pedepsei de la 40 de ani la închisoare pe viață.
Pornind de la conceptul arendtian de „banalitate a răului”, Drakulić ne oferă un tablou
al aparentei normalități a criminalilor de război. Într-un articol publicat mai demult
în Dilema Veche, Slavenka Drakulić reafirma perplexitatea provocată de prejudecata
încetățenită legată de necesitatea unei devianțe evidente în identificarea făptașilor
actului genocidar.
Ea scria: „Criminalii de război se trag din toate straturile societății, au tot soiul de
biografii. Sunt academicieni, scriitori sau mecanici, chelneri, funcționari de bancă sau
țărani. E greșită... premisa că oamenii educați, sofisticați—pentru Dumnezeu, artiști!—
au standarde morale superioare, mai înalte decât cele ale oamenilor de rând. Și apoi,
iarăși și iarăși, vedem că din punct de vedere etic și moral ei nu se deosebesc de noi”.
Ambivalența naturii umane, balanța fragilă dintre decență și monstruozitate sunt realități
inevitabile, dar ele nu implică resemnare ori capitulare. Eseista croată atrăgea atenția
asupra faptului că „ființele umane pot la fel de bine să producă răul sau binele. Dar
avem posibilitatea de a alege”. Politica urii și a exterminismului reprezintă opțiunile
care consacră Răul. Urmând această cale, personaje banale pot deveni peste noapte
asasini sadici. În contextul destrămării structurilor unei societăți, extremismul nu poate
avea ca rezultat decât gropi comune.
În același timp însă, existența și ascensiunea politică a unor indivizi precumMiloșevici,
Tudjman, Karadzici, Mladici, sau Zeliko Raznatovici-Arkan este și expresia unei
patologii genocidare colective.Miloșevici a fost ales de trei ori de sârbi, Tudjman amurit
președinte, iar Karadzici este imposibil de etichetat drept un sociopat izolat. Arestarea
și judecarea liderilor politici și militari implicați în carnagiul din fosta Iugoslavie este,
conform autoarei croate, o șansă de a întoarce „o pagină care nu este albă”. Tribunalul
Internațional de la Haga a fost o arenă unde s-a putut afla adevărul. Cu ajutorul acestei
arbitrări din exterior, sârbii, croații, bosniacii au putut continua dificilul proces de
asumare a unui trecut vinovat, dar și traumatic.
În intervenția sa cu ocazia arestării lui Karadzici din 2008, scriitoarea croată remarca:
„Fără adevăr nu există dreptate, dar în situația acestor războaie, dacă nu se va face
dreptate nu vom afla adevărul”. Acest postulat este aplicabil oricărei experiențe—în
secolul XX—de crime împotriva umanității. Rostirea adevărului aduce cu sine procesul
de reflecție și expiațiune care ne împiedică să ne refugiem în indiferență, cinism și
stupidă bonomie. „Banalitatea răului” nu înseamnă normalitate. Fetișizată conceptual,
ea reprezintă o capcană întinsă observatorului, paralizându-i capacitatea de a percepe
permanenta încălcare a drepturilor umane, anihilarea demnității și libertății individuale.
Lecția fundamentală pe care o propune deja clasicul volum al Slavenkăi Drakulić este
aceea că aparenta placiditate, chipul anost al monstrului nu trebuie să ne facă să uităm
permanenta sa situație de ilegitimitate și criminalitate.
/ 6.05.2019
/ 09.05.2019
Semnatarii susțin că numai o comunitate puternică va
fi capabilă să facă față provocărilor globale curente:
”Efectele schimbărilor climatice, terorismul, globalizarea
economică și migrația nu se opresc la granițele naționale.
Doar lucrând împreună ca parteneri egali la nivel
instituțional vom reuși să facem față cu succes acestor
provocări și să continuăm pe drumul spre coeziunea
economică și socială și spre dezvoltare”.
Vrem o Europă puternică și integrată
Cei 21 reamintesc că e nevoie de o Uniune care are
instituții comune, o Uniune care ”își revizuiește constant
activitatea cu un ochi critic și care este capabilă să se
reformeze, o Uniune a cărui fundament sunt cetățenii săi
și statele sale membre”.
”Această Europă are nevoie de o dezbatere politică
dinamică cu privire la cea mai bună cale spre viitor, având
la bază Declarația de la Roma din 25 martie 2017. Europa
este capabilă să gestioneze o gamă largă de opinii și idei.
Dar, cu siguranță, nu trebuie să ne întoarcemla oEuropă în
care țările nu mai sunt parteneri egali, ci adversari.Europa
noastră unită are nevoie de un vot puternic al popoarelor.
De aceea vă invităm să vă exercitați dreptul de vot.
Viitorul nostru comun european se află pe buletinul de
vot”, conchid semnatarii Apelului comun pentru Europa.