16 / 24
ROMANIANTIMES
Cand spui Arizona, spui multe grade cu plus, in
termometru si evident, cactusi. Insa, e mai mult de atat.
E un spectacol inedit al naturii.
Ora 5 AM si un L.A., usor amortit, lasat in urma. Ne
astepta un drum de 6 ore, cel putin catre Phoenix,
Arizona. O dimineata racoroasa, pornita in forta, merita
rasplatita cu un mic dejun american. Oprim in unul din
orasele de provincie, la un celebru lant de restaurante
locale – Denny’s. Feeling-ul a fost foarte misto; ne-am
simtit ca intr-un serial american, cu oua si bacon prajit,
cafea la discretie, pancakes si o chelnerita trecuta de
prima tinerete care ne alinta „Honey”. Multe calorii,
asta-i sigur.
Urmatoarea noastra oprire a fost Palm Springs, un orasel
desertic, destul de cochet si linistit. Alei de palmieri,
cat vezi cu ochii si case cu o arhitectura a anilor 50-
60. Aici este raiul pensionarilor, datorita temperaturilor
extrem de crescute. In lunile noiembrie – martie, cand
vremea se racoreste in aproape toata America, populatia
micului orasel se tripleaza, iar asta datorita celor 300 zile
senine pe an. Pare un oras ofertant din punct de vedere al
atractiilor. Parca ma si vad experimentand hiking-ul pe
muntii din jur, plimbandu-ma cu bicicleta pe aleile pline
de palmieri sau savurand un cocktail, la piscina, ascunsa
de soarele arzator.
Am poposit in jur de o ora, aici, in ideea de a urca cu
celebrul aerial tramway, insa am abandonat, fiindca dura
destul de mult si nici ieftin nu era; 25 dPalm Spring e
De ce Arizona e de neratat in vacanta ta?
orasul acela de provincie, linistit, in care ne-am muta
la pensie, recunoastem. Ne-am continuat drumul
spre calduroasa Arizona. La un moment dat, bordul
masinii ne arata o temperatura de 50 grade Celsius.
Wow! Oprim la o benzinarie ca sa testam daca asa e.
Coboram si simtim din plin valul de caldura cum ne
loveste. Sauna uscata in mijlocul desertului. Fugim.
Dupa mai bine de 8 ore ajungem si in Arizona, in
minunata casa a prietenilor nostri din Surprise, o
suburbie a orasului Phoenix. Si, da, e fix ca-n filme.
M-am simtit ca-n „Neveste disperate”. Am petrecut o
saptamana aici si cu timpul, temperatura s-a dovedit
a fi destul de prietenoasa cu noi. Dimineti si seri
racoroase, foarte placute, soare arzator si aer uscat
pe timpul zilei.
In SUA nu vezi oameni pe strazi, iar Arizona nu face
exceptie. Toata lumea se deplaseaza cu masina, de
aceea, pe freeways exista banda speciala pentru cei
ce sunt singuri in masina si banda pentru cei ce sunt
mai mult de unul. Iar daca nu respecti regula asta,
platesti amenzi ursturatoare. Ei bine, distantele sunt
foarte mari, intr-adevar si nu pot fi parcurse pe jos,
mai ales cand afara sunt temperaturi atat de ridicate.
Nu exista Mega Image la fiecare colt de strada. In
schimb, au Wallmart-uri, de unde iti poti achizitiona,
lejer, arme. E ca si cum ai cumpara carne de la
Raionul Carmangerie. Libertate deplina.
Arizona inseamna cactusi. Asta e prima imagine
care-mi vine in minte. Asadar, asta am vrut sa vedem
prima oara aici, motiv pentru care ne-am lasat pe
mana prietenilor nostri si am vizitat White Tanks
Montains, o zona a muntilor din piatra, cu specii de
cactusi – de-o parte si de alta a aleilor ce traverseaza
parcul – inalti de cativa metri, inconjurati de flori
salbatice si multe plante desertice, de jur-imprejur.
Parcul are o suprafata de 45 mile si pentru o vizita
completa este nevoie de 2 zile. Stiai ca in Arizona,
cactusii sunt protejati prin lege si risti inchisoare
daca intervii asupra lor? Ei bine, da.
Parcul e impartit in mai multe zone, cu activitati
diverse, insa noi am optat pentru varianta family
pentru ca aveamun toddler cu noi. Dorinta noastra s-a
implinit si ne-am clatit ochii privind – indeaproape –
cactusii in toate direcțiile.
O noua zi, o noua destinatie: Zoo Arizona. Voiam sa
vedem pasarile flamingo si sa hranim girafele. Am zis
ca pana ajungem in Kenya, trebuie sa experimentam
hranitul girafelor pe unde apucam. Am petrecut cateva
ore admirand specii de mamifere, pasari, reptile si
parcurgand, cred, 30 % din suprafata gradinii. Caldura
ne-a cam dat batai de cap, asa ca am renuntat. Dar nu
inainte de a hrani girafele. Pretul unui bilet a fost de
50 dolari/persoana. Iar la sfarsit ne-am bucurat de o
mangaiere a pisicilor de mare.
Pe bucket list-ul nostru se afla Antelope Canyon, de
putin timp. O serie de imagini postate pe Instagram
aveau sa includa aceasta destinatie pe lista noastra de
dorinte. Este ireal de frumos. Nici nu credeam ca va fi
atat de spectaculos, in realitate, ba mai mult, putem sa
jur ca pozele admirate au suferit modificari multuple.
Nicidecum, o creatie extraordinara a stat in fata
noastra, incat am topait de fericire cand am iesit de-
acolo, la propriu si realizam, cu greu, ca ne-am plimbat
nestingheriti printre formatiunile caramizii, impozante.
A fost complicat sa-l gasim si asta pentru ca sunt foarte
multe triburi Navajo, in zona, care-ti promit tururi la
preturi exorbitante. Pleaca de la 100 dolari/persoana.
Norocul nostru a fost ca am nimerit unde trebuia, dupa
mai multe incercari si momente in care eram dispusi sa
renuntam, efectiv.
Am vizitat Lower Antelope pentru 50 dolari/persoana,
cu ghid inclus. Exista si varianta Upper Antelope, insa
noi ne-am ratacit, cautandu-l. Un tur dureaza cam o
ora si este nemaipomentit! Nici nu ai nevoie de filtre
de Instagram pentru ca realitatea bate aplicatie mobila.
Formatiuni stancoase, pe care le admiri traversand
niste carari inguste; forme spectaculoase sculpatate in
stanca, confirma si mai tare faptul ca Antelope Canyon
este o minune a naturii. In functie de unghi si de lumina
vei face niste poze extraordinare. A fost una din cele
mai frumoase experiente traite si mi-a depasit cu mult
asteptarile.
VAURMA
Andreia si Ionut Chiperi
HaiHui in doi
Aventura unui an sabatic