12 / 24
ROMANIANTIMES
Trăim timpuri în care ne sufocăm în scris și în informație. Trăim o viață mai mult virtuală
decât o viață reală. Viața noastră a devenit, în cuvintele autorului și academicianului
Shoshana Zuboff, un „text electronic”. Platformele sociale media ne oferă o hologramă
unde ne putem scrie gândurile, amintirile și simțurile. Interacționăm cu alte persoane: cu
prietenii noștri, cu colegi, cu celebrități, politicieni, personalități și cam cu oricine ne place
chiar și cu președintele Statelor Unite. Însă cu toate acestea, nu interacționăm cu ei, ci cu
această imagine închipuitoare care ne răpește timpul în fiecare zi. Îi scriem acestei imagini
închipuitoare și ne transmitemmesajul iar aceasta ne înregistrează gândurile într-o bază de
date undeva ... în nori (in cloud).
Holograma beneficiază de „efectul de rețea”: cu cât mai mulți oameni îi scriu, cu atât mai
multe beneficii îți poate oferi, până când aproape devine un dezavantaj să nu faci parte din
ea. Ce parte? Este primul proiect din istoria omenirii de scriere publică, instantă, în direct,
colectivă și deschisă. Un laborator virtual, un aparat de dependență care aplică tehnici brute
de manipulare a minții, un sistem folosit de BF Skinner pentru a controla comportamentul
porumbeilor și șobolanilor cu recompense și pedepse. Suntemconsumatori, la fel cum sunt
consumatorii de cocaină.
Care este stimulentul care ne motivează să scriem în fiecare zi ore în șir? Interesant este
faptul că scriitorii virtuali nu mai așteaptă să fie plătiți sau să li se încheie contracte de
muncă. Ce ne oferă platformele sociale, în locul unui salariu? Ce ne atrage: aprobare,
atenție, retweet-uri, share-uri și like-uri ... vorbe-n vânt.
Numai protocoalele Twitter de exemplu, încurajează oamenii să posteze rapid și des. Feed-
ul are o cifră de afaceri extrem de rapidă, astfel încât orice lucru postat, cu excepția cazului
în care „ajunge viral”, va tinde să fie uitat rapid demajoritatea adepților. Sistemul de adepți,
@ing și threading încurajează conversațiile extinse să se dezvolte din tweet-urile inițiale,
favorizând o interacțiune constantă. Este una din plăcerile de o clipă despre care se bucură
oamenii, ceea ce îi face să se angreneze în acest joc vicios este ca textul, dar într-un context
public, colectiv.
Între timp, hashtag-urile și subiectele trending subliniază măsura în care toate aceste
protocoale sunt organizate în jurul masificării vocilor individuale - un fenomen descris
în mod vesel de către utilizatori cu conceptul de science-fiction al „efectului de turmă”.
Locul dulce obișnuit căutat este o perioadă scurtă de frenezie colectivă extatică în jurul
unui subiect. Ideea este de a genera date, una dintre cele mai profitabile materii prime încă
nedescoperite. La fel ca și pe piețele financiare, volatilitatea adaugă valoare. Cu cât este
mai mult haos, cu atât mai bine.
Dependența de Mediile Sociale - o hologramă modernă a jocurilor de noroc
Ne vine să credem sau nu că suntem dependenți, însă holograma secolului 21 ne tratează
ca dependenți. Dependența este destul de intenționată, șablonul relației noastre cumașina
Twitter, Instagram, Facebook sau alte rețete sociale sunt destul de reale. Dependența
ține de atenție. Dacă rețelele sociale sunt o hologramă de dependență, comportamentul
de dependență de care dăm dovadă este ca un fel de joc de noroc, o loterie riguroasă.
Fiecare jucător are încredere în câteva simboluri abstracte - punctele de pe un zar, cifrele,
costumele, culorile roșu sau negru ... În cele mai multe cazuri, răspunsul este brutal și
rapid: suntem niște ratați și nu câștigăm nimic. Adevăratul joc de noroc are o bucurie
perversă efemeră de o clipă. Pe rețelele de socializare, scrierea câtorva cuvinte, câteva
simboluri și selectarea butonului “trimite” (send), este la fel ca aruncarea zarulilor la
jocurile de noroc. Internetul îți va spune cine ești și care este destinul tău prin aprecieri,
împărtășiri și comentarii aritmetice. Tristan Harris, fostul eticolog al Google, numește
telefonul modern „The Slot Machine in Your Pocket” (mașina jocurilor de noroc din
buzunarul dumneavoastră) aplicațiile de smartphone folosesc „recompense variabile
intermitente” pentru a menține utilizatorii dependenți. Deoarece recompensele sunt
variabile, acestea sunt incerte: trebuie să tragi pârghia pentru a vedea ce ai câștigat.Adam
Alter adaugă că, cu invenția butonului send (trimite), utilizatorii se joacă de fiecare dată
când postează ceva pe rețele sociale.
Întrebarea interesantă este ce înseamnă dependența virtuală? În principiu, oricine poate
câștiga; în practică, nu toată lumea se joacă cu aceleași șanse. Conturile noastre de media
socială sunt înființate ca niște întreprinderi care concurează pentru atenție. Dacă suntem
cu toții autori acum, nu scriem pentru bani, ci pentru satisfacția de a fi citit.
Un studiu din 2015 a analizat motivele pentru care oamenii care încearcă să renunțe la
rețelele de socializare, în general nu reușesc. Datele sondajului proveneau de la un grup
de oameni care s-au hotărât să încerce să renunțe la Facebook doar 99 de zile. Mulți dintre
participanți nu au rezistat nici măcar câteva zile. Și mulți dintre cei care au renunțat cu
succes la Facebook au avut acces la un alt site de rețea socială, precum Twitter, astfel
încât pur și simplu și-au transferat dependența. Cei care au renunțat cu adevărat la rețelele
sociale, au fost mai fericiți.
Așadar, dependența de rețelele sociale este o epidemie la nivel mondial care trebuie
tratată cu toată seriozitatea, folosită cu atenție și în moderație, aceasta poate fi benefică,
însă dependeța de aceasta trebuie tratată ca pe o stare psihică negativă în societatea în
care trăim.
Rubrică realizată de Marcel Urs
(continuare in pagina 20)
România în relaţiile anglo-americane: Interviu cu Dr. Dennis Deletant
de Tiberiu Dianu
Dennis John Deletant s-a născut pe 3 mai
1946 în Norfolk, Marea Britanie. Deține
un doctorat în Istoria europeană de la
Universitatea din Londra și a fost distins cu
doctorate onorifice la diverse universități
din România (Sibiu, 1996; Cluj, 2001;
Târgu Mureș, 2010; Iași, 2013).
Este profesor doctor docent de studii
românești laUniversityCollegedinLondra,
unde a predat la Facultatea de studii slavice
și est-europene (1969-2011). Dr. Deletant a
fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic
pentru servicii aduse relațiilor britanico-
române (OBE, 1995) și a primit „Ordinul
pentru merit” cu rang de comandor pentru
serviciile aduse democrației române din
partea Președintelui României, Dr. Emil
Constantinescu (2000).
A fost bursier Rosenzweig la Centrul
pentru Studii Avansate ale Holocaustului
de la Muzeul Memorial al Holocaustului
din Statele Unite (Washington, DC) și a
fost numit un cercetător ştiinţific principal
pentru Proiectul de istorie internațională
privind Războiul Rece, finanțat de Centrul
Woodrow Wilson din Washington, DC
(2000-2001). A fost profesor de studii
românești la Universitatea din Amsterdam
(2003-2009). Dr. Deletant este actualmente
profesor de studii româneşti (cu o bursă de
la Fundaţia „Ion Rațiu”) la Universitatea
Georgetown dinWashington, DC (din 2011
până în prezent).
Dennis Deletant a publicat câteva zeci de
cărți de istorie și cursuri de limba română.
L-am întâlnit pe Dr. Deletant în mai multe
rânduri, din 2001, la Biblioteca Congresului
din SUA, Universitatea Georgetown,
Centrul Woodrow Wilson şi Ambasada
României la Washington, DC, unde a avut
diverse discursuri și prezentări pe teme de
studii românești.
Am avut ocazia să îl întâlnesc din nou pe
17 noiembrie 2018, laAmbasada României
la Washington, DC, în cadrul unei gala-
simpozion despre probleme de politică,
securitate,managementșicultură,eveniment
sponsorizat de ALIANȚA (Alianța - The
Alliance Fundația Prietenilor Alianței
Româno-Americane). Cu acea ocazie, dr.
Dennis Deletant a avut amabilitatea să îmi
acorde un scurt interviu.
1. Domnule doctor Deletant, România
urmează să încheie în 2018 Anul
Centenarului de la Marea Unire din
1918. Cum caracterizaţi anul 2018 pentru
România și români?
Este, bineînţeles, un an de sărbătoare
deoarece în anul 1918 se votează împreună
de la o singură rădăcină politică, românii
din zonele în care au fost dispersați,
unii sub stăpânire străină: românii din
Basarabia de sub dominația rusă, românii
din Transilvania de sub dominaţia
austro-ungară, românii din Banatul de
sub dominaţia austro-ungară, precum şi
românii din Dobrogea de sub dominaţia
bulgară. Așadar, românii vin acasă, dacă
doriți, din diaspora, vin acasă, în sfârșit,
după atâtea secole, uniți cu patria-mamă,
cu Regatul României.
2. Vă mulțumesc mult. Cum caracterizaţi,
pe scurt, relațiile anglo-americane cu
România în timpul actualelor administrații
Iohannis, May și Trump?
Cred că ambele ţări, Statele Unite şi
guvernul britanic, la fel ca majoritatea
guvernelor din Uniunea Europeană, sunt
foarte îngrijorate de ultimele evoluții din
România, unde există încercări de a crea o
imersiune de către elitele politice de acolo,
pentru subminarea, realmente, a statului de
drept și legalizarea corupției. Și, desigur,
acest lucru aduce România în conflict cu
angajamentele sale atunci când a semnat
Tratatul de aderare în 2007, Tratatul de
aderare la Uniunea Europeană. Și, cu
siguranță, în cancelariile Europei au apărut
o serie de semnale de avertisment cu privire
la performanțele recente ale României
în ceea ce privește, în special, problema
corupției, precum ş la faptul că, din păcate,
există mulți politicieni români care nu par
să respecte statul de drept.
3. Vă mulțumesc, domnule profesor. Cu
ce provocări se va confrunta România în
viitorul apropiat, având în vedere Brexit-ul
din Marea Britanie, valul de naționalism
din Europa și Statele Unite, imigrația şi
alte fenomene?
Cred că oproblemămajoră pentruRomânia
va fi una economică din cauza dispersiei
rapide, a plecării rapide a multor tineri
români. Și știm, potrivit celor mai recente
cifre, că aproximativ patru milioane de
români şi-au părăsit ţara de când România
***