7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
Angela FURTUNĂ:
Scriitorii români și elixirul renașterii
(continuare in pagina 20)
Scriitorii și ocrotitorii
. Mijlocul cel
mai eficace de a veni în ajutorul literaților
este tot bugetul, această mare pârghie prin
care Statul pune totul în mișcare, scria
acum peste o sută de ani diplomatul și
avocatul C.C. Arion, membru de onoare
al Academiei Române, vechi ministru
liberal al Cultelor și Instrucțiunii Publice
(29 decembrie 1910 – 14 octombrie 1912).
Deci ajutoare artiștilor, sub orice formă:
funcții, însărcinări, premii, cumpărare și
tipăriri de cărți. Așa a fost totdeauna, și
Statul, sau cei care reprezintă puterea lui
în marile epoci literare au jucat un rol
precumpănitor. În guvernele despotice
și aristocratice ale republicilor italiene,
marii seniori, care dețineau puterea, erau
protectorii scriitorilor, poeților, artiștilor.
Un Papă, Leon al X-lea, un rege-soare,
Ludovic al XIV-lea, sau un mare monarh,
caFrederic celMare, își aveaucurți oficiale
de scriitori și de artiști. În Franța, Carol
al IX-lea (1550-1574, devenind rege din
1560 și până la moartea sa), în mijlocul
marelui avânt al literelor franceze din
timpul Pleiadei, scria către Poetul Pierre
de Ronsard (1524-1585) că “
arta de a
face versuri este mai importantă decât
aceea de a domni
”. Să fie tinerețea de vină
pentru această luciditate, sau poate e doar
rodul unei educații cu adevărat princiare?
Necontestat că înepocilemari literare
se simte rolul Statului care se concentrează
în puterea supremă a unui Papă sau a unui
Rege. Să ne înțelegem, însă: protecția
Statului tinde uneori să creeze o literatură
oficială. Aici e marele pericol. Statul
poate fi dispensator de recompense care
stimulează. Dar atâta poate. El poate da
bani, nu însă și talent. Iar atunci când alocă
banii unui autor fără talent, se numește
risipă de bani publici. O literatură oficială
este o literatură încatenată, considera
vechiul ministru al Culturii din acei ani.
Necontrazicând defel realitățile actuale.
Și cea dintâi condiție a talentului, ca să fie
viu, este să fie liber. Altminteri, se ajunge
la mari nedreptăți. Sub Ludovic al XIV-
lea totul era oficial: ajutoarele, din caseta
regală, cu care se confunda tot bugetul
Franței, tindeau să creeze talente oficiale,
cu literatură oficială. Talentele oficiale
au rămas obscure și producțiile literare
oficiale au fost date uitării a doua zi. Banii
pot fi precum nisipul: tot ce se construiește
numai prin el, se poate surpa la primul val
sau la prima adiere de vânt.
Scriitorii și elixirul renașterii
. Înacele
timpuri de la începutul secolului trecut,
profesorii, cercetătorii și scriitorii visau
la o renaștere intelectuală a momentului.
Extrapolând, lucrul se repetă, caatmosferă,
în ultimul deceniu contemporan. În jurul
anilor 1910-1920, ca și astăzi, se contura
aspirația cărturarilor noștri, cu formații
umaniste diferite, întru îmbrățișarea
mirabilei înfăptuiri culturale din epoca
Renașterii europene (strălucind acum mai
bine de jumătate de mileniu). Tendința
este recognoscibilă grație amprentei
date în epocă de contribuțiile erudite
ale cercetării cu caracter istoric. Parisul
devenise Capitala mondială a consacrării,
a canonizării și a cercetării. La noi, în acei
ani, semnele revigorării erau simptomatice
prin apariția rezultatelor cercetărilor
lui E. Lovinescu, prin sistematizarea în
domeniul istoriei bizantine târzii datorată
lui Orest Tafrali, prin preocupările pentru
evul mediu final occidental sau pentru
cruciadele târzii ale lui Nicolae Iorga,
ori prin finalizarea atracției pentru istoria
Europei și a relațiilor Apusului cu lumea
noastră, ale istoricului Ioan Ursu. Dar au
existat încămulte alte contribuții originale,
remarcate atât prin nivelul înalt acroșat de
teme și de universalitate, cât și prin rapida
traducere și publicare în limbi de circulație
accesibile tuturor cercetătorilor din lume.
Erau fenomene ce făceau să crească, în
acele timpuri, rapid și sigur, luciditatea și
elevația mediilor culturale românești. Fără
îndoială că acest spirit era legat, începând
cu anii ’20, de înființarea celor două școli
românești de studii istorice, arheologice,
filologice și artistice de la Paris și de la
Roma – la inițiativa lui Iorga și a lui P.P.
Negulescu – adunând în cele două mari
metropole ale lumii (ce fuseseră și locuri
de elecție ale Renașterii), la Fontenay-
aux-roses și la Valle Giulia, pe unii din
cei mai buni licențiați ai universităților
din România, marcând astfel o bună
deschidere europeană a studiilor noastre
umaniste. Se produceau, în consecință,
în primii ani după primul război mondial,
atât în cele două înalte școli românești
dinafara României, cât și în mediile
academice interne ce respirau în România
atmosfera sincronismului, prețioase
momente de renaștere românească prin
studiul Renașterii. Nume de cercetători
și cărturari ca Andrei Oțetea, Dumitru
Murărașu, Theodosia Graur, George
Matei Cantacuzino, Mircea Eliade
reprezintă pilonii unei opere fabuloase
de românism și de întemeiere a unui
fundament al culturii majore la noi.
Ei construiau o epocă de resuscitare și
renaștere a civilizației, proiectând mai
departe atât un teritoriu sistematizat al
certitudinilor cât și altul, aproape virgin,
dar pe care scriitorii epocii erau ademeniți
să aștearnă trasee de hărți culturale și
umane, începând să se manifeste ei înșiși,
prin stimularea creativității, ca niște
cărăuși și niște călăuze. Limba română
începuse să descifreze propria Atlantidă.
Renașterea unei civilizații se făcea prin
studii istorice, prin educație și prin creație
literară originală, într-o limbă română
cultă, expresivă și elevată. Motorul a fost
sincronizarea cu tentațiile și cu imaginarul
Renașterii europene.
Justiţie şi energie: Interviu cu Maia Sandu, prim-ministru al Republicii Moldova
de Tiberiu Dianu
Maia Sandu s-a născut la 24 mai 1972 în
Risipeni (Făleşti), Republica Moldova.
Studiază laAcademia de Studii Economice
(licenţă în economie, 1994) şi Academia
de Administraţie Publică (masterat în
relaţii internaţionale, 1998) din Chişinău,
Republica Moldova şi Harvard University,
John F. Kennedy School of Government
din Cambridge, Massachusetts (masterat în
administraţie publică, 2010).
Lucrează în calitate de consilier (Ministerul
Economiei, 1994-1998), economist (Biroul
Băncii Mondiale în Republica Moldova,
1998-2005) şi consultant (Proiect TACIS
PCA, 2006-2007; Biroul Băncii Mondiale
în Republica Moldova, 2008; Guvernul
Republicii Moldova, 2008-2009) în
Chişinău, Republica Moldova, apoi în
calitate de consilier (World Bank, 2010-
2012) înWashington, DC, Statele Unite ale
Americii.
Ca politician, Maia Sandu devine ministru
al Educaţiei (Guvernul Republicii
Moldova, 2012-2015), preşedintă de partid
(Partidul de Acţiune şi Solidaritate/PAS,
liberal-populist, 2016 – până în prezent),
deputat (Parlamentul Republicii Moldova,
2019 – până în prezent) şi prim-ministru
al Republicii Moldova (2019 – până în
prezent).
În perioada 18-19 septembrie 2019
o delegaţie a Guvernului Republicii
Moldova, condusă de doamna prim-
ministru Maia Sandu, a efectuat o vizită
în Statele Unite. La 18 septembrie 2019,
în contextul vizitei în Statele Unite a
delegaţiei, a avut loc la Washington, la
sediul Congresului SUA (Rayburn House
Office Building) o întâlnire cu diaspora.
La sfârşitul acelei întâlniri, doamna prim-
ministru Maia Sandu a avut amabilitatea
să îmi acorde în exclusivitate un interviu.
1. Doamna prim-ministru Maia
Sandu, care sunt obiectivele vizitei
dumneavoastră în Statele Unite?
Sunt aici pentru a comunica autorităţilor
americane despre viziunea şi priorităţile
guvernului pe care îl conduc. Sunt aici
pentru a mulţumi pentru sprijinul pe care
l-amobţinutdelaindependenţă[deUniunea
Sovietică, la 27 august 1991] încoace.
Da, şi pentru sprijinul care a fost acordat
guvernului pe care îl conduc din primele
zile [din 8 iunie 2019]. Şi sunt aici pentru
a obţine sprijin pe domenii importante
pentru noi, cum ar fi reforma justiţiei,
combaterea corupţiei, pe probleme de
securitate, pe probleme care ţin de crearea
oportunităţilor de dezvoltare economică.
Şi astăzi am avut un şir de întâlniri foarte
bune, inclusiv cu vicepreşedintele [Mike]
Pence, chiar a fost o vizită bună, cum
am spus deja.
https://www.whitehouse.
gov/briefings-statements/readout-vice-
president-mike-pences-meeting-prime-
minister-moldova/
2. Cu doamna Ivanka Trump, aţi
menţionat.
Exact, întâlnire la care am discutat
eventuale proiecte de susţinere a femeilor
în politică şi în business. Şi mâine vom fi
aici pentru un alt şir de întrevederi.
3 Deci, a doua zi. Vă mulţumesc. Care
sunt provocările cu care se confruntă
acumRepublica Moldova?
RepublicaMoldova, înprimul rând, trebuie
să îşi convingă propriii cetăţeni să rămână
acasă, să recuperăm încrederea oamenilor
în statul Republica Moldova şi pentru asta
trebuie să facem multe lucruri. În primul
rând, să reformăm justiţia, oamenii să ştie
că justiţia le va face dreptate. Să construim
instituţii de luptă împotriva corupţiei, astfel
încât toţi cei care au fost implicaţi în acte de
corupţie mare, în special, să fie sancţionaţi.
Să încercăm să recuperăm o parte, cel
puţin, din banii care au fost furaţi de la stat.
Să creăm aceste oportunităţi economice,
să îmbunătăţim mediul de afaceri, pentru
că doar prin dezvoltare economică putem
să asigurăm locuri de muncă, salarii mai
mari şi, respectiv, să creştem standardele
de viaţă ale cetăţenilor. Să avem soluţii
pentru riscurile externe şi problemele de
securitate cu care ne confruntăm. Am
discutat, inclusiv aici, la Washington,
despre conflictul transnistrean şi despre
provocările pe care le avem din cauza
acestui conflict îngheţat. Şi, evident, cel
mai important pentru noi este să avansăm
pe calea integrării europene.
4. Aţi menţionat şi despre reforma pe
justiţie. Câteva cuvinte, ca provocare
internă.
Aceasta este cea mai mare provocare la
moment. Justiţia, de-a lungul timpului, a
fost folosită de către grupuri de interese,
de către anumiţi politicieni. S-a pierdut
total încrederea cetăţeanului în justiţie şi
asta înseamnă, în primul rând, neîncredere
în stat şi, doi, înseamnă că investitorii, atât
cei locali, cât şi cei străini, nu vor vrea să
investească în Republica Moldova pentru
că nu au siguranţa că banii lor le aparţin sau
[că] vor fi apăraţi de această justiţie. Există
***