Romanian Times | Octombrie 2019

8 / 24

Meditații creștine 8
ROMANIANTIMES
În acest articol, continuăm să dezvoltăm subiectul
unității creștine. Un aspect fundamental al identității
creștine este trăirea în unitate cu alți creștini. În ultimele
două articole, am văzut că trăirea în dragoste și trăirea
în sfințenie, sunt fundamentale pentru păstrarea unității
creștine. Trăirea în sfințenie și dragoste ne vor păzi de
bârfă, de invidie, de mândrie și de multe alte păcate
care duc la distrugerea unității. De asemenea, am văzut
că nu este nimic creștinesc în a accepta un compromis
“de dragul unității”, acceptând astfel devierea de la
învățătura Domnului Isus. De dragul Domnului Isus, noi
ne-am separat de lume și de sistemul valorilor contrare
Scripturii și mergem împreună pe aceeași cale, calea îngustă a Adevărului. Dacă încă
nu te-ai decis să-L urmezi pe Domnul Isus, mă rog ca Duhul Sfânt să te lumineze și să
pășești și tu prin credință pe această cale, singura cale adevărată, care-ți va da pacea.
În cele ce urmează, aș dori să ne uităm la aspectul practic al trăirii în unitate și
anume acela de a veghea unii asupra altora . E important să trăim știind unii de alții,
purtându-ne sarcinile unii altora și îndemnându-ne unii pe alții la o viață de sfințenie
și de dragoste. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la
fapte bune.” (Evrei 10:24). În timpul persecuție comuniste din România, creștinii își
riscau libertatea și chiar viața ca să se întâlnească, să studieze Biblia, să se roage și să
aducă laudă Domnului împreună, pentru că acesta este un aspect fundamental identității
creștine.
Recent, am ascultat la un post de televiziune creștin din România, o mărturie
a unui membru activ într-o Biserică. Acesta, mărturisea faptul că a trăit, o perioada
mai îndelungată, într-un anume păcat. Nimeni din Biserică nu știuse acest lucru, pentru
că, după mărturia acestei persoane, își păstrase viața particulară separată de cea de la
Biserică. Mă bucur că acest om s-a pocăit și că și-a mărturisit păcatul, chiar public. Dar
este important să înțelegem că dacă ne izolăm de membrii Bisericii, nouă ne facem
rău și ca urmare devenim o pradă ușoară pentru cel rău. “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru
că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește şi caută pe cine să
înghită.”(1 Petru 5:8). Caracteristic vieții de creștin, este faptul că de bună voie,
fiecare amintrat în relații în care veghemunii asupra altora și totodată ne supunem
disciplinei Bisericii. Să ai în viața ta o persoană matură în credință, căreia să-i dai
socoteală, să-i mărturisești căderile tale și cu care să te unești în rugăciune și în post, este
o mare binecuvântarea. Planul Domnului Isus pentru noi ca Biserică, nu a fost să trăim
vieți izolate unii de alții, întâlnindu-ne doar o dată pe săptămână, la Biserică, pentru un
program de câteva ore. Planul Domnului Isus, a fost și este, ca noi creștinii să fim una,
cum El și Tatăl sunt una.
Unitatea creștină se bazează pe o gândire comună, fundamentată în
Scriptură. Ca să fim una în gândire, în trăire și în scop, trebuie să veghem în
privința cunoașterii, înțelegerii și aplicării învățăturii Scripturii. Fiecare dintre noi
avem privilegiul de a citi Scriptura și de a o înțelege cu ajutorul Duhului Sfânt. Atunci
când iudeilor din Bereea li s-a predicat Cuvântul, ei “Au primit Cuvântul cu toată râvna
şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” (Faptele
Apostolilor 17:11b). Atât individual cât și ca Biserică, noi trebuie să aprofundăm
învățătura Scripturii și să o aplicăm în fiecare domeniu al vieții noastre. O disciplină
importantă pentru un creștin, este aceea de a cunoaște Scriptura, cu scopul de a-L
cunoaște pe Dumnezeu, de a-și cunoaște identitatea în Hristos și de a nu fie dus în
eroare. Totuși, nici în citirea Scripturii și nici în studiul biblic, nu trebuie să ne izolăm
de Biserică. Unii care s-au crezut singuri înțelepți, au tras concluzii din Scriptură,
după plăcerea inimii lor și au ajuns să se rătăcească de la credință.
E important ca membrii Bisericii, cu mic cu mare să petreacă timp împreună în
Cuvânt, sub îndrumarea celor care au chemarea de a fi slujitori ai Cuvântului. ÎnBiserica
lui Hristos sunt mădulare ale căror slujbă este acea de a da învățătură din Cuvânt. „Şi El
a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.”
(Efeseni 4:11). Acești oameni care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu prin
Cuvânt, sunt numiți “mai marii noștri” și eu cred că poartă numele acesta pentru că sunt
slujitorii tuturor. „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează
asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată
face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.”
(Evrei 13:17). Acești veghetori trebuie să iubească sacrificial și să aibă o viață bogată
de rugăciune și studiere a Cuvântului. Mulți dintre ei, ca să înțeleagă mai bine Biblia,
au studiat-o în limba în care a fost scrisă. De mică, am participat la studiile biblice care
se țineau cu toți membrii Bisericii. Fiecare persoană prezentă, putea participa atât cu
întrebări referitoare la text cât și prin împărtășirea felului în care ei au înțeles textul. De
multe ori, vorbitorii păreau a se contrazice, sau chiar se contraziceau. Studiile biblice
nu ocoleau nici un subiect și nici un text Biblic. Eram provocată să meditez la Cuvântul
Scripturii și doream să cunosc Adevărul. Aceasta m-a făcut să citesc Biblia. Cu timpul,
am descoperit frumusețea călăuzirii Duhului Sfânt în studierea Scripturii și încă o mai
descopăr și astăzi. Atunci când studiem Biblia împreună sub călăuzirea Duhului
Sfânt, creștem spiritual împreună, formându-ne același fel de gândire.
Din experiența mea, am văzut că atunci când copiii, tinerii și cei în vârstă
studiază Biblia împreună, sau când participă la diferite activități, se creează o atmosferă
de familie, în care fiecare poate să-și folosească darul pentru zidirea altora. Avem
nevoie unii de alții!Au fost ani, în viața noastră, când nu am făcut parte dintr-o Biserică
în care se ținea studiu Biblic Duminica, cu toată Biserica. În acești ani, am participat
la studiul Biblic în timpul săptămânii, care se ținea ori în clădirea Bisericii, ori în case.
La vârsta de 15 ani, băiatul nostru s-a înscris într-un astfel de studiu Biblic, săptămânal,
la care participam și eu și soțul meu. Era un studiu serios, cu prezența obligatorie, cu
temă de casă și care chiar oferea un certificat la sfârșit. Acolo, săptămână de săptămână,
timp de mai bine de doi ani, ne-am rugat și am studiat Biblia împreună. La un moment
dat, mi-am dat seama că băiatul meu avea multe nelămuriri; ba chiar credea că unele
zicale populare, sunt din Biblie. Mulțumesc Domnului pentru oportunitatea de a studia
Biblia împreună și lecția învățată, atât de băiatul meu cât și de noi ca părinți. Această
experiență mi-a confirmat, din nou, importanța de a studia Biblia împreună cu copiii și
tinerii Bisericii. Când v Domnul Isus învăța norodul, se adunau și copiii în jurul Lui ca
să asculte învățătura. Chiar Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor să nu-i oprească pe
copilași să vină la El.
Vegherea unora asupra altora este izvorâtă din dragostea care a fost turnată
în inima noastră prin Duhul Sfânt. A veghea asupra învățăturii Biblie, atât la nivel
personal, cât și la nivel de familie și de Biserică, va contribui la realizarea unității în
care am fost chemați să trăim. Vă mulțumesc celor care ați trimis sugestii la această
temă. Dacă doriți să sugerați alte aspecte care păstrează sau distrug unitatea, vă rog să
trimiteți sugestia dumneavoastră la:
Va continua.
MARINELABUZAS
Sursa: / 16 Martie 2019
IDENTITATEA
Identitatea creștinului și unitatea III
,,căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii“ (Efeseni 4:3).