7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
Angela FURTUNĂ:
Salonul Scriitorilor: un nou triumf al Capitalei Culturii - Iași
(continuare in pagina 20)
Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din
România, una din cele mai importante din
țară, a împlinit anul acesta 70 de ani de la
înființare (28 februarie), aniversare care a
fost marcată de-a lungul întregului an, iar
în noiembrie a fost organizată prima ediție
a
Salonului Scriitorilor
, ce s-a derulat între
11 si 15 noiembrie la Sediul din Casa cu
Absidăși laSalaVerdi aComplexuluiPalas.
În perioada amintită, au fost organizate
Zile
ale Cărții
, prezentări de carte și lecturi la
sediul Filialei, moderate de Președintele
Filialei Iași, Cassian Maria Spiridon, la
care au fost invitați cunoscuți scriitori
români, între care: Ioana Diaconescu,
Christian Schenk, Mariana Bărbulescu,
Marcel Miron, Theodor Damian, Nicu
Gavriluță, Ioan Holban, Ștefan Amariței,
Vasile Burlui, Angela Furtună, Carmelia
Leonte, Florentin Palaghia, Mircea Platon,
TheodorCodreanu, PaulMunteanu,Marius
Chelaru, Radu Andriescu, Francisca
Stoleru, Madeleine Davidsohn, Adi Cristi,
Paul Gorban, IonMuscalu, Livia Ciupercă,
Corina Matei Gherman, Livia Iacob,
Daniel Corbu, Florentin Palaghia, Florentin
Dumitrache, Vasile Popa Homiceanu,
Constantin Parascan, Valentin Talpalaru,
Elvira Sorohan, Angela Baciu, Violeta
Craiu, Cristina Șoptelea, Dan Petrușcă,
Sterian Vicol, Valeriu Valegvi, Gellu
Dorian, Vlad Scutelnicu, Gabriel Alexe,
Nicolae Petrescu Redi, Victor Teișanu,
Dumitru Necșanu, Stelorian Moroșanu,
Nicolae Corlat, George Luca, Vasile Iftime,
Mircea Oprea, Petruț Pârvescu și alții.
Finalul suitei de manifestări
Salonul
Scriitorilor
, în data de 15 noiembrie 2019,
a făcut loc lansării volumelor dedicate
aniversării a 70 de ani de la înființarea
Filialei ieșene a USR și acordării premiilor
anuale ale Uniunii Scriitorilor din România
– Filiala Iași.
Proiectul s-a dovedit a fi un succes
românesc care a demonstrat că trebuie
și că se poate reface statutul de
elite
,
adevărată condiție a scriitorilor și
a cărturarilor români în societate,
deoarece aceștia sunt azi prea mult
tratați doar ca actori pe piața de carte
sau ca niște marginali. Vizibilitatea
scriitorilor și etalarea vitrinei magister
a gânditorilor unui neam reprezintă
forma de respect prin care o cultură
vie și conștientă de sine își tratează
resursele cele mai importante.
Salonul Scriitorilor
organizat la Iași
deschide, iată, cu succes, o astfel
de linie de acțiune, atât de necesară
pentru România de azi. Proiectul de
țară și schița unui viitor bun nu pot
fi construite fără puterea de creație
și de viziune ale intelectualilor și
scriitorilor.
Primarul Iașului, Mihai Chirica, a felicitat
Filiala Uniunii Scriitorilor și întreaga
breaslă scriitoricească pentru “
valoarea
recunoscută, pentru numeroasele premii și
distincții naționale și internaționale, pentru
întreaga operă
”, iar pe Președintele Filialei,
Cassian Maria Spiridon, pentru “
întreaga
Patria primitoare: biblioteca și dragostea de neamuri
La 1 noiembrie 1885, în Gara de Nord
din București, răsunau - printre plânsetele
unei mame sfâșiate de durere, aflată pe
peron -, sincerele cuvinte ale fiului, recent
expulzat din țară: “Trăiască România!”
Purtându-și cu mândrie pe piept
medalia “Bene merenti”, Dr. Moses Gaster,
căci despre el e vorba, părăsea patria
mamă, la cererea autorităților și intrigile
unor antisemiți ca Dimitrie Sturza, ministru
de externe în epocă, uneltiri care au prins,
din păcate, teren în timpul regimului aspru
al lui Carol I, altminteri un simpatizant
al erudiției lui Gaster. Iar cei goniți erau,
de fapt, ca întotdeauna, țapii ispășitori.
Expulzările avuseseră loc destul de pripit,
ca urmare a unor tulburări ce cuprindeau
Balcanii și România, fiind utilizate drept
pretexte de către inamici și ultranaționaliști.
Cel ce avea să fie prețuit de Mircea Eliade
ca“multilustrusavant”, unul din importanții
romaniști, semitologi și folcloriști români,
istoric, lingvist (calitate în care adesea, în
lucrări, a susţinut romanitatea poporului
românşi latinitatea limbii române), publicist
și cercetător, era alungat în exil din rațiuni
politice (exilul este, în fond, o pedeapsă
politică extremistă), fiind și un important
luptător atât pentru creșterea culturii și
limbii românilor, cât și pentru drepturile
evreilor, precumși un sionist notabil, alături
de celebrul său prieten, Theodor Herzl
(inspirator al renașterii unui stat părintesc
prin limba ebraică, devenit el însuși părinte
fondator al Țării Sfinte). În numele acestei
prietenii, Gaster avea să-și boteze unul
din cei doi fii cu numele lui Herzl, la mică
distanță chiar de moartea austriacului Herzl
(acest fiu al lui Moses Gaster, născut în
Anglia și emigrat ulterior înAmerica, unde
va deveni un respectat orientalist, Theodor
HerzlGaster, se spune că eraunul dinpuținii
cunoscători ai tuturor limbilor Bibliei,
vorbind se pare 32 de limbi. Ca și tatăl său, a
fostmult apreciat la catedră pentru discursul
pedagogic și academic, pentru mesajul
umanist, progresist, de încurajare și plin de
căldură umană, de optimism și de umor).
Ajuns prima oară la Viena, Gaster avea
să-și publice punctul de vedere personal
despre expulzare într-unul din ziarele
austriece: “Îmi părăsesc fără mânie patria,
pe care nu voi înceta să o iubesc, și adânca-
mi durere pricinuită de expulzarea mea e
numai de a vedea cum această țară, scumpă
mie, e lovită în interesele sale și înjosită în
ochii străinătății prin măsurile nenorocite
ale unui guvern orbit”.
...Finalmente, mereu cu gândul la patria
mamă, România, dar și la Țara Visată,
Israel, Dr. Moses Gaster se va stabili în
Anglia, unde va fi primul evreu acceptat să
predea la universitate (Oxford, 1886-1894).
Reușise să uluiască mediul academic și
cultural prin buna stăpânire a limbilor slave
și romanice, a limbilor clasice, a limbilor
turcă, persană, arabă, a limbilor germanice,
a limbilor semite. Ca o recunoaştere a
muncii sale de folclorist, pentru care și
în România fusese admirat, este ales în
comitetul de conducere al prestigioasei
The Folklore Society Londra (cu începere
din 1889), devenindu-i ulterior preşedinte
(1907-1908) şi apoi vicepreşedinte pe viaţă.
La Londra, este numit în 1887 rabin-şef al
comunităţii sefarde (comunitatea spaniolă
şi portugheză din Capitala Marii Britanii).
Amurit la 83 de ai, în data de 5martie 1939,
în timp ce se ducea să susțină o conferință
despre folclorul românesc la Universitatea
din Reading.
Se împlinescanul acesta90deani (1929)de
când Dr. Moses Gaster a fost ales Membru
de Onoare al Academiei Române, și 80 de
ani de la moartea sa. În ultimii săi ani, orb
deja, a dictat unor ajutoare engleze câteva
texteesențiale:„Amintiri“(dictatedeGaster
la începutul anilor 1930, conține perioada
studiilor la Breslau, cu extraordinare
conexiuni de natură lingvistică, rabinică,
interculturală), „Autobiografie“ (dictat
între 1 noiembrie - 1 decembrie 1938, cu
puțin înainte de deces, conține povestea
simbolică și istorică a unei familii româno-
evreieşti care, timp de patru generaţii, de
la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până
în ultima treime a secolului al XIX-lea,
a jucat un rol notabil în viaţa socială,
culturală, politică, economică și religioasă
a României) şi „Din vremurile de altădată“
(text dictat ce conține referirile la etapa
de glorie a savantului, aflat deja de câțiva
ani la Londra și devenit un simbol al unui
popor în ascensiune dar și al recunoașterii
academice mondiale, și engleze, și
românești).
Dincolo de nenumăratele lui virtuți
științifice, academice și culturale, la care
numă voi referi astăzi aici, m-au atras către
Gaster, încă din adolescență, dragostea lui
față de cărți, dragostea lui față de folclor
(admir multe din textele lui de referință
adresate celui românesc, țigănesc, evreiesc.
Chiar dacă a fost parțial contrazisă de alți
specialiști, teoria lui Gaster susținea că
folclorul își avea originea în literatura
scrisă: cântecele de stea în psalmi; bocetele
în psalmi și în cazanii; descântecele
necanonice în „molitva canonică”) și
devotamentul lui față de bibliotecă, darmai
ales pasiunea și acribia lui față de text și de
izvoare, acestea din urmă fiind singurele
care rezistă în timp tuturor interpretărilor
(bune ori rele) sau falsificărilor. Textele
își păstrează permanent valoarea, oricare
ar fi soarta ipotezelor construite asupră-
le, considera savantul. Poate că prietenia
specială și sinceră cu Mihai Eminescu i-a
șlefuit lui Gaster adâncul și tainicul fior față
de românism, față de textele fundamentale
și de cărțile românilor. De la Eminescu, a și
cumpărat multe cărți vechi și manuscrise,
ce vor urca apoi la rang de cinste în
propria bibliotecă, ulterior, în 1939-1940,
revenind Bibliotecii Academiei Române.
Dar un fior asemănător străbate culegerea
sa de povești populare ale țiganilor din
România, carte de texte culese cu infinit
devotament de Gaster. Iar această pasiune
era sinceră, la Dr. Gaster, fiind direcționată
și gestionată nu numai către cultura sa
etnică, așadar, ci către mai multe culturi.
activitate dedicată culturii și spiritului
creator ieșean
”.
A fost, în totul, un adevărat triumf al
elitelor, al lumii literare, al Iașului, Capitală
Culturală, deopotrivă a României și a
Europei.
Angela FURTUNĂ
Moto
:
1 noiembrie - ziua când Dr. Moses Gaster, alungat din România, striga “Trăiască România” din trenul excomunicării...
O meditație asupra destinului, la împlinirea a 80 de ani de la moartea lui Moses Gaster și 90 de ani de când a devenit membru de onoare
al Academiei Române...