6 / 24
CULTURĂ
6
ROMANIANTIMES
CER INNORAT
Slavomir Almăjan
“Timotee,păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecările
lumești și de împotrivirile științei, Pe nedrept numite astfel, pe
care aumărturisit-o unii și au rătăcit cu privire la credință.”(1
Timotei 2:20,21)
“Desigur, frate, noi neputemruga, dar și ei, săracii sunt robiți în
păcatul lor… Vezi, în timpul bisericii primare starea de păcat
era la fel…” Îl ascultam pe fratele meu vorbind cu patosul
lui cunoscut si cu milă nu neafectat de cele ce se întâmplau în
realitate. El știa implicațiile starii de care vorbeam eu în viața
poporului lui Dumnezeu și nu în ultimul rând în “modelarea”
societății umane ale prezentului.
Discuția noastră a fost provocată de o știre de trei ori repetată de CBC care vorbea despre
o “pereche” lesbiană care cerea tribunalului local autorizația de căsătorie. Judecătorul,
bazându-se pe definiția constituțională a căsatoriei a respins cererea. Reacțiile grupurilor
“umaniste” precum și a celor de “interes special” au fost mai mult decât vehemente. De
fapt însiși procurorul general al British Columbiei crede că acestor “grupuri” trebuie să
li se recunoască dreptul de căsătorie pe linia constituțională a drepturilor cetățenești și că
neacordarea acestor “drepturi” este o discriminare împotriva celor cu “orientări sexuale
diferite”. Și spuneam pastorului meu că dacă ei vor primi “dreptul” acesta ei vor putea veni
să-i ceară să oficieze “căsătoria” la care el mi-a răspuns că sunt numai două alternative: să
facă ceea ce vor ei sau să meargă în închisoare.
Da, sunt numai două alternative: Compromiterea credinței sau persecuția. Suntem foarte
aproape de vremea când Biserica va fi numită drept o “organzație antisocială” intrucât
vederileei sunt îndirectăcontrazicerecuoconstituțiebazatăpeofolosirecoruptăacuvintelor
care contravine însuși principiilor pe baza cărora a fost creată. Constituția Canadei vorbește
despre drepturile tuturor cetățenilor fără discriminare de rasă, sex, vârstâ, naționalitate,
religie. La toate acestea s-a mai introdus și “orientarea sexuală”. Vedeți, termenul acesta
este un termen inventat de foarte puțină vreme de grupuri nespus de influente. Deși
termenul este nou, el definește o stare de lucruri foarte veche cum ar fi sodomismul iar
actul acestuia era numit din strătimpuri drept o “urâciune”. Până nu de mult în dicționarele
Biserica în Veacul Sfidărilor
asociației psihologilor americani, sodomismul, pedofilia și alte deviații de acest gen
erau numite drept “perversiuni” sexuale, cu alte cuvinte ele erau abnormalități. Astăzi,
A.P.A. (American PsichilogicalAssociation) a scos de pe lista abnormalitățior nu numai
homosexualitatea dar și pedofilia. De fapt Dr. Laura Schlesinger, în transmisiile ei
radiofonice a condus o întreagă campanie împotriva acestei tendințe ale așa numiților
oameni de știință de a normaliza anormalul.
Unde suntem noi, copii Domnului, în tabloul pe care l-am descries? De fapt în relație cu
situația descrisă există pericolul ca cei răscumpărați de Domnul să cadă în una din cele
două extreme pe care voi încerca să le prezint.
FRICA 1.
NEPĂSAREA
2.
1
. Frica
este o stare contrară voii luiDumnezeu și este îndirectă contrazicere cu credința.
Pe cât de creatoare este credința pe atât de distructivă este frica. Un proverb românesc
spune că “De ceea ce ți-e frică nu scapi!” Ca să folosesc un termen mai matematic, frica
este o credință negativă. Frica face ca un pericol imaginar să devină real paralizând
voința în acelaș timp. Frica și credința se exclud reciproc. Prezența credinței implica
lipsa fricii cu alte cuvinte.
Evident, starea de fapt prezentată mai sus este mai mult decât amenințătoare. Este
de fapt o realitate dureroasă ale cărei efecte se fac simțite în toate sferele vieții
noastre ca cetățeni ai unei lumi care ne este din ce în ce mai ostilă. Știm că în spatele
acestor evenimente este o putere diabolică, pornită să orchestreze lucrurile prin
planuri pregătite cu minuțiozitate care nu au un alt scop decât acela de corupere a
bisericii și a mădularelor ei. Putem cădea în extrema fricii simțindu-ne copleșiți de
furia acestui val deslănțuit de diavolul în persoană, și să ne retragem într-o cochilie a
“cumințeniei sociale” care ne poate da o falsă imunitate. Frica de a spune lucrurilor
pe nume face deservicii atât celui care tace cât și celui care este înrobit de păcat, care
nu este avertizat de pericolul pedepsei veșnice la care este candidat prin neștiință.
Credinciosul “cuminte” este pus față în față cu pericolul de a intra el însuși în disgrația
Domnului și de a suferi consecințe eterne.
Da, este adevărat, curajul de a spune adevărul Evangheliei cu privire la starea de păcat a
societății de azi ne poate costa confortul de care ne bucurăm vremelnic pe acest pământ
sau putem plăti cu lanțuri îndrăzneala de a iubi prin spunerea pe nume a stărilor de fapt,
dar vom câștiga o cu atât mai mare libertate și mulțumire de sine dacă ne vom asuma
riscul. Slava Domnului va străluci în suferințele noastre…
“Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe
unii dintre voi ca să vă încerce.” (Apoc.2:10)
Este, fără îndoială, o vreme a cernerii. Este ultima ofensivă a satanei împotriva unșilor
Domnului. Ziua pedepsei lui se apropie și el știe asta.
In aceasta perioada a anului, in partea de lume
in care traiesc cerul este mai mult plumburiu. Este una
din zonele binecuvantate saptamani in sir cu … ploaie.
Cer innourat se spunea in Romania si expresia a devenit
ometafora si pentru zilele in care nu te simti prea bine ori
in relatiile in care ceva nu merge bine. Figurativ sau real
prezenta norilor ne afecteaza, ne modifica perceptiile si
influenteaza decizii.
Aproape toata lumea iubeste zile insorite si
calde si uraste zilele reci si pline de precipitatii (mai ales
daca esti sofer). Avem chiar clasificari medicale pentru
efectele negative ale zilelor innorate asupra pshihicului
uman. Tindem sa vorbim despre frumusetea zilei prin
care trecem in functie de prezenta soarelui sau cat de
mult cer suntemcapabili sa vedem. Ne declaramca suntemmeteodependenti. In copilarie,
cand ma uitam la nori, bunicii ma invatau ca de acolo vine Domnul Isus. Si mereu ma
uitam cu gandul ca dupa vreun nor mai frumos o sa-L vad. Mi-am adus aminte de asta
stand in trafic intr-o zi foarte ploiasa si m-am gandit cum este prezentata in Scriptura
prezenta norilor. Lumea vorbeste despre cer dar despre nori mai putin si m-am gandint ca
acesta tematica biblica este putin luata in considerare.
La o prima gandiremi-amadus aminte camai mereu norii sunt legati de prezenta
si gloria lui Dumnezeu.
Biblia foloseste intotdeauna imaginea norilor ca un semnal al prezentei imediate
a lui Dumnezeu in timp si spatiu.
Parte din mentionarile biblice referitoare la nori au legatura cu simbolistica si
semnificatia rascumpararii christice.
Primul loc unde norii apar semnificativ in matricea rascumpararii este in
naratiunea pototului. Curand dupa ce Noe si familia sa au iesit din arca, Dumnezeu
plaseasza innori semnul legamantului cuNoe – arcul curcubeului –un simbol sacramental
ce evidentiaza indurarea promisa prin Rascuparatorul ce va veni, Isus Christos.
Norii apar ca un simbol al transcedentei gloriei lui Christos si iminenta apropierii
Sale.
Apostolul Ioan vorbeste inApocalipsa de curcubeul din jurul tronului lui Christos
(Apoc. 4:3). Cand Dumnezu promite indurarea Sa de la tronul Harului spune “Când voi
aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, Îmi voi aminti de legământul
pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele din toate speciile. Apele nu vor mai
deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. Când curcubeul va fi în nori, îl
voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele
din toate speciile care sunt pe pământ.” (Gen. 9:14-16)
Intr-un alt moment crucial in dinamica rascumpararii, Dumnezeu isi conduce
poporul Sau afara din Egipt prin pustie ghidandu-i prin stalpi de nori.
In acest simbolistica aparte, Dumnezeu isi arata prezenta langa poporul sau
garantand protectia si ghidarea lor.
O formatiune noroasa in structura unui stalp de nori poate proteja oamenii
de caldura si arsura unui Soare nimicitor si in acelasi timp ii ascunde de vedera
dusmanilor.
Intr-un alt fel de a privi situatia, Dumnezeu ii invata ca El ii va conduce si ghida
prin calea necunoscuta lor. Asa cum Moise spunea “să-i conducă pe drum, Domnul a
mers înaintea lor într-un stâlp de nor ziua şi într-un stâlp de foc noaptea, ca să le dea
lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât şi noaptea.” (Ex. 13:21)
Oamenii nu puteau vedea prin stalpul de nor…nu putea stii ce urmeaza dar
trebuiau sa mearga dupa stalpul de nor intelegand ca prezenta Domnului ii va calauzi,
ghida acolo unde El doreste.
Psalmistul exprima asta intr-un limbaj figurativ spunand ca Domnul face din
nori carul sau (Ps. 104:3). Profetul Naum intelege ca norii sunt praful de sub talpile
Sale (Naum 1:3). Norii sevesc ca o buna imagine a prezentei imediate, transcendente
a lui Dumnezeu.
Apoi norii continua sa joace un rol imprortant, semnificativ in viitoarea
teofanie, aparitia de pe muntele Sinai. Cand Domnul s-a coborat pe munte a facut-o
inconjurat de nori si ii transmite lui Moise mesajele sale. “Slava Domnului s-a aşezat
pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit pentru şase zile” (Ex. 24:15-16)
Continuand lucrarea rascumparatoare Domnul vine si locuieste in Cortul
Intalnirii intr-un stalp de nori: “Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se
oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cuMoise. Când vedea stâlpul de nor stând
la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea
cortului său.“ (Ex. 33:9-10)
Mai tariu Dumnezeu se va descoperi Marelui Preot in nor deasupra scaunului
indurarii (Lev. 16:2).
In calatoria poporului evreu prezenta norului este semnalul de sedere si pelcare
“când norul nu se ridica, ei nu porneau, dar în ziua în care acesta se ridica, plecau şi ei.
38 Norul Domnului era deasupra Tabernaculului ziua, iar noaptea, în nor era un foc sub
privirea celor din casa lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor.” (Ex. 40:34-37)
In aceasta forma Dumnezeu prefigura viitoarea Sa prezenta printre oameni
in postura Fiului Sau, Isus Christos. Isus coboara si se inalta pentru a ne conduce in
prezenta eterna a lui Dumnezeu.“Scriptura spune:
(continuare in pagina 13)
(continuare in pagina 7)