18 / 24
ROMANIAN TIMES
MESAJE BIBLICE
18
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Iisus Hristos este Răscumpărătorul și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni
Domnul Dumnezeul Iisus Hristos este Răscumpărătorul întregii umanități, și a
fiecăruia în parte din toate generațiile, pentru că a venit ca pe Cruce
„… să-Şi dea sufletul
răscumpărarepentrumulţi”
(Matei 20, 28;Luca10, 45), precumEl azis.Astfel,Hristos Iisus
e Răscumpărător și
„…preț de răscumpărare pentru toți…”
(1 Tim. 2, 6). Răscumpărarea
de la Hristos ne-a eliberat viața de sub pedeapsa morții păcatelor, libertatea și unitatea cu
Dumnezeu și cu semenii, în respectarea îndemnului divin:
„Silindu-vă să păziţi unitatea
Duhului, întru legătura păcii”
(Efes. 4, 3), și să-L alegem pe Hristos Iisus Calea vieții ca să
nu mai cădem în rătăcire, căci diavolul răcnește ca un leu pe cine să înghită (1 Petru 5, 8).
Aceasta se numește teologic
mântuirea obiectivă
adusă de Fiul lui Dumnezeu omenirii
și fiecărui suflet în parte din toate generațiile, adică independentă de știința noastră. Dar
mai este în denumirea teologică și
mântuirea subiectivă
, care constă în venirea omului, prin
credința lui la mântuirea obiectivă adusă de Hristos pe Crucea Golgotei, să și-o
însușească
prin participarea subiectivă, individuală prin har, credință:
„Căci în har sunteţi mântuiţi, prin
credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu”
(Efes. 2, 8) și fapte bune
. „Vrei
însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de faptemoartă este?”
(Iacov 2, 20). Deci,
și harul și credința vedem că sunt daruri de la Dumnezeu pentru mântuire, dacă vrem să le
primim, pentru a ajunge în rai și nu în iad, iar faptele bune, pe care le putem înfăptui prin
har și credință sunt contribuția noastră subiectivă a
„…credinței care este lucrătoare prin
iubire…”
(Rom. 2, 8) în faptele bune (Iacov 2, 20).
Este firesc și normal, ca după ce Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Și-a dat viața pe
Crucea Golgotei și a suferit chinuri cum nimeni nu a suferit în istorie ca El, în locul omului,
să fie vorba de Judecată cu răsplata Raiului sau a Iadului, după credința și faptele bune sau
rele ale fiecăruie din toate generațiile. Dumnezeu nu se va lăsa batjocorit de antihriști, de
ignoranții și de nici un om păcătos, în descopeirea Scripturii:
„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu
nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera”
(Gal. 6, 7). De unde
înțelepciunea, de semănăm faptele bune ale iubirii mântuitoare și așa vom secera mântuirea
în Hristos. Dumnezeu îndelung rabdă din partea necredinței omului și a păcatelor, dar nimic
nu rămâne nerăsplătit în justiția divină:
„Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum
socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să
vină la pocăinţă”
(2 Petru 3, 9). Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă la
pocăință și să fie viu (Iezechil 33, 11), prin urmarea lui Hritsos ca și Cale a vieții lui.
Taina Răscumpărării și aspectele ei în Biserica Ortodoxă
Opera Răscumpărării adusă de Mântuitorul Hristos și viața în Hristos, este o bogăție
necuprinzătoare de daruri și slujiri spre slava lui Dumnezeu și mântuirea omului în legea
iubirii de Dumnezeu și aproapele ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39).Aspectele din opera de
răscumpărare sunt multe și în viziunea diferitelor biserici din Religia Creștină ca: revelație
a iubirii lui Dumnezeu, omagiu adus dreptații divine cu prețul jertfei, model moral absolut,
recapitulare sau reunire în Hristos a întregii umanități și a întregii făpturi, ispășire penală
subsituită tot prin jertfă, sfințirea firii prin biruirea stricăciunii și a morții prin înviere, care
devine chezășie a învierii omului (1 Cor. 15, 20).
În lumina Bisericii ortodoxe se sistematizează aspectele din opera de Răscumpărare
astfel: „Mântuitorul, în opera Sa răscumpărătoare,
ne recapitulează,
ne readună mai întâi în
Sine, începând de la întrupare,
ne sfințește firea,
coborând în adâncurile ei depline și ne oferă
Tatălui,
ca jertfă și omagiu suprem,
primind prin El și pentru noi o nouă consacrare a făpturii
noastre: învierea” (Părintele prof. dr. Galeriu, Jertfă și Răscumpărare, Editura Harisma).
Aceasta este direcția ortodoxă a răscumpărării omenirii dinmoarte, pe când celelate amintite
sunt direcțiile Bisericii Catolice și Protestante.
1. Recapitularea în Hristos.
Acest aspect al mântuirii este revelat generațiilor în
Scriptură care zice:
„Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos,
cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El (Hristos)
(Efes. 1, 10), spre restaurare
și mântuire. Revelația ne descoperă unitatea tainică a omenirii și a lumii în Hristos. Aceasta
unitate se ridică în creație prinFiul, se așează în întrupare și se va arăta deplin la Parusie, când
Dumnezeu va fi totul în toate (1Cor. 15, 24-28). Încă din trupul FecioareiMaria, unde a avut
loc întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, a Fiului, are loc începutul recapitulării omeniriri,
pentru că acolo în Fecioara Maria este umanitatea, care organic este una. Astfel, încă din
pântecele Fecioarei Maria, unde a avut loc zămislirea Fiul lui Dumnezeu ca Om, prinDuhul
Sfânt (Matei 1, 18; Luca 1, 35) devenim
virtual
un trup cu Hristos. Maica Domnului e
chipul Bisericii,
„…Cortul lui Dumnezeu cu oamenii…”
(Apoc. 21, 3).Astfel IcoanaMaicii
Domnului cu Pruncul Iisus,
inspiră
unirea între Dumnezeu și oameni și se începe o nouă
existență divino-umană și umană-divină. Tot astfel, totul este să-l primim pe Hristos
„Cine
vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce
M-a trimis pe Mine”
(Matei 10, 40), și așa Hristos va fi în noi și noi în El, deoarece ne-a
recapitulat în Sine, prin Nașterea Sa supranaturală din Fecioară.
Așa se vede o unitate verticală ce provine din Dumnezeu Tatăl ca izvor, prin Fiul ca
pecete asemenea chipului, în Duhul ca „Duh al înfierii”. Astfel, purtăm pecetea chipului și
suntem „fii în Fiul”, adică fii ai lui Dumnezeu în harul Fiului Său, care ne-a recapitulat sau
reunit în Sine:
„...Fiul Omului, Care este în cer…”
(Ioan 3, 13), ne-a ridicat așa și pe noi
la cer. Recapitularea oamenilor în Hristos pentru mântuire, nu înseamnă că ni se substituie
subiectiv, nu, nu anulează persoana în unicitatea și libertatea ei, de aceea facem ce vrem.
„Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”
(Luca 1, 37). Taina lucrării lui Hristos este
necurpinsă de mintea omenească și așa se poate înțelege numai prin credința, care depășește
limitele de cunoaștere ale rațiunii umane mărginite și întunecate de multe ori din cauza
urmării păcatelor.
Omul este conștiință de sine și liberatate și ființă spirituală și fizică. Omul botezat i-a
parte la unitatea omenirii în Trupul lui Hristos, care este Biserica ca și comunitate, după
trecerea prin Taina Botezului, iar capul Bisericii este tot Hristos: „Şi El (Hristos) este capul
trupului (a omenirii recapitulate în El), al Bisericii…” (Col. 1, 18), ca să numai cadă omul la
ispitirea diavolului:
„Căci toţi sunteţi fii ai luiDumnezeuprin credinţa înHristos Iisus”
(Gal.
3, 27). La Paști luăm lumină din unica Lumină a Învierii lui Hristos.
„Căci întru El (Hristos)
locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii”
(Col. 2, 9), care sfințește umanitate lui
Hristos.Așa în existența noastră locuieșteDumnezeu. Noi toți suntemprezenți în umanitatea
lui Hristos, prin recapitulare la întrupare în omenire prinNaștere din Fecioară.
„Ca toţi să fie
una, după cum Tu, Părinte, întruMine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi (Dumnezeu) să
fie una…”
(Ioan 17, 21).
2. Sfințirea firii în Hristos
.
„
Pentru ei Eu (Iisus) Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei
să fie sfințiți întru adevăr”
(Ioan 17, 19). Sfințirea creaturii umane înseamnă restaurarea ei
prin Hristos Domnul, în actul întrupării în omenire și a recapitulări ei întru El (Efes. 1, 10).
Sfințirea umanității a avut loc pe CruceaGolgotei prin Jertfa și SângeleDomnului.
„Întru El
(Hristos) avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului
Lui”
(Efes. 1, 7). Întreaga viață a credinciosului are drept scop sfințirea lui pentru a ajunge un
sfânt:
„Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt”
(1 Petru 1, 16), zice Dumnezeu, deorecemenirea
și chemarea omului este să ajungă un sfânt, care se poate realiza numai prin viața în Hristos
(Rom. 8, 1-2). Asemănarea omului cu Dumnezeu, constă tocmai în viața de sfințenie în
care trebuie să trăiască, pentru că a fost
„...creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”
(Geneză 1, 26). Asemănarea omului cu Dumnezeu constă în sfințenia lui neîncetată până la
asemănarea cu modelul Hristos ca Om, prin lupta duhovnicească a ajungerii:
„...la starea
bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos”
(Efes. 4, 13), care implică
îndumnezeirea firii noastre omenești, în urmarea Scripturii:
„....faceți părtași dumnezeieștii
firi (a lui Hristos), scăpând de stricăciunea poftei celei din lume”
(2 Petru 1, 4).
„În Duhul
să umblați și să nu împliniți pofta trupului”
(Gal. 5, 16). Aici se înțelege, de ce trebuie să-l
alegem pe Iisus Hristos, Calea vieții noastre în această lume.
IISUS HRISTOS ESTE CALEAVIEȚII GENERAȚIILOR,
FIINDCĂ ELE RĂSCUMPĂRĂTORUL ȘI MIJLOCITORUL ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI (4)
VA URMA