Romanian Times 332

20 / 24

Actualitate 20
ROMANIAN TIMES
(continuare din pagina 12)
IDENTITATEA
(continuare din pagina 6)
CUM SA PARCURGI TRANZITIILE
De ce lumea nu este plină de mireasma lui Cristos ci de putoarea •
murdăriei perversității umane?
De ce, cu atâta întuneric în jur, luminițele noastre totuși nu se văd? •
De ce, de ce, de ce?... Va veni o zi când aceste întrebări le vom auzi rostite de
buzele preasfinte ale Judecătorului nostru Suprem. Atunci fom fi măcinați de regretul că
nu am dat atenție, în zilele de har, adevărului aducător de pace, ca nu am găsit destulă
dragoste în noi înșine, pentru a uita o clipa măcar de foamea eului, pentru a ne hrăni
sufletul cu adevăr în vederea conviețuirii în unitate divina pentru gloria lui Dumnezeu.
În articolul următor ne vom concentra atenția în depistarea piedicilor din viețile
noastre, care stau în calea izbândei depline în Cristos.
(continuare din pagina 6)
Omul de dincolo de sine
VAURMA
hrana de toate zileleşi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”
fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte,
este moartă în ea însăşi. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred şi se
înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2
15-17,19-20).
Am înțeles importanța dărniciei la forte scurt timp după L-am acceptat pe Domnul
Isus ca Domnul și Mântuitorul meu. Ca adolescentă am învățat din predici, citirea Bibliei, și
a altor cărți creștine că a zecea parte din venitul meu trebuie să o dauDomnului. Deasemenea
am învățat că Biserica se ocupă să-i ajute pe cei în nevoi.Amvăzut lucrul acesta practic când
eram de vreo 8 ani, în 1984. Fiind adoptată de mătușa mea care era văduvă și pensionară
am trecut prin situații financiare dificile ca și copil. Într-o iarnă ni s-au terminat cărbunii și
lemnele cu care ne încălzeam. Mătușa mea s-a dus la biserica din care era membră, Biserica
Baptistă Numărul 2 din Oradea și a cerut ajutor fost așa de surprinsă să văd că
acești “străini” ne dau bani, și nu mai trebuia să răbdăm frig. De mică am văzut faptele bune
ale creștinilor, ceea ce m-a ajutat să vreau să învăț despre Domnul Isus și credință.
Așa că eu am decis ca în fiecare lună să dau 10% din banii mei Bisericii. În 2000
împreună cu soțul meu și copilul nostru ne-ammutat din Oradea în Vancouver WA. Ne-am
vândut casa din Oradea, și după ce ne-am plătit cheltuielile de drum, am rămas cu $10,000.
Deși am fost binecuvântați să fimprimiți cu atâta dragoste de verișorul meu, singura rudenie
a mea, pe vremea acea, în SUA (din câte știu eu), începutul a fost foarte greu. În Oradea
eu lucram ca și contabilă iar soțul profesor de informatică la liceu. Ajunși fiind aici soțul
meu nu a reușit să-și găsească servici în domeniul lui, dat fiind faptul că în 2000, inginerii
în calculatoare nu găseau servici din cauza crizei Dot Com Bubble care a cauzat și căderea
stocurilor. Eu aveam copilaș mic iar ca să lucrez în domeniul meu trebuia să merg din nou la
școală. Pe scurt în câteva luni ne-am văzut cu jumătate din cei $10,000 cheltuiți. Ce credeți
că dușmanul nostru Diavolul nu a venit să ne ispitească? Da, a venit. Și cu regret vă spun,
am eșuat. Totuși am început să lucrăm dar venitul nostru era foarte mic. Am încetat să mai
dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului, cum o făceam înainte de a veni înAmerica.
Am lăsat îngrijorarea să ne cuprindă inima. Ce o să ne facem? Dacă ni se vor termina banii?
Îngrijorarea a adus amărăciune. Nu aveam liniște, nu aveam pace. Număram în continuu
banii din bancă și făceambugete peste bugete. Mulțumesc Domnului că după aproximativ 9
luni ne-amoprit și ne-ampus din nou încrederea înDumnezeu.Amascultat unmesaj despre
importanța dărniciei în viața unui creștin. După ce am ascultat acest mesaj parcă ne-am trezit
dintr-un somn adânc. Cum am putut să cădem în capcana celui rău după ce atâția ani am
gustat frumusețea și liniștea încrederii în Dumnezeu. Am devenit egoiști, gândindu-ne doar
la noi și ne comparam în continuu cu alții. Ne-am mărturisit amândoi păcatul îngrijorării și
neîncrederii în Dumnezeu. Ne-am cerut iertare că ne-amoprit să dăm a zecea parte din venitul
nostru Domnului cum o făceam înainte. Era o joi seara când am făcut lucrul acesta, după ce
am ascultat o predică pe acest simțit o așa eliberare și eu și soțul meu. Imediat am
calculat a zecea parte din tot venitul acestor 9 luni de America. Fiind o seară cu program de
biserică am mers la biserică și am pus în colectă acești bani cu atâta bucurie. Mă întreb și azi
oare ce au spus cei care aunumărat atâțiabani într-o joi searapentrucă amdus sumă „cash”.Nu
știamatunci că putemsă ne reducem taxele pentru banii donați.Amvenit acasă liberi. Domnul
Isus a biruit, am avut din nou pace în inimile noastre. Și Domnul ne-a purtat de grijă cum nu
ne-amimaginat vreodată înviațanoastră.AdaDomnului azeceapartepentrumineestea spune
“Domnului Tu ești stăpânul meu, nu banul.” Poate acum ești într-o situație financiară dificilă.
Poate ai nevoiedemaimulți bani ca să îți acoperi nevoilefinanciare legitime.Dumnezeu știede
ce ai trebuință. Nu te opri să dai a zecea parte Domnului chiar dacă e dificil.
Mulțumirea
Dumnezeunedă toate lucrurile ca sănebucurămde ele.Nuputemsănebucurămde
lucrurile materiale dacă nu avemo stare de mulțumire în inima noastră. John D. Rockefeller,
la un moment dat cel mai bogat on dinAmerica, a fost întrebat de un reporter “De câți bani
ai nevoie ca să fie destul?”Acest miliardar a răspuns “Un pic mai mult”. Alt studiu arată că
nivelul de satisfacție și mulțumire a 400 dintre cei mai bogați oameni din lume este la același
nivel cu a oamenilor care locuiesc în Kenya fără electricitate sau apă potabilă. Mulțumirea,
fericirea și satisfacția personală vin dintr-o relație personală cu Dumnezeu nu din mulțimea
bogățiilor. Dacă relația ta cu Dumnezeu e bună te vei putea bucura din plin de multul sau
puținul pe care îl ai.
Bucură-te de ce ai acum și nu te compara cu nimeni. Pentru o perioadă în România,
chiar după ce am terminat liceul, amdevenit reprezentantă a companie Zepter. Nimic numă
ajuta mai bine să vând aceste oale Zepter ca următoarea frază „Vecina ta a comandat setul
acesta!”Vedeamcum li se fac ochii mari la doamne și după o scurtă pauză auzeam fraza “Și
eu îl vreau tot pe acesta”. Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură, nu să-i
invidiem. Invidia ne ia bucuria.
Va continua
Marinela BUZAS
Dar increderea in Christos ofera suport pentru situatiile dificile prezente prin perspectiva
a ceea ce va veni, a ceea ce este etern. Dumnezeu este preocupat nu de bunastarea mea
materiala ci de faptul de a trece cu bine prin experientele vietii adunand o comoara ce se va
evidentia spre vesnicie. Dumnezeu vrea ca in fiecare etapa e vietii sa ne ofere ceva mult
mai valoros decat bani sau avantaje financiare, vrea sa ne pregateasca pentru a implini ceea
ce este destinat pentru noi aici pe pamant. Si uneori trebuie sa ne sparga in bucati mici,
marunte, pentru a ne implini total…
Cea mai buna veste a Evangheliei este ca indiferent de circumstantele prin care trecem il
putem gasi pe Isus.
Apostolul Pavel a experimentat asta in desele perioade de tranzitie si de aceea il putem
vedea plin demultumire si incredere in timpul unei perioade de prizonerat.Apotolul a vazut
pacea, speranta si bucuria ce venea din partea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant in pofida
racelii, intunericului si aerului greu respirabil din inchisoarea-pestera in care era detinut.
Daca consideram tranzitile o periaoda innourata a vietii, sa intelegem ca norii pot sa ne
ascunda o realitate care exista dincolo de ei si pe care ochiul nostru, perceptia nostra fizica,
nu o poate vedea pentru moment. O simpla adiere de vant va fi suficient ca cerul sa se
limpezeasca deasupra noastra.
El ridica norii de la marginile pamântului, da nastere la fulgere si ploaie, si scoate vântul din
camarile lui (Psalmul 135:7).
E adevarat, norii pot sa ne ascunda fata lui Dumnezeu, ca noi sa nu omai vedem. Insa niciun
nor, niciodata nu va putea sa-L impiedice pe Dumnezeu se ne priveasca si sa se gândeasca
la noi. Dumnezeu ne ofera prin Evanghelie o promisiune luminoasa indiferent de tanzitiile
prin care trecem. (Romani 8:32).
Emanuel C. Pavel - Vancouver B.C.
(continuare din pagina 13)
Povestea unui frontierist
doi sași lângă mine. În acel moment brusc
am fost imobilizați de către 3 agenți ai
securității și duși cu forța la un pichet de
grăniceri, interogați și acuzați că amvrut să
trecem fraudulos frontiera. Comandantul
pichetului, un maior, după ce a realizat că
amfost maistrumilitar de aviație, m-a tratat
uman. I-a dat ordin la comandantul gărzii
ca nu cumva să se atingă de mine. Ceilalți
2 au fost bătuți cu cruzime de multe ori.
Apoi, ni s-au pus cătușele la mâini și duși
cu trenul înapoi la Sibiu de către 2milițieni.
Am fost dus la IPASibiu și am fost judecat
în fața tuturor angajaților și condamnat la
7 luni închisoare. În închisoarea de laAiud
am fost mereu bătut de către gardieni. Cu
orice ocazie mă loveau și striga după mine
“fugi de aici Americanule”. În închisoare
era posibilitatea să fii eliberat la jumătatea
pedepsei. Cei condamnați pentru trecere
frauduloasa a frontierei, au fost eliberați
după 6 luni. Mie nu mi s-a aprobat
eliberarea condiționată, așa încât am fost
eliberat exact după 7 luni.Aici, închisoarea,
voința și determinarea mi s-au oțelit, fiind
absolut sigur că voi trece frontiera fără să
fiu prins.
Înainte de căderea mea în cursa
securității și condamnarea mea am făcut
manifeste anti-Ceașescu cu ajutorul
aparatului de fotografiat. Am scris cu trusa
Rotring, nu cumâna. Împreună cu fiul meu
de 14 ani ne-amdeplasat la București și am
distribuit aceste manifeste în cutiile poștale
de lablocurilemari. In felul acesta amevitat
să fiu văzut. În timpul închisorii tremuram
că poate că securitatea descoperă că eu sunt
autorul manifestelor, dar Dumnezeu m-a
păzit și n-am fost descoperit. La 21.05.1986
am fost eliberat din închisoare și pus sub
observație. În fiecare zi unmilițian dinValea
Aurie unde locuiam îmi verifica prezența
mea la domiciliu. În ciuda acestui fapt eumă
pregăteam pentru marea evadare din lagărul
comunist.
Cei doi sași care au scăpat din
închisoare înaintea mea m-au căutat acasă și
ne-am hotărât să trecem frontiera pe puterile
noastre la Dunăre, la Cazane unde Dunărea
e lată în jur de 200 de metri. Ne-am luat
bilete de tren pentruTimișoara ca să derutăm
securitatea, dar am coborât din tren la Băile
Herculane.Dupăcoborâreadintrenamintrat
în stațiune si ne-am ascuns în niște tufișuri,
fără ca cineva să ne vadă și am stat acolo
până s-a înserat. La adăpostul întunericului,
am ieșit din tufiș, am traversat calea ferată,
am escaladat munții abrupt și am scăpat în
pădure, fără să fim văzuți. În acest moment
am fost cuprins de o bucurie imensă fiind
sigur că vom ajunge în libertate.
Timp de 3 zile am escaladat
munți abrupți, acoperiți cu zăpadă. Am ales
plecarea la începutul lui martie 1988, pentru
că vigilența grănicerilor estemai puțin activă
din cauză că încă mai era iarnă. Hotărârea
noastră a fost fermă, nimeni nu trebuie să ne
vadă. Cei 2 sași au început să cârtească, să
pună la îndoiala capacitatea mea de ghidare
cu busola. Dorința mea a fost să ajungem la
Cazane, dar drumul era mai lung și ei ar fi
vrut să vadă Dunărea după 3 zile.
VAURMA
Tonasket, WA - USA